class="">Helmut Stürmer: „Spiritul de echipă este totul în procesul de creație al unui spectacol cu adevărat bun”

Helmut Stürmer: „Spiritul de echipă este totul în procesul de creație al unui spectacol cu adevărat bun”

Helmut Stürmer

O creaţie scenografică a lui Helmut Strümer este, de fiecare dată, un spectacol în sine. Fila pe care o lasă acest artist în istoria teatrului românesc şi cel european e una inedită.

24 octombrie 2015,  Comunicate de Presă

Spectacolul „Vizita bătrânei doamne”, pentru care aţi realizat decorul, e în FNT şi publicul îl aşteaptă. E o nouă colaborare cu regizorul Gábor Tompa, cu care aţi lucrat nu numai în România, dar şi în străinătate. Ce a însemnat acest proiect atunci când l-aţi demarat?

Proiectul cu piesa lui Dürenmatt mi-a prilejuit reaîntâlnirea cu un teatru şi un ansamblu remarcabil, combinată cu revederea unui prieten vechi şi statornic, veşnic în căutare de surprize estetice. Când am pornit proiectul am încercat să curăţăm piesa de praful înscenărilor clasico-melodramatice şi am descoperit o altă piesă, o piesă actuală, grotescă şi dureros de adevărată.

Cum aţi convinge publicul să vină să vadă montarea? Ce calităţi are?

Să vadă cât de modern poate fi Dürenmatt ieşit din „spălătoria” lui Tompa şi a mea.

În ce măsură a servit textul scris de Friedrich Dürrenmatt la crearea spaţiului?

Dacă uiţi indicaţiile de regie ale autorului rămâne ca esenţă contrastul între „idila elveţiană” şi mizeria umană catapultată la suprafaţă de o criză economică. O carte poştală „kitsch” căzută în gunoi. Cam aşa mi-am dorit decorul.

FNT împlineşte 25 de ani. Au fost în festival multe spectacole pentru care aţi creat scenografia. Cum aţi defini acest eveniment teatral, care are loc an de an, din 1990?

Festival-competiţie-concurenţă, bun motiv de „reciclare” artistică, mereu necesară. Te simţi onorat când eşti selectat. Dar există şi pericolul să te simţi nedreptăţit când nu eşti selectat chiar dacă îţi spui că nu-ţi pasă. Adevărul este că festivalul, ca toate festivalurile de teatru europene, provoacă vrând-nevrând ambiţia candidaţilor la selecţie să arate spectacole de calitate, şi asta e bine, e foarte bine. Prezenţa unor teatre străine este extrem de importantă pentru „reîmprospătarea sângelui teatral”.

În FNT aţi avut organizate expoziţii. Unii spun că acestea sunt spectacole în sine. Dumneavoastră ce ne spuneţi: ce rol are o expoziţie de scenografie într-un festival de teatru?

Cum oamenii de teatru nu prea calcă în galerii şi publicul de galerie nu calcă în teatru, expoziţiile în cadrul unui festival de teatru pot fi o punte bine venită, mai ales acum când galeriile găzduiesc „instalaţii teatrale” şi teatrele folosesc în spectacole video-uri „de galerie”. La „Bienala” de la Veneţia nu mai găseşti picturi, dar e plină de instalaţii „teatrale”. Superbe!

Expoziţii de scenografie ar trebui incluse permanent în programul festivalurilor viitoare. Curatori de specialitate, în spaţii deosebite, cu provocări tematice la adresa scenografilor. Şi cu finanţare. Cred că nu ajunge doar o prezenţă marginală prin holurile de trecere şi un pic de decor pentru small talk-uri înainte sau după spectacole.

Creaţi mult, mult în teatru. În dreptul numelui dumneavoastră sunt titluri memorabile. Ce credeţi că aţi lăsat în istoria artei spectacolului din România până în momentul de faţă?

Asta trebuie să întrebaţi pe alţii. Eu habar nu am!

Aţi făcut echipă bună cu Vlad Mugur, aţi făcut şi faceţi echipă bună cu Silviu Purcărete, cu Gábor Tompa. Înseamnă mult spiritul de echipă în crearea unui spectacol?

Spiritul de echipă nu este doar „mult”, el este „totul” în procesul de creaţie al unui spectacol cu adevărat bun. Poţi să te duci la fund, cu o idee splendidă în braţe, fără „echipă”. Aşa e teatrul: sunt mai mulţi în barcă!

Bilete mySTAGE

Într-un interviu aţi afirmat odată că vă interesează psihologia spaţiului, în primul rând. De fapt ce realizaţi: un decor sau un spaţiu?

Încerc să nu fac „decoruri”. Să creezi spaţii „cu psihologie” e mai dificil. Şi pentru mine, dar şi pentru regizor şi actori. Dar e infinit mai „inspirant”. Un spaţiu, la prima vedere greu de citit, poate fi fascinant. Dar e greu de imaginat şi creat. Încearcă să desenezi un vis şi ai să vezi ce greu e. I-am povestit odata lui Silviu Purcărete un vis de al meu, un drum printr-un labirint galben. M-a rugat sa-l desenez. Nu am reuşit.

De curând aţi făcut un spectacol – instalaţie la Teatrul German din Timişoara: „Fuchsiada”. V-a asistat Silviu Purcărete. De ce aţi simţit nevoia să faceţi un spectacol inspirat din Urmuz?

Există texte literare care se agaţă de tine ca un scai. Aşa am păţit eu cu Urmuz. Nu ştiu de ce. Poate există acolo, la Urmuz, ideea eşecului creativ sau libertatea disperării sau plăcerea dureroasă a autoironiei sau poate altceva nedefinit care m-a „atins”. Nu ştiu. La Timişoara, oraşul copilăriei şi al tinereţii mele, s-a întâmplat să pot încerca realizarea acestui vis copilăresc şi aproape imposibil: vizualizarea muzicii cuvintelor lui Urmuz. Teodor Fuchs a comentat la pian filme mute. Eu am încercat drumul invers.

La ce lucraţi în prezent? Cu cine? Unde?

La Naţionalul bucureştean cu Petrica Ionescu „Visul unei nopţi de vară”. Apoi opera lui Händel „Arminio” în cadrul Festivalului Händel de la Karlsruhe şi apoi la Opera din Bonn „Madama Butterfly”. Apoi la Teatrul German din Timişoara „Bidermann şi incendiatorii” de Max Frisch cu Gábor Tompa şi tot la Timişoara, cu Charles Muller, „Trezirea primăverii” de Wedekind.

Informaţii

Vizita bătrânei doamne

de Friedrich Dürrenmatt, regia: Gábor Tompa, decor: Helmut Stürmer, costume: Carmencita Brojboiu, Teatrul Maghiar de Stat Cluj – 2 h 20 min cu pauză

Spectacol în limba maghiară cu traducere în limba română şi engleză.

Nerecomandat persoanelor sub 12 ani.

25-10-2015 | 20:00

Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti, Sala Studio