class="">Krystyna Meissner: „Nu e deloc ușor să fii selecționerul unui festival!”

Krystyna Meissner: „Nu e deloc ușor să fii selecționerul unui festival!”

I se spune „Doamna de fier a teatrului polonez”. Are 81 de ani, a regizat spectacole de teatru, de operă și de televiziune, a condus teatre, a înființat și condus festivaluri. Krystyna Meissner este directoarea Festivalului Dialog-Wrocław, cel mai mare festival de teatru din Polonia, și a venit la FNT ca să vadă spectacolele făcute de regizorii Radu Afrim și Gianina Cărbunariu.

3 noiembrie 2014,  Comunicate de Presă

I se spune „Doamna de fier a teatrului polonez”. Are 81 de ani, a regizat spectacole de teatru, de operă și de televiziune, a condus teatre, a Înființat și condus festivaluri. Krystyna Meissner este directoarea Festivalului Dialog-Wrocław, cel mai mare festival de teatru din Polonia, și a venit la FNT ca să vadă spectacolele făcute de regizorii Radu Afrim și Gianina Cărbunariu.

un interviu de Adina Scorțescu

Sunteți pentru prima oară la FNT?

Nu. După ultima ediție pe care am văzut-o, am invitat-o pe Gianina Cărbunariu În Polonia, cu spectacolul „20/20”. Într-o altă ediție am văzut „Omul pernă”, una dintre primele producții ale lui Radu Afrim, foarte, foarte bună. Am vrut să o aduc În festival, dar nu mai țin minte de ce n-am reușit, dacă dificultățile au fost aici sau În Polonia. Așa că de asta am venit acum la FNT, ca să văd spectacolele făcute de Gianina și de Radu.

Ce alt spectacol ați mai văzut?

Îl voi vedea În seara asta pe cel al Gianinei Cărbunariu. Și, apoi, Încă unul, nu ma știu cum se numește (n. red. – Își caută programul În geantă). Știți, e foarte dificil să alegi ce vrei să vezi, când nu știi nimic despre spectacole.

Și-atunci, cum alegeți? 

Întreb oameni, dacă am pe cineva care știe spectacolele. În Ungaria e mult mai ușor, pentru că Îl știu foarte bine pe criticul Andrea Tompa. Mai sunt și oamenii de la Institutul Polonez, care e foarte bun; Îi pot Întreba și pe ei. Nu cred În toate opiniile, dar mă pot orienta. Aici Însă, e mult mai dificil, nu știu de ce. (râde) 

Deci mergeți la festivaluri de teatru ca să vedeți spectacole pe care să le aduceți apoi În propriul festival.

Da. Festivalul meu e o dată la doi ani, următoarea ediție va fi În octombrie 2015. Jumătate din spectacole le-am ales deja; sunt din Olanda, din Spania. Și m-am gândit că, poate, În sud-estul Europei – În Bulgaria, România, Ungaria -, aș găsi ceva interesant. Îmi place să arăt În festivalul meu ceva ce nu apare În alte festivaluri europene, care Își copiază programul unul altuia. Cel din Viena, cel de la Berlin, cel de la Avignon… toate sunt, mai mult sau mai puțin, copii.

Eu caut ceva bun, care să mă intereseze pe mine. Ăsta e singurul criteriu pe care-l am.

Ce Înseamnă teatru bun pentru dumneavoastră? 

În primul rând, trebuie să conțină o idee actuală, interesantă pentru public. Apoi, foarte importantă este forma, limbajul teatral. Mai trebuie să fie și bine jucat. Și, dacă toate astea se Întâmplă Într-un fel nou, ca o descoperire… atunci e minunat! 

În ce constă specificul Festivalului Dialog, pe care-l conduceți?

Ideea de bază este dialogul, confruntarea. O confruntare a producțiilor străine cu cele locale, poloneze; dacă e posibil. Câteodată nu e. Sunt Însă multe Întâlniri, discutăm despre ideea producțiilor etc. Discuțiile despre spectacole sunt foarte importante În festivalul meu. Am fost foarte fericită să o pot invita pe Gianina la ediția trecută.

Care are fost reacțiile, după spectacol? 

Foarte bune. Dintr-o dată, a Început să fie invitată peste tot! Nu știu dacă mulțumită mie sau nu. (râde)

Mă bucur că, prin activitatea mea, Înlesnesc cariera unor regizori cunoscuți. Ar fi ajuns cunoscuți oricum, dar poate nu atât de repede. Asta am făcut până acum. De exemplu, tot teatrul lituanian – Koršunovas, Nekrošius – l-am arătat chiar la Început, În primul festival pe care l-am condus, Kontakt. Eu i-am adus În festival, după care au Început să fie acceptați de toată lumea. Cred că asta e datoria mea. Și mă bucură foarte tare!

Credeți că există asemănări Între tipurile de teatru care se practică În țări cu o istorie comună, ca de exemplu cele din estul Europei?

Nu. Există mari diferențe, datorate caracterului fiecărei națiuni În parte.

De exemplu, În România?

Teatrul este mai spectaculos, aveți o sensibilitate legată de formă. Din câte Îmi amintesc, producțiile lui Silviu Purcărete sunt bogate În scenografie; pentru el, e important cum să faci lucrurile, pe scenă. Și asta cred că ține de specificul vostru național. Vă place să vă arătați; În sensul bun al cuvântului.

Generația de aur a teatrului vostru e alcătuită din Silviu Purcărete, Gábor Tompa, Măniuțiu etc. Erau invitați de toate festivalurile europene. Acum… Îmbătrânesc; e normal. Eu Încerc să cunosc noua voastră generație de regizori. Credeam că sunt Afrim și Gianina. Dar, vom vedea… poate apare altcineva.

Și teatrul polonez cum e?

Cred că suntem Într-o mică criză. E ca În teatrul vostru. Generația veche e aproape ieșită. Sunt foarte buni – Krystian Lupa și alții -, dar sunt pe sfârșite. Iar generația nouă Încă nu e foarte bună. Sunt inteligenți, dar vor să facă o carieră foarte rapidă. Pentru bani și pentru popularitate. Și asta nu e bine, pentru că Înseamnă un teatru superficial. Asta-i părerea mea. Încerc să găsesc spectacole bune, dar e mai dificil decât În urmă cu câțiva ani. Sunt multe producții, dar…

Chiar Înainte să vin la București, am fost la Cracovia, crezând că o să găsesc ceva pentru festivalul meu. Nu, nimic. Și vorbim de unul dintre cele mai bune teatre din Polonia, Stary Teatr. (râde) Așa că nu e deloc ușor să fii selecționerul unui festival!

Deci, la câte festivaluri mergeți pe an, pentru a alege spectacole pe care să le aduceți În Festivalul Dialog? 

Nu e vorba doar de festivaluri. De obicei, aud oameni vorbind despre diverse producții și cer DVD-ul cu Înregistrarea. Și, dacă Îmi place, mă duc să văd spectacolul, că e cu totul altfel când Îl vezi live, cu public. Dar, Întâi, trebuie să fie interesant pe DVD.

Care e tema ediției de anul viitor a Festivalului Dialog?

Lumea fără Dumnezeu. Dostoievski spunea: „Dacă nu există Dumnezeu, atunci totul e permis.” (râde) Atmosfera e de așa natură În Europa, Încât totul este permis. Suntem surprinși când deschidem televizorul dimineața și vedem ce s-a Întâmplat În ziua precedentă.

  

FOTO: Lucian Muntean