de fnt.ro
An indefatigable researcher of [b]Tadeusz Kantor[/b]’s work, [b]Michal Kobialka[/b] has delivered many lectures about the great Polish stage director’s theater and writings. His presence in the [i]Debates, Conferences, Meetings[/i] series, which invited Richard Foreman, Richard Schechner, Hans-Thies Lehmann, Aleks Sierz as guest lecturers in past years, is meant to add a new touch to the theatrical landscape of the last fifty years, which the RNTF has attempted to outline in its last three editions. [b]Kobialka[/b] is known as the first translator into English of Kantor’s writings, about whom he wrote a series of studies. The lecture to be delivered in Bucharest is an occasion to scrutinize the career path of the Polish artist in the company of a specialist, and view representative episodes from his shows, thanks to the screenings made possible by Dorota Krakowska and the Kantor Estate, with support from the Polish Institute in Bucharest. To complete the portrait of this great personality of European theater, the RNTF in collaboration with the Theater Department of Babes-Bolyai University in Cluj-Napoca, is launching the book [i][b]Kantor[/b][/i] by Michal Kobialka (translated by Cipriana Petre and published by Editura Casa Cartii de Stiinta in the RNTF collection). A professor at the Department of Theater Arts & Dance of the University of Minnesota, frequent guest of prestigious theater departments all over the world, such as the University of Utrecht in the Netherlands, member of the American Society for Theater Research and contributor to many specialized magazines, [b]Michal Kobialka[/b] has published over twenty books about theater. He is a specialist of medieval theater, as well as of contemporary European theater and postmodern theater and drama. [i]A Journey through Other Spaces. Essays and Manifestos 1944-1990[/i] (University of California Press, 1993), [i]Of Borders and Thresholds: Theatre History, Practice, and Theory[/i] (University of Minnesota, 1999) and [i]Medieval Practices of Space[/i] (University of Minnesota, 2000), edited with Barbara Hanawalt, are among his best known works. For [i]This is My Body: Representational Practices in the Early Middle Ages[/i], published at the University of Michigan in 1999, he received the [b]ATHE Research Award for Outstanding Book in Theatre Practice and Pedagogy[/b]. His most recent book, [i]Further on, Nothing[/i] (2009), a new analytical volume, was recently awarded the [b]Honorary Mention for Best Theatre Book[/b] (2010). As usual, theater fans, specialists and students are invited throughout the duration of the festival to a series of meetings with theater theorists and creators who are for the first time in Romania. The events will take place at the UNATC (NUTCA) HQ in Bucharest.
6 martie 2011, Articole
În spectacolul Teatrului Maly Drama din Sankt Petersburg, „Livada de vișini” de Cehov, regia Lev Dodin, care va fi prezentat În FNT la 29 și 30 octombrie, ora 19.00, pe scena Sălii Mari a Teatrului Național din București, personajul Liubov Andreevna Ranevskaia este interpretat de una dintre cele mai talentate actrițe din Rusia – Ksenia Rappoport. Cu acest prilej, artista ne-a răspuns la câteva Întrebări.
Maria Sârbu: Piesa „Livada de vișini” Înseamnă, Înainte de toate, cele două lumi – Ranevskaia și Lopahin. Cum este ea, Ranevskaia jucată de Ksenia Rappoport, Ranevskaia dumneavoastră din spectacolul semnat Lev Dodin?
Ksenia Rappoport: Ranevskaia este, cred eu, 100% femininitate, iar darul ei este darul iubirii. La asta se pricepe cel mai bine. Supraviețuirea, Însă, Îi pune probleme. Continuă să iubească și piere, neștiind să găsească o salvare nici pentru ea, nici pentru oamenii și lucrurile de care este atât de legată. Ranevskaia are demnitate umană și libertate interioară cum rar se mai găsește În vremurile acestea. Oameni ca ea s-au născut și au crescut În altă eră, valorile lor erau de necombătut, constante, independente de schimbările economice care apăruseră. Așa că atunci când Lopahin Îi propune să se salveze (pe sine, nu livada) ea refuză imediat. Poate Înțelege că livada de vișini nu este pur și simplu proprietatea sa, ci face parte din moștenirea țării, destinată generațiilor ce vor veni. Deși nu are nicio cale de a salva livada de vișini, nu vrea să fie parte la distrugerea ei. Cu toate capriciile ei, cu toată lipsa ei de logică, cu toată fragilitatea ei, chiar și cu tot ridicolul ei, Ranevskaia dispune totuși de o mare forță interioară. Cel puțin așa o văd eu.
În ce măsură v-a influențat munca la rol acea vizită făcută Înainte de repetiții În Altes Land, Germania, pentru a vedea poate cea mai bătrână livadă din Europa?
Desigur, călătoria aceea ne-a influențat foarte mult. În primul rând pentru că acolo am filmat prețioasele momente video alb-negru pe care le folosim În spectacol – livada, viața așa cum era, cu imensa ei bucurie, cu băiețelul lui Ranevskaia Încă În viață, cu toată fericirea pierdută mai apoi. Aceste fragmente filmate ne tulbură și pe noi, actorii, de fiecare dată când jucăm „Livada de vișini”. Văzând că – din păcate e În altă țară – mai există o asemenea minunată livadă, ne dăm seama că toate livezile, reale sau metaforice, din vremea lui Cehov, ar putea exista chiar și acum, după mai bine de 100 de ani, Împrejurul nostru, Înflorind și Încântându-ne ochii. Deși această bătrână livadă din Germania nu mai dă roade, alături de ea există o livadă tânără, iar Kirstin, minunata ei proprietară, are acolo o cafenea, face plăcinte cu mere incredibil de gustoase, vinde merele… Astfel se păstrează această zestre, acest pic de căldură, de bucurie și de pământ. Privindu-le, te gândești: câte livezi de vișini ar fi putut exista până astăzi În Rusia; cât de multe au fost distruse.
Jucați teatru, filmați În Rusia și În străinătate. Dar aveți și proiecte caritabile; faceți parte din board-ul Fundației „Children Bela”. Cum vă ajută arta În realizarea unor asemenea proiecte?
De șase ani, fundația noastră ajută copiii diagnosticați cu epidermolysis bullosa/ epidermoliză buloasă, denumiți și „butterfly children/ copii-fluture”. E una dintre cele mai oribile suferințe pe care le-am văzut În viața mea. La ora actuală, epidermolysis bullosa este considerată o boală incurabilă. Nu putem face decât să ajutăm acești copii șă Îndure durerea. Fiind vorba de o boală incurabilă, strângerea de fonduri este foarte dificilă, de aceea folosim orice ocazie pentru a colecta bani: organizăm concerte, spectacole, licitații. Echipa teatrului nostru – Teatrul Maly Drama – a sprijinit din toată inima inițiativa mea de a prezenta spectacole caritabile, În care toate Încasările sunt donate fundației. Am dat deja două asemenea reprezentanții, una dintre ele chiar cu „Livada de vișini” și am organizat la final licitații. Și am reușit să adunăm sume considerabile. După părerea mea, aceasta este modalitatea ideală de colaborare Între artă și activitatea caritabilă. Vă rog să vă uitați pe paginile de internet ale fundației noastre; am fi extrem de recunoscători pentru orice sumă pe care v-ați putea permite să o donați. http://www.debra-international.org/debra/national-eb-groups/russia.html
http://deti-bela.ru/
Ați mai fost În România și cu alte spectacole. Ce părere aveți despre publicul de aici?
Îmi amintesc, de la prima noastră prezență În România, felul minunat În care publicul asculta și răspundea pe parcursul spectacolului. A fost o revelație, o bucurie pentru mine. Cred că publicul românesc este foarte prezent, deschis, atent; se observă imediat după reacțiile inteligente, după felul În care oamenii râd. Energia publicului se simte de pe scenă, iar atunci când mă aflu În România simt mereu că energia publicului se deplasează către ceea ce noi creăm pe scenă. (Traducere: Ozana Oancea)
_Viktor%20Vassiliev.JPG)
INFO:
Livada de vișini
de Anton Cehov
Adaptare scenică de: Lev Dodin
Distribuția:
Liubov Ranevskaia, proprietara moşiei: Ksenia Rappoport
Ania, fiica eir: Ekaterina Swennen
Varia, fiica ei adoptivă: Elizaveta Boiarskaia
Leonid Gaev, fratele ei: Igor Chernevich, Sergei Vlasov
Ermolai Lopahin, negustor: Danila Kozlovskiy
Piotr Trofimov, student: Oleg Ryazantsev
Charlotta, guvernantă: Tatiana Shestakova
Semion Epihodov, contabil: Andrei Kondratiev
Duniaşa, cameristă: Arina Von Ribben
Firs, bătrân lacheu: Sergey Kuryshev
Iaşa, tânăr lacheu: Stanislav Nikolskiy
Regia: Lev Dodin
Scenografia: Aleksander Borovsky
Muzica: Gilles Thibaut, Paul Misraki, Johann Strauss
Operator: Alisher Hamidhodgaev
Light Design: Damir Ismagilov
Durata: 3h (cu pauză)
Teatrul Maly Drama – THEATRE DE L`EUROPE, Sankt Petersburg, Rusia
Încântătoarea şi aristocratica Liubov Ranevskaia este nevoită să vândă cât mai rapid livada cu vişini, pentru a acoperi cheltuielile familiei, Întreţinerea proprietăţii de la ţară şi stilul său de viaţă boem. Ea refuză să accepte că se află Într-o situaţie financiară dificilă şi refuză să vândă, ceea ce duce la declinul familiei şi-i dă posibilitatea proaspăt Îmbogăţitului Lopahin, fiul unor foşti iobagi, să-şi urmeze visul, pentru Îndeplinirea căruia este gata să sacrifice orice şi pe oricine. Celebra piesă a lui Cehov a avut premiera În 1904, Într-o perioadă În care Rusia trecea prin nişte schimbări sociale masive. La peste un secol distanţă, capodopera lui Cehov pare mai actuală decât oricând. În punerea În scenă transparentă a lui Lev Dodin, actorii de excepţie ai teatrului Maly Drama ne dezvăluie o lume În care vechile valori şi structuri sunt demontate Într-un ritm cu atât mai Înspăimântător, cu cât nu există altele care să le Înlocuiască.
Foto: Viktor Vassiliev