de fnt.ro
[b]I. Perioada de desfăşurare[/b] Selecţia pentru Festivalul Naţional de Teatru – eveniment produs anual de UNITER- Uniunea teatrală din România – se operează pe stagiune, respectiv din septembrie anul anterior desfăşurării FNT până în iunie, anul desfăşurării. Selecţia este anunţată la data de 15 iunie a anului în care se desfăşoară ediţia FNT, în aşa fel încât până la intrarea în concediul de vară al teatrelor să se poată desfăşura o primă etapă a comunicării dintre organizatori şi teatrele cu producţii selecţionate. Dacă un spectacol are premiera după data de 15 iunie, el va fi luat în considerare pentru selecţia anului următor. [b]II. Atribuţiile selecţionerului[/b] a. Selecţionerul FNT, desemnat de preşedintele UNITER şi confirmat, în baza prezentării unui proiect, de către Senatul UNITER ales de întreaga breaslă, are datoria să vizioneze toate spectacolele propuse de teatrele din ţară. b. Spectacolele pot fi vizionate pe viu sau înregistrate. Selecţionerul poate decide, în baza cunoştinţelor sale despre performanţele anterioare ale teatrelor ce propun spectacolele, să ceară în prima fază înregistrările video ale spectacolelor, înainte de efectuarea deplasării. Selecţionerul decide, pe baza propriilor cunoştinţe despre evoluţia recentă a unei trupe, pe baza cronicilor scrise despre un spectacol şi pe baza înregistrărilor primite, dacă efectuează sau nu deplasarea pentru a vedea un spectacol pe viu. c. Dintre spectacolele văzute, selecţia se operează ţinând cont de următoarele criterii: [b]Criterii selecţie Romanian showcase FNT[/b] [b]1. Calitatea artistică a spectacolului propus de producător[/b] – lectura inovatoare/neaşteptată/creativă a regizorului, – piesă românească cu subiect capabil să intereseze şi un public internaţional, – calitatea interpretării actoriceşti, – ineditul propunerii si realizarii scenografice, – elaborarea profesionistă a tuturor elementelor spectacolului – coregrafie, muzica, decor, costume, proiecţii video etc, – aderenţa la public. [b]2. CV-ul artistic anterior al creatorului spectacolului şi al trupei care îl pune în operă[/b] (participări internaţionale, interes al partenerilor de peste graniţe faţă de noile lor creaţii, dosar de presă al spectacolelor). [b]3. Eligibilitatea de către programatorii invitaţi de FNT pentru programele/festivalurile de care ei răspund[/b] (în funcţie de profilul respectivelor festivaluri) [b]4. Adaptabilitatea producţiei la o scenă din Bucureşti[/b] (cu varianta jucării la sediu în cazul imposibilităţii deplasării) Notă: Evident, criteriul legat de CV nu se va aplica debutanţilor d. Selecţionerul are dreptul să aleagă un spectacol pentru a fi prezentat în premieră, dacă acesta are, după părerea sa, premisele necesare pentru a fi un eveniment al stagiunii. e. Selecţionerul are obligaţia să contribuie la materialele promoţionale ale FNT, oferind argumentele scrise ale conceptului de festival pe care l-a gândit şi ale selecţiei operate. De asemenea, aceste argumente trebuie prezentate în toate împrejurările publice – interviuri, conferinţe de presă, interpelări, intervenţii scrise – pentru asigurarea transparenţei depline a modului de organizare a FNT. [b]III. Condiţii de participare[/b] a. Teatrele care doresc să participe la Festivalul Naţional de Teatru sunt obligate să propună spectacolele pe care le consideră reprezentative. b. O condiţie obligatorie este comunicarea rapidă şi eficientă cu organizatorii în perioada selecţiei şi, ulterior, în perioada organizării turneului cu spectacolele selecţionate în cadrul FNT. c. Teatrele au obligaţia să trimită materialele informative cerute de organizatori, inclusiv înregistrări profesioniste ale producţiilor propuse – în prima etapă. d. Prin înţelegere amiabilă cu organizatorii, teatrele trebuie să încerce programarea spectacolelor propuse, în aşa fel încât selecţionerul să le poată viziona pe toate în timp util. e. Ulterior selecţiei, teatrele au obligaţia să colaboreze eficient cu organizatorii, în vederea organizării turneului la Bucureşti şi pentru buna promovare a spectacolelor sale în cadrul FNT.
9 septembrie 2011, Articole
În FNT va putea fi văzut miercuri, 26 octombrie, pe scena Operei Naţionale Bucureşti, de la ora 20.00, spectacolul „Cafeneaua” de Goldoni, În regia lui Silviu Purcărete. Protagonist / Teodor Corban, un actor foarte special, atât În teatru, cât şi În film. El ne-a acordat un interviu În care vorbeşte despre personajul său Ridolfo, despre Silviu Purcărete, despre „Cafeneaua”, despre public…
Maria Sârbu: Domnule Corban, din nou ajungeţi În FNT, de data aceasta cu montarea „Cafeneaua” de Goldoni, În regia lui Silviu Purcărete. Sunteţi protagonist În acest spectacol, Îl interpretaţi pe Ridolfo. Cum aţi primit rolul?
Teodor Corban: Ca să fiu sincer, personajul Ridolfo nu mi-a provocat entuziasm la Început, părea desuet, scris Într-o limbă greoaie şi, paradoxal, cam sleit de umor pentru un Goldoni. Acum când compar prima impresie cu Ridolfo la care s-a ajuns realizez o diferenţă semnificativă.
E prima colaborare a dumneavoastră cu Silviu Purcărete, deşi dumnealui a mai lucrat la Teatrul Naţional din Iaşi. Cum aţi descrie colaborarea cu marele regizor, cu echipa sa? Ce reprezintă pentru Naţionalul ieşean un creator precum Purcărete?
Sigur că auzisem despre maniera În care lucrează Silviu Purcărete, dar când lucrezi cu el „pe viu” e altceva şi Înţelegi prin ce se diferenţiază teatrul lui de al celorlalţi regizori. În primul rând, stilul său de a concepe spectacolul pune actorul În alarmă, Îl trezeşte din apatia conceperii unui rol de duzină, Îl scoate din clişeele bine cunoscute şi uzitate. Nu ştii unde va duce povestea, nu ştii (ca Într-o mirifică aventură) ce surpriză Îţi va aduce fiecare repetiţie cu Purcărete. Apoi surprinzător pentru mine a mai fost că povestea piesei lui Goldoni era şi rămânea doar la un palier de jos, ca pretext al edificiului spectacolului, unde Silviu Purcărete aducea alte elemente, alte idei, alte mijloace care reuşeau să Înnobileze o piesă oarecare de Goldoni. Pentru Teatrul ieşean asta insuflă un alt aer, un ozon necesar, care aduce (la propriu) o altă respiraţie spectatorilor. Sălile la Purcărete sunt pline şi spectatorii pleacă la final de „Cafeneaua” efectiv magnetizaţi.
Aţi mai jucat personaje de Goldoni?
Da, În „Gâlcevile din Chioggia”, piesă pusă În scenă de Alexandru Dabija şi prin nişte commedia dell’arte, dar acum e altceva.
Cine este Ridolfo al lui Teodor Corban? Ce calităţi Îi Împrumutaţi?
Ridolfo, cel inventat de Purcărete, este omul-Înger, binele, lumina, chiar sacrul. E dificil să joci aşa ceva, chiar riscant. Una din grijile mele la conceperea rolului a fost să-l umanizez, să-i dau personajului şi „apucături” de om, cu bune şi cu rele. Dacă de obicei zbaterea mea era să-i dau personajului şi calităţi, de data asta a fost invers, ca să pot fi credibil acestui „imaculat” trebuia să-i mai şifonez pe ici pe colo imaginea de sfânt.
De unde naturaleţea cu care vă Înzestraţi personajele?
Mă bucur dacă par naturale personajele mele, pentru că am muncit mult ca să ajung la felul ăsta de a „părea” pe scenă. În fapt, cred că asta vine de la „topirea” tuturor indicaţiilor, sarcinilor de joc, de la grija că la final la acest „costum” pe care Îl port două ore să nu se vadă „aţele” cu care a fost cusut.
„Cafeneaua” e un spectacol nou, din 2016. Piesa e scrisă În 1750. Ce fel de montare i se propune publicului?
Cred că spectacolul are ceva inefabil, magic, până la sublim. Spectacolul induce spectatorilor o altfel de trăire şi de simţire, o evadare din lumea nebună şi trivială În care trăim, pentru a reÎnvăţa să visăm frumos.
Cum aţi provoca spectatorii să-şi dorească să vină la „Cafeneaua”?
E Purcărete! E magie! E Teatru!
Anul trecut, la Festivalul Naţional de Teatru aţi fost omagiat, aţi fost cumva În centrul evenimentului. Ce aţi simţit atunci când aţi aflat că spectacole ale Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” sunt selecţionate şi În 2016? Cu atât mai mult cu cât jucaţi şi În „Un duşman al poporului” de Arthur Miller, regia Claudiu Goga, programat la această a 26-a ediţie?
Faptul că după ediţia de anul trecut la care am trăit momente unice pentru cariera mea revin anul acesta, ba chiar jucând În două spectacole, pare ceva prea frumos şi ireal. Pe de altă parte (eu nefiind un om prea festivist), asta mă responsabilizează şi mă obligă. Când creez o zonă de aşteptare evident că miza va creşte şi presiunea va fi mai mare. Dar şi de asta e frumos pe lume.
Ce a fost şi ce este FNT pentru Teodor Corban?
Profesorul meu Dem Rădulescu spunea despre Ofelia din „Hamlet” că e singura fiinţă vie din Elsinore, că e o floare crescută Între zidurile reci ale Danemarcei. Cam asta e şi FNT În Romania.
CAFENEAUA
de Carlo Goldoni
Traducerea: Constanţa Trifu, Lidia Sava
Distribuția:
Ridolfo: Teodor Corban
Don Marzio: Călin Chirilă
Eugenio: Ionuţ Cornilă
Flaminio: Constantin Puşcaşu
Placida: Petronela Grigorescu
Vittoria: Andreea Boboc
Lisaura: Haruna Condurache
Pandolfo: Horia Veriveş
Trappola: Constantin Avădanei
Căpitanul de poliţie: Daniel Busuioc
Un client: Petru Ciubotaru
O clientă: Puşa Darie
Un chelner: Gelu Zaharia
Cântăreţe: Livia Iorga, Oana Sandu, Diana Roman, Andreea Spataru
Poliţişti, chelneri de la han, băieţi de prăvălie: Radu Homiceanu, Andrei-Grigore Sava, Cosmin Panaite, Lucian Valacu, Adi Marele
Regia: Silviu Purcărete
Scenografia: Dragoş Buhagiar
Muzica originală: Vasile Șirli
Cântece pe versuri de Giorgio Baffo şi Petrarca
Asistent regie: Radu Ghilaş
Asistenţi scenografie: Iuliana Gherghescu, Vladimir Iuganu
Pregătire muzicală: Diana Roman
Light design: Dragoș Buhagiar
Durata: 2h 20 min (cu pauză)
Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”, Iaşi
Scrisă de Goldoni În 1750, Cafeneaua este reprezentată În avanpremieră la Mantova, În primăvara aceluiaşi an, ca mai apoi să ajungă pe scena Teatrului Sant’Angelo de la Veneţia, unde este jucată douăsprezece seri, ceea ce, pentru acea vreme,constituie un număr mare de reprezentaţii.
Titlul piesei e unul atipic, la fel şi povestea. Dacă În celelalte texte Goldoni se referă la caracterul personajului principal, aici În centrul acţiunii se află spaţiul, mediul, iar povestea e una corală, colectivă. Cafeneaua e, desigur, un local public În care se consumă cafea… Cafeneaua lui Goldoni este, Însă, centrul lumii veneţiene, esenţa vieţii cetăţii, loc de Întâlnire, de observaţie, de bârfe, scena pe care se perindă protagoniştii unor Încurcături cu mult miez comic.
Acţiunea se desfăşoară În timpul Carnavalului, iar personajele au un desen pregnant de realist pe diferite paliere ale unor varii clase sociale / de la onestul cafegiu Ridolfo, până la abilul proprietar de tripou Pandolfo, de la clevetitorul Don Marzio, până la nobilul scăpătat Flaminio, de la nefericitul dependent de noroc Eugenio, până la răbdătoarea sa soţie Vittoria, de la Placida, călătoarea eternă pe urmele soţului, până la balerina Lisaura, prinsă În plasele dedublărilor mascate. „Cafeneaua” le strânge laolaltă poveştile şi devine martorul unor destine cu viciile şi virtuţile lor. Mari sau mici.