class="">Bobi Pricop: „Îmi place să plec de la teatru mai bogat, măcar cu o întrebare”

Probabil cel mai tânăr regizor prezent În FNT, Bobi Pricop (28 de ani) a montat „Profu’ de religie”, la Teatrul Național din Craiova. Spectacolul se joacă astăzi, 28 octombrie, la Naționalul bucureștean.

un interviu de Judy Florescu

Anul acesta, Bobi Pricop a lucrat și cu Robert Wilson, faimosul regizor american care a realizat „Rinocerii” de Eugène Ionescu, tot la Teatrul Național din Craiova. Spectacolul, care va Închide FNT pe 2 noiembrie, este „un must-see pentru orice amator de artă”.

Care sunt avantajele participării unui spectacol de teatru din provincie Într-un festival național?

Vizibilitatea. Faptul că spectacolul și actorii Întâlnesc și alt public. Spectacolele din provincie au o viață destul de scurtă, şi asta nu pentru că se deteriorează, ci pentru că publicul din ţară se epuizează destul de repede. Pe de altă parte, mai are și publicul bucureștean ocazia să cunoască sau să redescopere actori foarte talentaţi din teatrele din ţară.

Ai montat texte de Eric Bogosian, Edna Mayza, Alina Nelega, Esteve Esoler și Mihaela Michailov. Care sunt elementele pe care le iei În considerare atunci când Îți alegi o piesă pentru a o regiza?

E greu. Pentru mine, aceasta e cea mai dificilă parte din pregătirea unui spectacol. Regretatul profesor Tudor Mărăscu spunea că, dacă piesa e aleasă bine şi distribuţia e potrivită, treaba ta e 90% rezolvată. Ţin foarte mult ca textele la care mă Înham să fie relevante În primul rând pentru mine, adică să simt că au În ele o poveste care să nu mă lase indiferent. Apoi e important ca subiectul, structura textului sau propunerea mea să fie o provocare pentru actorii cu care urmează să lucrez. Dacă Îi interesează pe ei, atunci se poate să aibă cârlig şi pentru public.

Ai absolvit Facultatea de Teatru, secția Actorie, apoi ai studiat Regia (licență și masterat). De ce ai optat pentru regie?

La momentul respectiv, când am absolvit, nu mă vedeam ajungând nicăieri cu actoria. Anual sunt În jur de două sute de absolvenți de arta actorului În toată țara. Chiar dacă am avut șansa să mă crească un profesor excelent, doamna Sanda Manu, aveam o frustrare că terminasem la o particulară. Mă gândeam că singura șansă e să-mi deschid teatrul meu. Și mi se părea că un actor de la o particulară n-ar avea credibilitate. Așa că m-am dus În același an să dau admitere la regie la UNATC. Între timp a Început să-mi placă regia, m-a luat valul și am lăsat pentru un timp deoparte actoria. Recent mă tot gândesc că n-ar fi rău să mai lucrez și ca actor.

Spuneai Într-un interviu: „Pentru mine regia este o căutare, nu o izbÎndă”. Care sunt descoperirile de care ai avut parte prin practicarea meseriei de regizor?

Peter Brook spunea recent Într-un interviu că Întrebarea cea mare rămâne „care este rostul teatrului?”. „De ce teatru?” nu trebuie să fie o Întrebare abstractă, iar răspunsul nu trebuie să fie permanent. Brook zice că toate teoriile legate de teatru din ultimii două sute de ani sunt expirate. În lumea actuală, un răspuns perfect valabil ieri, azi e deja perimat. Asta este o Întrebare asupra căreia trebuie să revenim constant. Descoperirile mele au fost valabile la timpul lor şi Într-un anumit context. Ele nu trebuie să devină meșteșug. Invariabil lucrez cu aceleași date, Încerc să nu le și Întrebuințez În același fel, să nu mă plictisesc.

Ai montat la București, la Paris, dar și la Craiova. Cum a fost fiecare experiență În parte, din punctul de vedere al echipei?

N-am avut până acum experiențe nefericite cu nicio trupă cu care am lucrat. Am avut poate noroc să dau peste actori și oameni pasionați, care și-au facut cât au putut de bine treaba.

„Contra progresului ”este un spectacol care face parte din stagiunea Teatrului Bulandra. Sunt foarte mulți tineri care nu au acces la teatrele de stat. Care este povestea ta În acest sens?

Am montat spectacolul cât Încă eram la masterat, Împreună cu colegii mei de an de la actorie, repetând prin sălile facultății. Am cerut o vizionare la Bulandra, care tocmai deschisese Laboratorul „Liviu Ciulei”. Lui Ducu Darie i-a placut propunerea noastră și a hotărât să preia spectacolul. A urmat un proces lung În care am avut răbdare să ne putem sincroniza toţi cu programul teatrului. În toamna anului trecut, am avut premiera şi spectacolul se joacă destul de des şi stagiunea aceasta.

Într-un alt interviu, spuneai despre teatrul independent: „Există lucruri extraordinare care se Întâmplă În zona independentă și oameni care fac teatru nu pentru profit. Există și zona asta de afacere care e necesară, dar care Încă nu mă interesează pe mine.”Care este zona de afacere În teatrul independent?

Mă refeream la o zonă repertorială care se limitează la un tip de divertisment popular, cu nume mari pe afiş. Asta e ecuația câștigătoare din punct de vedere financiar oriunde În lume. Dar pe mine nu mă atrage genul ăsta. Când vreau hăhăială, eu unul prefer să merg la spectacole de stand-up comedy sau de improvizație. Acolo se stabilește de la Început un raport clar Între performeri și public.

Ce Înseamnă să faci compromisuri În teatru? Îți este limitată puterea alegerii textului, distribuției, tehnicului?

Eu am reușit până acum să fac lucrurile așa cum mi-am dorit. Există totuși situații când teatrele Îți cer să montezi un anumit text sau ți se impune un gen, un anumit actor În distribuție. Dacă propunerea este conformă cu discursul tău artistic, nu e nicio problemă. Dar, dacă devine un compromis, trebuie să-ți fie clar de ce și pentru ce Îl faci, și să ți-l asumi.  

Observ că În actorie, cu cât joci mai multe roluri, cu atât ești mai cunoscut și mai căutat. Câte spectacole trebuie să faci pe stagiune, ca regizor, pentru a-ți dobândi notorietatea?

Habar n-am. Nu ştiu dacă ţine de cantitate. Regizorii se fac cunoscuți mult mai greu decât actorii. Foarte rar se Întâmplă ca oamenii să vină la teatru să vadă cum a regizat X. Vin să-l vadă jucând pe Y sau Z.

Spuneai la un moment dat că teatrul e nefolositor atunci când nu reușește să spună o poveste care să Însemne ceva pentru omul care vine să-l vadă. Cum Îți dai seama dacă spectacolele tale fac parte din categoria „teatru folositor”?

Eu sper că spectacolele la care am lucrat sunt valide În sensul În care ele sunt purtătoarele unor poveşti importante În primul rând pentru mine. Şi mie-mi place să plec de la teatru mai bogat, măcar cu o Întrebare. Poate că teatrul ar trebui să fie un mod de a pune omul În dialog cu lumea În care trăieşte.

Ce părere ai despre faptul că „Rinocerii”, care se joacă la Craiova, va fi transmis live, la cinema, la București?

Nu pot decât să mă bucur că fac parte din echipa care a lucrat la acest spectacol. Un spectacol de Bob Wilson construit În România pe un text de Eugen Ionescu este un must-see pentru orice amator de artă. E un eveniment. Îmi doresc ca experiența din cinema să se ridice la nivelul reprezentației live de la Craiova.