class="">Balàzs Attila: „Cele mai bune texte rămân, pentru mine, cele clasice“

Balàzs Attila: „Cele mai bune texte rămân, pentru mine, cele clasice“

Balàzs Attila este actor şi director al Teatrului Maghiar de Stat „Csiky Gergely“ din Timişoara. În 2010, „Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi“, în care a jucat rolul lui Guildenstern, a fost desemnat „Cel mai bun spectacol“ la Gala UNITER. Anul acesta, două dintre producţiile teatrului pe care îl conduce se regăsesc în selecţia FNT: Moliendo café, în regia lui Silviu Purcărete, şi Opera cerşetorilor după textul omonim al lui John Gay, regia Kokan Mladenovic.

21 octombrie 2015,  Comunicate de Presă

Balàzs Attila este actor şi director al Teatrului Maghiar de Stat „Csiky Gergely“ din Timişoara. În 2010, „Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi“, În care a jucat rolul lui Guildenstern, a fost desemnat „Cel mai bun spectacol“ la Gala UNITER. Anul acesta, două dintre producţiile teatrului pe care Îl conduce se regăsesc În selecţia FNT: Moliendo café, În regia lui Silviu Purcărete, şi Opera cerşetorilor după textul omonim al lui John Gay, regia Kokan Mladenovic.

un interviu de Florina Tecuceanu

Florina Tecuceanu: Spectacolul „Moliendo café” este o coproducţie a două teatre / german şi maghiar. De ce acest „mix“ cultural?

Balàzs Attila: Acest mix este, simbolic, istoric şi practic, definiţia mediului cultural În care s-a născut spectacolul, pentru că ambele teatre se află În aceeaşi clădire. Împărţim Sala Mare an de an, iar drumurile noastre se intersectează, teatral, dar şi concret, zilnic. E drept, suntem abia la prima colaborare, dar am reuşit cu această ocazie să lucrăm ca o echipă omogenă, ca o singură trupă, sub bagheta regizorală a lui Silviu Purcărete. Este o coproducţie În adevăratul sens al cuvântului / am Împărţit În mod egal costul producţiei, am depus acelaşi efort artistic şi au rezultat o nouă trupă şi un spectacol excepţional, distinct, cu certitudine, În contextul teatral actual din România.

Jucaţi În ambele spectacole. Ce provocări, dar şi ce dificultăţi aţi Întâmpinat În construcţia personajelor pe care le interpretaţi, atât În Moliendo café” cât şi În „Opera cerşetorilor”?

Moliendo café este un spectacol de improvizaţie, aşa că fiecare actor a cules cât şi ce a semănat. Cu cât ai fost mai implicat În procesul de creaţie, cu atât eşti mai reprezentat de rezultat. Personajul meu are un atu, pentru că nu e atât de segmentat, parcurge un anumit drum de la Început şi până la final. E greu, pentru că a trebuit să construiesc acţiunea În mare măsură prin simpla prezenţă În spaţiul scenic. Fără text, doar situaţii de rezolvat. Iar textul vorbit În spectacol e, de fapt, o limbă imaginară, inventată de noi În repetiţii.

În ceea ce priveşte rolul din Opera cerşetorilor, acolo este vorba despre un text clasic regândit de Kokan Mladenović. El a Îmbinat clasicismul şi improvizaţia, ca o reacţie la ce se Întâmplă În zilele noastre. M-am mai Întâlnit de două ori cu această poveste, Însă În varianta lui Brecht – Opera de trei parale. Întâi am fost cerşetor, apoi şeful poliţiei, iar cu ocazia aceasta pot spune că am promovat În rolul de şef al cerşetorilor, Mr. Peachum, care Îmi place cu atât mai mult cu cât presupune şi improvizaţie.

Cu ce argumente i-aţi convinge pe bucureşteni să vină să vadă cele două spectacole, „Moliendo Café” şi „Opera cerşetorilor”, la FNT?

Moliendo Café are la bază improvizaţiile a peste 35 de actori. Este o comedie de atmosferă, cu muzică bună şi miros de cafea. Fiecare scenă are povestea ei, Însă toate sunt armonizate de povestea personajului principal, care e precum un homo viator, care traversează prin timp şi spaţiu odiseea cafelei. Şi foarte important / este non-verbal, spre deosebire de Opera cerşetorilor, un spectacol cu mesaj, cu aer de protest, o critică serioasă la adresa societăţii. În această capodoperă a sa, John Gay a reuşit să arate legătura dintre politica la nivel Înalt, bancheri, criminali, poliţişti care lucrează În acelaşi sistem cu scopul de a distruge şi a sărăci omul simplu. Este un spectacol  puternic militant, aşa cum este, În esenţă, atitudinea teatrală a regizorului sârb Kokan Mladenovic.

Microbul teatrului: cum şi când a apărut

Concret, când a avut loc prima dvs. Întâlnire cu teatrul?

În copilărie; primul meu rol l-am jucat la 12 ani, am fost Micul Prinţ. După mulţi ani am realizat norocul de a te Întâlni cu un astfel de rol, la vârsta şi În momentul acela.

Care a fost motivul pentru care aţi ales să fiţi actor?

La 18 ani, când toţi colegii mei mergeau la o facultate serioasă, mi-am dat seama că eu nu mă pricep la nimic… aşa că am ales actoria. Nu s-au schimbat multe de atunci (râde).

Cu siguranţă, există o listă de persoane cărora le datoraţi mulţumiri pentru ceea ce sunteţi azi. Le puteţi nominaliza?

Da, pentru prima Întâlnire cu teatrul / doamnei  Szász-Mihálykó Mária, pentru Micul Prinţ. Adevărata Învestire ca actor i-o datorez profesorului meu de la facultate, Tarr Laszlo, de la care am Învăţat foarte mult, În afara orelor de curs. Iar pentru ce am trăit În teatru / lui Victor Ioan Frunză.

Dacă ar fi să alegeţi câteva roluri dragi pe care le-aţi interpretat, de-a lungul vremii, care ar fi acelea?

Fiecare actor visează să joace Hamlet; eu am avut ocazia asta. Dar Înainte de acesta, am avut noroc să joc roluri mari şi texte bune precum Lorenzaccio, Beckett, profesorul din Lecţia, sau, mai recent, Peer Gynt. Aceste partituri actoriceşti sunt pilonii carierei mele. Mai sunt alte roluri, pe care Îmi place să le numesc „arcuri”. Însă nu consider că există roluri mici şi roluri mari. Am avut ocazia să joc roluri muzicale – Opera de trei parale, În germană, acum rolul din Opera cerşetorilor, spectacol pe care Îl aducem la FNT; au mai fost şi rolurile de monodramă. Dar cele mai bune texte rămân, pentru mine, cele clasice.

Ce premiere a pregătit pentru această toamnă Teatrul Maghiar „Csiky Gergely” din Timişoara?

Pe 2 octombrie a fost cea dintâi premieră, Guppi, În regia lui Mucsi Zoltan, după un text de Vasili Sigariev. Au Început repetiţiile la musicalul Hair, montat de Puskás Zoltán, ce va avea premiera În noiembrie. Urmează repetiţii cu Radu Afrim pentru realizarea spectacolului cu piesa Equus, de Peter Shaffer. Stagiunea aceasta avem nouă premiere În plan. Rămâneţi, aşadar, alături de Teatrul Maghiar din Timişoara.

Aţi demarat În urmă cu doi ani un program de teatru cu work shop-uri susţinute de actori dedicate tinerilor. Mai aveţi şi alte programe adresate acestora?

Da. Este vorba de proiectul Dincolo de scenă, unde actorii au avut ocazia să lucreze cu oameni din afară, să Îi introducă În magia teatrului prin ateliere, jocuri şi activităţi creative. Mereu suntem orientaţi către publicul tânăr şi Îl Întâlnim acolo unde Îi este mai la Îndemână. Îmi vine În minte proiectul Teatru la bibliotecă, prin care liceenii se implică În spectacole-lectură, cu texte din  repertoriul teatrului. În acest an, Teatrul Maghiar din Timişoara a fost gazdă şi partener al Olimpiadei Naţionale de Arta Actorului. Ne mai Întâlnim cu publicul tânăr şi cu ocazia atelierelor organizate la Liceul Teoretic „Bartók Belá“, când mergem cu spectacole de păpuşi. Sunt festivaluri, precum Plai, la care avem mereu câte un atelier de pictat măşti veneţiene, de realizat păpuşi.

La sfarşitul lui septembrie, la Teatrul Maghiar din Timişoara s-a desfăşurat Festivalul de Arte Performative.  Care este rolul său şi ce periodicitate are?

A fost prima ediţie a Festivalului de Arte Performative Timişoara şi a adus În Teatru şi În alte puncte culturale importante din oraş artişti, cu discurs critic din domeniul dansului contemporan din Germania, România, Serbia şi Franţa.

Noi am primit cu drag această iniţiativă de a repune Timişoara pe harta artelor performative. Aşa cum spun şi organizatorii, festivalul deschide o uşă către spaţiul ex-iugoslav, prin colaborarea cu Saša Asentić, care a adus În festival spectacolul „Revolution won’t be performed“, realizat În coproducţie cu Teatrul Naţional Sârb şi Per.Art. Iniţiativa este excelentă, eu personal o susţin şi mă identific cu ea, cu atât mai mult cu cât şi Teatrul Maghiar din Timişoara are o sensibilitate În privinţa spaţiului. Mă refer la Festivalul Euroregional de Teatru Timişoara / TESZT, prin care care aducem În fiecare an, În luna mai, trupe din zona Dunăre-Criş-Mureş-Tisa şi reuşeşte să câştige tot mai mult teren internaţional. Un astfel de festival Înseamnă  Întâlniri Între creatorii de teatru şi tineri / studenţi din ţările implicate.

INFO

Moliendo café este un spectacol de improvizaţie, regia Silviu Purcărete, decor şi costume Dragoş Buhagiar, co-producţie Teatrul German de Stat Timişoara şi Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” Timişoara.

Opera cerşetorilor după textul omonim al lui John Gay, regia Kokan Mladenovic, decor Marija Kalabic, costume Tatjana Radisic, este producţie a Teatrului Maghiar de Stat “Csiky Gergely” Timişoara