de fnt.ro
A XVI-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru se apropie de final, pe ritmuri de jazz. În ultima seară va fi prezentat spectacolul [b]Dialoguri şi fantezii în jazz[/b]. [b]Ion Caramitru [/b]si [b]Johnny Răducanu[/b], protagoniştii scenariului care îmbină versurile cu notele muzicale, vor trage cortina acestei ediţii la Atheneul Român, ora 22:00. După Macbett, spectacol al Teatrului Naţional, Bitola, Ion Caramitru este din nou pe scena festivalului în postura de regizor şi, de data aceasta, chiar de scenarist. Este cunoscută pasiunea lui pentru poezie, Caramitru realizând până acum recitalurile, Trecut-au anii, Eminescu după Eminescu. A lansat, de asemenea, in 2004, Atelierul de poezie de la Ipoteşti, dedicat tinerilor actori. Pentru Dialoguri şi fantezii în jazz Ion Caramitru a ales fragmente din opera Anei Blandiana, a lui Nichita Stănescu, Dan Verona, Miron Radu Paraschivescu, Lucian Avramescu. Spectacolul face parte din proiectul “Voci si spectacole memorabile”, realizat de UNITER şi SRR. Pînă în momentul final al festivalului din acest an, publicul iubitor de teatru va putea trece prin experienţa unică a vizionării spectacolului Cevengur, al celebrului regizor Lev Dodin, realizat împreună cu trupa teatrului al cărui director artistic este, Malîi Teatr din Sankt Petersburg.
12 iulie 2007, Comunicat de Presă
Radu Jude prezintă În Festivalul Național de Teatru spectacolul „Scene dintr-o căsnicie”, montat la Teatrul Național din Timișoara. De ce să nu ratăm acest spectacol ne spune chiar regizorul.
„Dacă Scene dintr-o căsnicie merită văzut e, În primul rând, pentru textul lui Ingmar Bergman și apoi pentru actorii din distribuție / Alina Ilea, Claudia Ieremia și Ion Rizea, care sunt extraordinari, și pentru scenografia Iulianei VÎlsan”, spune regizorul care, la rândul său, Își propune să vadă În FNT mai ales spectacolele puse În scenă de Alexandru Dabija, Gianina Cărbunariu și Radu Afrim.
INFO
Scene dintr-o căsnicie
de Ingmar Bergman
Traducerea: Carmen Vioreanu
Distribuția:
Johan: Ion Rizea
Marianne: Claudia Ieremia
Marianne: Alina Ilea
Regia: Radu Jude
Scenografia: Iuliana VÎlsan
Light Design: Lucian Moga
Durata: 2h 30 min (fără pauză)
Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, Timişoara
„Ingmar Bergman mărturisește că a scris acest text (În forma unui scenariu pentru televiziune) În trei luni, dar că i-a luat o viață Întreagă să Îl trăiască, iar când Îl citești, asta e ceea ce te impresionează În primul rând: impresia de adevăr trăit, de adevăr la care cineva a ajuns nu doar prin reflecție intelectuală, ci prin experiențe directe, dureroase. Titlul este oarecum Înșelător. Sigur, este vorba despre cuplu, dar problemele atinse au de-a face, mai degrabă, cu conviețuirea și dificultățile ei, cu viața comună despre care cineva spunea că e singura care poate oferi o vagă fericire fragilă.
Pentru mine, tema reală a acestui text este prostia. Dar nu o prostie Înțeleasă ca lipsă de IQ, ci o prostie adâncă, metafizică, o prostie consubstanțială ființei umane, o prostie cehoviană. Această prostie se manifestă În mai multe feluri. Ia, de exemplu, forma confuziei – și cuvântul “confuzie” apare de mai multe ori În text. Cele două personaje, Johan și Marianne, nu știu foarte clar ce vor, nu Își Înțeleg viața, nu Îi găsesc sensul pe care Îl caută obsesiv. Iar când meditează asupra acestor chestiuni, și o fac foarte des, sfârșesc În numeroase contradicții. Prostia de care vorbeam se Întrupează apoi Într-un egoism feroce, deși ascuns bine sub straturi de politețe și ipocrizie. Cele două personaje sunt foarte egoiste și nu mă refer doar la egoismul consubstanțial ființei umane, mai degrabă e vorba de un egoism inutil, care face ca cei doi să Își caute Întâi de toate propriul confort, chiar și atunci când mimează grija sau interesul pentru celălalt. Prostia devine apoi mult invocata căutare a fericirii. Probabil că nu există metodă mai sigură pentru nefericire decât să cauți obsesiv să fii fericit, și asta este ceea ce Marianne și Johan fac În fiecare secundă a vieții lor.” (Radu Jude)