class="">West Side Story – Generaţia tânără, la atac!

FNT prezintă „West Side Story“, un spectacol de Răzvan Mazilu, sâmbătă, 25 octombrie și duminică, 26 octombrie, la ora 19.00, la Teatrul Odeon din București. Megaproducţia festivalului, o idee ambiţioasă a Marinei Constantinescu – directorul Festivalul Naţional de Teatru – şi a coregrafului Răzvan Mazilu, este realizată de artiști de top.

Un gen greu de interpretat – musicalul. O partitură celebră, compusă de Leonard Bernstein. O idee ambiţioasă – aceea de a avea o producţie proprie a Festivalului Naţional de Teatru. Se numește „West Side Story” și este manifestul generaţiei tinere de actori, care vor colabora cu omologii lor din sfera muzicală – Orchestra Naţională de Tineret, dirijată de Gabriel Bebeșelea. În urma unui casting desfășurat În vară, Răzvan Mazilu, creatorul spectacolului, a ales 21 de talente, de „actori totali”, care vor juca, dansa și cânta pe scena Teatrului Odeon.

un articol de Adina Scorţescu

Sâmbătă, 11 octombrie, pe la 11. Mai puţin de două săptămâni până la Începerea Festivalului Naţional de Teatru. În Cișmigiu bate soarele, pe scena mare de la Teatrul Odeon bate un reflector; sala e goală și rece; se repetă pentru „West Side Story”. Pe scândura neagră dansează mambo patru fete și patru băieţi.

Sunt banda de portoricani care, În povestea lui Arthur Laurents, rivalizează cu cea de americani. Toţi sunt tineri și, teoretic, plini de energie. La ora asta, mai greu. Bianca, interpreta Mariei (cea care se Îndrăgostește de Tony, din banda rivală, ca Într-un „Romeo și Julieta” modern) coboară de pe scenă, În căutarea termosului cu cafea.

Judith State, asistent coregrafie, stă În faţa lor, la marginea scenei, cu spatele la un public absent. Pocnește din degete și punctează ritmul cu vocea „Tic, tac. Tic, tac”. Dansul e senzual, cu mișcări de bazin, mâini care coboară pe gât și pe piept, priviri provocatoare. „Sunteţi portoricani!! Totul trebuie să mustească, fraţilor, a sex. Gen «I freaking love myself, uite ce hot sunt!»”, le spune Judith, după vreo 20 de minute de sărituri și pocnituri.

„Aici trebuie să fiţi roșii!” – Își pune mâinile pe coapse și plesnește tare, parcă n-ar fi carnea ei – „Cumva, mi-e clar că Petre nu e.” „Nu sÎÎÎnt…”, răspunde Petre, cu ochii mari și faţa Încadrată de bucle șatene. „Pantalonii jos!” Îi răspunde Bianca, fără să zâmbească. Și din nou, de la capăt. „Cinci, șase, șapte – ta, ta, tam, taram, taram.”

Click pe acest link pentru a vedea o GALERIE FOTO de la acest spectacol

Tot nu-i bine. „O să-l facem până le iese tuturor. Vreau să văd asta.” Își pune mâna pe cap, o coboară pe gât, apoi face o fandare, trage braţele În spate și-și Împinge bazinul În faţă. „Nu mă interesează că ești În ultima linie și poate ai impresia că nu te vezi” – i se adresează unuia dintre băieţi – „Te vezi!!”.

În partea dreaptă a scenei, Liana Mareș, corepetitoarea, aplecată peste pianină, vorbește despre melodie cu Adrian George Popescu, cel care se ocupă de pregătirea vocală. „La mine În partitură e altfel, mi-a zis dl. Bebeșelea că la el e mai puţin”. „Maestrul Bebeșelea!”, Îi răspunde un membru al grupului de americani, În timp ce-și trage fesul pe frunte, „…OK, glumele – la final”.

La 12 jumate, Marilyn Monroe intră În scenă, blondă – ca de obicei -, zÎmbind de pe tricoul negru al lui Răzvan Mazilu. „Acum știţi mișcările. Vreau să ascultaţi muzica, de asta facem repetiţiile cu pianul. Atenţie mare la cine e În stânga voastră, În dreapta voastră. Nu dansaţi singuri. Și mai puneţi expresivitate. Nu mai contează nimic, dacă poţi să ţii sala din ochi!”, le zice Mazilu, În timp ce Învârte un șnur de care e agăţat un fluier. „Nu le spune că nu mai contează nimic…”, comentează Judith sec.

„Nu, gata, m-am oprit.” Începe muzica. Cei 16 merg În cerc, În direcţii opuse. La fluierul lui Mazilu se separă și formează cele două bande – americanii și portoricanii. Adică aleargă Înspre spatele scenei, ca niște elevi de generală care au auzit soneria și fug În pauză. Sunetul pianului a rămas În urmă. Apoi s-a oprit. „Nuu, n-aţi auzit, n-aţi ascultat orchestra! Mai cântă-le o dată, Liana!” spune Mazilu. Și de la capăt.

A doua oară – doar un pic mai bine. „N-avem timp să trecem prin faţa lor”, spune gâfâind un băiat – american, portorican – ce mai contează). „Ba da, dacă vă puneţi puţin piper pe coadă, vedeţi cum vă duceţi”, Îi răspunde Mazilu. „Hai, la atac!”

Iarăși salturi, mișcări de șold, tinereţe, energie. „Binee!”, strigă Mazilu, din spatele sălii. „Maamă, știţi cum aţi fost acum? Supertare!”. Apoi, ca pentru sine: „Am Început să vorbesc ca ei: «supertare», «superbine», «supermișto»…” Zâmbește. Și el, și Marilyn Monroe.

Spectacolul „West Side Story”, de Răzvan Mazilu, se joacă pe 25 și pe 26 octombrie, la Teatrul Odeon. Costumele sunt semnate de Doina Levintza, iar muzica este interpretată de Orchestra Naţională de Tineret, dirijată de Gabriel Bebeșelea. Distribuţia: Petre Ancuţa, Aylin Cadir, Nicholas Catianis, Idris Clate, George Albert Costea, Eugeniu Cozma, Alexandra Duşa, Anca Florescu, Lucian Ionescu, Emilian Mârnea, Silviu Mircescu, Alina Petrică, Simona Pop, Ana Bianca Popescu, Ioana Maria Repciuc, Gabriel Sandu, Rareş Florin Stoica, Andreea Şovan, Alexandru Ştefănescu, Sânziana Tarţă, Daniela Tocari, Constantin Cojocaru, Ionel Mihăilescu, Mircea Constantinescu, Istvan Teglas.

BRD-Groupe Société Générale și-a propus să facă din susținerea industriilor culturale și creative, și in special a artelor spectacolului, o axă centrală a responsabilității sale sociale. România are șansa, prin fiecare artist, muzician, actor sau scriitor, să pună creativitatea În centrul dezvoltării sale, iar noi credem mult În contribuția pe care artiștii acestei țări și-o pot aduce În acest sens. Susținerea pe care am acordat-o realizării spectacolului West Side Story și a Festivalului Național de Teatru reprezintă În mod simbolic Încrederea pe care o avem În tânăra generaţie de actori și muzicieni. Toți merită aplauzele, susținerea și admirația noastră!

Flavia Popa, Secretar General al BRD- Groupe Societe Generale

Foto: Petrică Tănase