class="">Gabriel Bebeșelea: „Generația mea e responsabilă de ce se va întâmpla în viitor cu musicalul”

Gabriel Bebeșelea: „Generația mea e responsabilă de ce se va întâmpla în viitor cu musicalul”

I se spune „Maestrul”, deși are doar 27 de ani. Este dirijor principal la Opera din Iași, dar și la Filarmonica din Sibiu; și locuiește la Viena. Mâine, 25 octombrie, Gabriel Bebeșelea va dirija Orchestra Națională de Tineret, la premiera musicalului „West Side Story” – megaproducția FNT.

24 octombrie 2014,  Comunicate de Presă

I se spune „Maestrul”, deși are doar 27 de ani. Este dirijor principal la Opera din Iași, dar și la Filarmonica din Sibiu; și locuiește la Viena. Mâine, 25 octombrie, Gabriel Bebeșelea va dirija Orchestra Națională de Tineret, la premiera musicalului „West Side Story” – megaproducția FNT.

un interviu de Adina Scorțescu

Când ați primit propunerea pentru „West Side Story” și ați aflat că urmează să lucrați cu niște actori cu puțină experiență (și Într-ale jucatului, și Într-ale cântatului), la ce v-ați gândit?

Prima dată, sincer, nu m-am gândit. Pentru că „West Side Story”, din start, m-a făcut să-mi pun Întrebări, dacă ar fi bine sau nu să accept propunerea. Dar, recunosc că am fost profund impresionat după ce i-am ascultat prima dată. Am făcut un fel de audiție (eu eram venit de la aeroport, Într-o goană imensă; plecam a doua zi În altă parte) și, În momentul ăla, am zis: „Da! Absolut, fără nici un dubiu”.

În plus, cred că generația mea e responsabilă de ce se va Întâmpla În viitor cu muzica de genul ăsta, cu musicalul. Dacă noi nu facem ceva ca să atragem publicul, să scoatem la lumină muzica asta veche de 60 de ani, În curând nu cred că se va mai asculta. Sau se va asculta doar pe CD sau În alte formate.

De ce aste atractivă această partitură, pentru un dirijor?

Pentru că Întreaga muzică a fost revoluționată de Bernstein și de toți cei care au lucrat la acest proiect, nu doar genul musicalului. Dar, foarte important pentru mine e faptul că, pentru prima dată, interpreții sunt doar actori. Această partitură a fost scrisă pentru actori, nu pentru cântăreți de operă sau de muzică rock, pop și așa mai departe. Pentru că ei sunt singurii artiști compleți – singurii care pot să cânte calitativ, pot să joace și pot să danseze extrem de bine.

Spuneați Într-un interviu că misiunea dirijorului este de a transmite energie. Cum anume?

Eu cred că rolul dirijorului este tridimensional. Mai Întâi, trebuie să Înțelegi și să-ți Însușești partitura. Trebuie s-o treci prin filtrul tău emoțional, apoi s-o redai prin gest. Aici intervine partea energetică de care spuneam: gestul trebuie să transmită, de fapt, ideea, nu măsura. Nu ce se cântă, ci cum se cântă. Instrumentiștii sunt ființe inteligente, intuitive, emoționale. Trebuie lăsați să facă ei muzica, pentru că instrumentul dirijorului e Orchestra. Și-atunci, cred că rolul meu e acela de a le transmite lor ceva. Și ei, la rândul lor, să le transmită publicului.

Deci nu vă refereați la o comunicare directă cu publicul?

Automat mă gândesc și la asta. Coordonez această energie ca să fie pentru public. Pentru că noi facem muzica, și arta În general, pentru cei care se află În sală.

Lucrați cu instrumentiști tineri, cu actori tineri, de vârsta dumneavoastră. Cum vă simțiți În această postură?

Având În vedere că facem parte din aceeași generație (mulți dintre cei din orchestră mi-au fost colegi de Conservator sau de liceu), mă simt foarte confortabil. Suntem cu toții În elementul nostru. Ne simțim foarte bine pe scenă, până la momentul final când, la moartea lui Tony (n.red. – unul dintre personajele principale din „West Side Story”), toată lumea intră Într-o transă… Sincer, la finalul repetiției de ieri (n. red. – 20 octombrie), nu prea am fost În stare să ne spunem… cuvinte, unii altora.

interviu dirijorul bebeselea

Ați dirijat multă operă. Cum colaborează un dirijor cu un regizor, există o luptă pentru putere? 

Eu cred că formăm o echipă. Spre deosebire de regizorul de operă, cel de musical trebuie să se gândească la un sincretism mai exacerbat. În cazul de față, Răzvan Mazilu a creat și regia, și mișcarea scenică, și coregrafia. Absolut totul a fost gândit de el. 

Care e legătura Între partitură și poveste/scenariu, atunci când studiați pentru un spectacol?

Sunt strâns legate. Dacă iei textul, muzica e văduvită. Dacă iei muzica, obții o piesă de teatru. Întotdeauna muzica determină textul și invers. Sunt oarecum interdependente. E foarte important să vezi toate aspectele, În paralel. 

După ce ați acceptat propunerea de la FNT, ați revăzut filmul, ați ascultat diverse Înregistrări cu „West Side Story”? 

Sincer, filmul nu l-am văzut de foarte mult timp. În plus, atunci când studiez o partitură, nu vreau să fiu influențat de alte variante. Fiecare Își face concepția lui. Dacă aș asculta Înregistrări, inevitabil aș ajunge la o copie, fără să vreau. Interpretarea n-ar fi sinceră. Atunci, prefer să „ascult” doar partitura.

Ce i-ați spune cuiva care n-a auzit de Bernstein sau de „West Side Story”, ca să-l convingeți să vină la spectacol? În trei propoziții.

În primul rând, e vorba de „manifestul tinerei generații”. A doua propoziție ar fi că e fuziunea perfectă Între muzică clasică, jazz și musical. Argumentul final este echipa – extrem de tânără și foarte bine Închegată.

Sunt unii oameni care spun că musicalul, În comparație cu opera, e un gen minor…

Nu cred asta. E o fuziune făcută Între muzica de operetă, tradițională la Viena, cu influențe americane și cu influențe multe din operă. În cazul lui Bernstein, el a creat un gen care e atât de complex și atât de greu de cântat, Încât nu există nicio diferență. Ba mai mult, de multe ori e mai ușor de cântat o operă de Verdi decât „West Side Story”.

Locuiți la Viena, dar aveți multe concerte În țară. Cum arată agenda unui tânăr dirijor de succes? 

(zâmbește) Știu deja foarte multe concerte pe care le voi dirija În 2016. Acum Încep să discut pentru unele din 2017. 2015 e destul de clar. Proiectul acesta a fost mutat și purtat În așa fel Încât să coincidă cu agenda mea. Săptămâna aceasta, printr-o coincidență, sunt la Orchestra Națională Radio și-atunci de asta pot face În paralel „West Side Story”. Pentru următorul calup de spectacole vin special două zile de la Viena. Au fost singurele două zile libere… În ianuarie, sunt la Filarmonica George Enescu.

 

Foto: Maria Ștefănescu