de fnt.ro
Cea de-a şaptea zi a festivalului îl are ca protagonist principal pe [b]George Banu[/b], în triplă calitate: teoretician, autor de text dramatic şi interpret. [b]„Moartea copilului şi Uciderea copilului, două motive la răscruce de secole”[/b] este tema pe care o propune pentru conferinţa de la Teatrul ACT. [b]Uitarea[/b], carte lansată în septembrie 2002 la Bucureşti şi în ianuarie la Paris, este o culegere de amintiri şi aforisme, frânturi de gânduri ce au ca idee centrală uitarea, notate de-a lungul vremii tocmai ca luptă împotriva uitarii. [b]Mihai Măniuţiu [/b]a simţit forţa acestui „text crepuscular” şi l-a transformat într-un spectacol la fel de intens. Avându-i alături pe traducătoarea Anca Măniuţiu, coregrafii Vava Ştefănescu şi Sylvain Groud, scenografa Iuliana Vâlsan, dar mai ales pe autorul textului devenit pentru prima dată interpret, oameni cu care colaborează de mult timp, Mihai Măniuţiu a creat un spectacol care „stă sub semnul prieteniei şi iubirii”. Regizor fascinat de frumuseţea corpului în mişcare, de impactul pe care dansul îl are asupra subconştientului, Mihai Măniuţiu transformă însemnările lui George Banu într-un spectacol liant între cuvânt şi coregrafie. Mihai Maniuţiu este prezent in Modulul Spectacole şi alături de trupa Teatrului „Tony Bulandra” din Târgovişte cu [b]Martorii sau mica noastră stabilitate[/b], un spectacol pe care îl descrie ca fiind „al deriziunii şi al ororii. Dar şi al rîsului care ne eliberează de frică”. [b]Radu Apostol [/b]este invitat în festival cu ultima sa creaţie: [b]Autobahn[/b] de Neil LaBute, producţie a Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara. Reprezentant al noului val de regizori, spectacolele sale impresionează prin subiectele abordate şi modul sensibil de a le transpune scenic. Autobahn este un fel de experiment uman, o încercare de a înlătura barierele de timp şi spaţiu, care determină publicul să privească spre interior.
12 iulie 2007, Comunicat de Presă
Actorul Marian Râlea prezintă cele două spectacole / „Meteorul” (regia: Mihai Măniuţiu) și „Marmură” (regia: Yuri Kordonsky) / În care Îl vom vedea În această toamnă În Festivalul Național de Teatru.
„În primul rând vă invit la Meteorul, un spectacol scris de Dürrenmatt, o subtilă tragedie comică, În care tema importantă e cea pe care ne-o punem cu toții, de fapt / dacă este posibilă sau nu este posibilă nemurirea”, spune actorul.
Apoi, „Marmură este un spectacol special, pus În scenă de Yuri Kordonsky care a făcut deja istorie În teatrul românesc și, În general, pe toate meleagurile unde a pus spectacole. Am marea bucurie și onoare să joc alături de domnul Victor Rebengiuc. (…) Un spectacol al timpului pe care l-am trăit și Îl trăim, un spectacol al libertății În momentul claustrării și al claustrării În momentul libertății”, adaugă actorul referindu-se la celălalt spectacol În care Îl vom putea vedea În Festivalul Național de Teatru.
INFO:
Meteorul
de Friedrich Dürrenmatt
Traducerea: Aurel Buteanu
Adaptarea: Anca Măniuțiu
Distribuția:
Schwitter: Marian Râlea
Augusta: Claudia Ieremia
Marele Muheim: Ion Rizea
Hugo Nyffenschwanden, pictor: Florin Ruicu
Emanuel Lutz, preot: Alecu Reus
Olga, soția lui Schwitter: Cristina König
Jochen, fiul lui Schwitter: Călin Stanciu Jr.
Profesorul Schlatter: Cătălin Ursu
Doamna Nomsen: Mirela Puia
Editorul Koppe: Benone Viziteu
Portarul Glauser: Robert Copoț
Inspectorul Schafroth: Costel Tovarnițchi
Polițişti: Raul Lăzărescu, Ştefan Roman
Maiorul Frida din Armata Salvării: Dana Borteanu (voce)
Membri În Armata Salvării: Sorina Savii (percuție), Bogdan Cotârță (chitară)
Regia: Mihai Măniuţiu
Scenografia: Adrian Damian
Coregrafia: Vava Ștefănescu
Muzica originală şi versurile cântecelors: Ada Milea
Light Design: Lucian Moga
Durata: 2 h (fără pauză)
Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” Timişoara
Ce mai Înseamnă azi un miracol? Oare mai este el recognoscibil Într-o lume guvernată de legile cauzei şi ale efectului? Povestea „nemuritorului” Schwitter asta este: oamenii nu mai recunosc miracolul nici măcar când se ciocnesc de el – nici Schwitter, care Îşi percepe resurecția ca pe o enormă ratare, nici cei din jur, cărora proaspăta nemurire a laureatului premiului Nobel le cam Încurcă socotelile. Aşa că furiosul nostru Schwitter, mereu Înşelat În propria moarte, iese din sistem: dacă natura vieții i se pare (lui Schwitter? lui Dürrenmatt?) „paradoxală, monstruoasă, brutală, oarbă, scurtă, accidentală” (Dürrenmatt dixit), apropierea morții eludează orice regulă, orice principiu. Iar comicul rezultă din ciocnirea acestei eliberări cu Întregul set de convenții căruia i se supun cei din jur: bani, dragoste, prestigiu, profesie. Cu un pas În viață şi cu unul În moarte, Schwitter devine un ecran pe care se proiectează ridicol, hâd, grotesc, lumea – o moarte „altfel”, diferită, dar care, până la urmă, Înseamnă orice altceva decât viaţa.
Foto: Imagine din spectacolul „Meteorul”, În regia lui Mihai Măniuțiu