class="">Lucian Vărşăndan: „Trupa se menţine şi se dezvoltă doar pe criteriul calităţii”

Lucian Vărşăndan: „Trupa se menţine şi se dezvoltă doar pe criteriul calităţii”

Publicul Festivalului Naţional de Teatru are posibilitatea să vadă la ediţia 2015 două spectacole importante ale Teatrului German de Stat din Timişoara. Despre aceste producţii, despre trupă şi proiecte, despre alte lucruri interesante, în interviul cu Lucian Vărşăndan, managerul instituţiei.

6 octombrie 2015,  Comunicate de Presă

Publicul Festivalului Naţional de Teatru are posibilitatea să vadă la ediţia 2015 două spectacole importante ale Teatrului German de Stat din Timişoara. Despre aceste producţii, despre trupă şi proiecte, despre alte lucruri interesante, În interviul cu Lucian Vărşăndan, managerul instituţiei.

un interviu de Maria Sârbu

Maria SâRBU: Teatrul German de Stat din Timişoara este, În ultimii ani, tot mai prezent În FNT. La ediţia cu numărul 25 vine cu două producţii: „Electra” şi „Moliendo café”. Lucian Vărşăndan, cum ai reuşit să aduci această instituţie la performanţă?

Lucian Vărşăndan: Întâi, prin foarte multă muncă şi prin efortul comun al unei echipe. Am Încercat, În toţi aceşti ani, să creăm evenimente prin care să atragem atenţia publicului asupra noastră, urmărind ca, de la un punct Încolo, publicul să se obişnuiască de principiu cu ideea că la Teatrul German de Stat va vedea spectacole de foarte bună calitate.

Apoi, am investit şi investim foarte mult În creşterea valorică a trupei de actori, astfel că avem azi unul dintre cele mai disponibile şi performante colective artistice din ţară.

Nu În ultimul rând, am Încercat mereu să ne păstrăm mintea limpede şi sufletul deschis faţă de tot ce respiră nou şi curat În teatru, fără cumetrii ori parti-pris-uri. În munca noastră, facem să conteze doar teatrul.

„Electra” este un titlu foarte cunoscut. Au existat şi există diverse variante. Prin ce este deosebit acest spectacol regizat de Bocsárdi László? De ce să vină publicul din FNT să Îl vadă?

Publicul să vină să Îl vadă pentru că este o lectură contemporană şi neaşteptată a textului clasic, a cărei profunzime nu este Însă deloc alterată, În ciuda celor doar 75 de minute de spectacol. Deloc În ultimul rând, spectatorii se pot bucura să vadă una dintre creaţiile recente ale acestui important regizor, precum şi prestaţii actoriceşti remarcabile.

Dar „Moliendo café”? Cum s-a născut această montare semnată de Silviu Purcărete, care a reunit pentru prima oară două trupe aflate sub acelaşi acoperiş? Care sunt elementele ce recomandă acest spectacol?

Spectacolul s-a născut din improvizaţia actorilor teatrelor German şi Maghiar de Stat din Timişoara, după ce regizorul Silviu Purcărete şi eu ne-am lovit de quasi-imposibilitatea de a găsi un text potrivit, care să fie Împărţit În germană şi maghiară, iar asta să aibă şi o justificare dramaturgică. Alăturarea celor două trupe a fost ea Însăşi un mare câştig: practic, pe scenă avem de-a face cu un mare şi solid colectiv, fiind insesizabil că sunt actori din teatre diferite.

Ai fost angajat În Teatrul German de Stat din Timişoara În 1999. La Început – secretar literar, apoi şef al serviciului Secretariat artistic, Marketing, Organizare spectacole, mai târziu consultant artistic, iar din 2007 conduci instituţia. Au fost nişte etape; În ce măsură te-au ajutat să pui teatrul În rândul celor cu rezultate foarte bune?

Glumind, Îmi amintesc că Peter Zadek vorbeşte undeva despre categoriile de directori În funcţie de profesia din care provin, iar nota cea mai proastă le-o dă directorilor care sunt foşti dramaturgi (În sensul românesc de secretari literari).

Etapele amintite au fost esenţiale, căci mi-au arătat cât de greu şi totodată cât de frumos este să construieşti, iar acest teatru a trebuit reconstruit aproape de la temelie În ultimii douăzeci de ani, din cauza exodului majorităţii germanilor. Supravieţiuirea şi, apoi, dezvoltarea teatrului au fost obiective extrem de motivante. Astfel, am Învăţat că interesul teatrului primează În faţa oricărui interes al indivizilor ce Îl alcătuiesc, iar nicio decizie nu trebuie luată cu nesocotirea celui dintâi.

E uşor să menţii o trupă?

Trupa se menţine şi se dezvoltă doar pe criteriul calităţii. În acest teatru lucrează acei creatori care vor cu adevărat să fie aici. E important să ne asumăm asta, pentru a face lucruri foarte bune Împreună. Dacă nu ar fi aşa, doar ne-am Încurca unii pe alţii. Construind pe acest principiu, se vede lesne că actorii de aici, odată ce recunosc miza valorică a unui proiect, sunt dispuşi să meargă În profunzime pe acel drum, pe căi nebănuite, să exploreze, să se autochestioneze. Or, asta face parte din profesionalismul firesc al lui a fi aici, la Teatrul German de Stat, şi nu În altă parte.

Un rol important pentru dezvoltarea trupei Îl are activitatea de teatru şcolar şi de tineret de limbă germană, pe care o sprijinim cât putem. Fără tinerii pasionaţi care vin din urmă ar fi mult mai greu.

Cum ai clădit noul repertoriu al teatrului?

Repertoriul are patru linii strategice, ca atare asumate şi În proiectul meu managerial: Întâi, spectacole-eveniment, de regulă pe texte fundamentale din literatura germană, română sau universală. Sunt acele spectacole care, prin valoarea şi anvergura lor, atrag atenţia În mod deosebit, din timp În timp, asupra activităţii acestei instituţii. A doua linie strategică e dedicată spectacolelor pe texte ale dramaturgiei de expresie germană, cea de-a treia cuprinde repertoriul pentru copii şi tineret, inclusiv zona de teatru experimental, şi, deloc În ultimul rând, cea de-a patra, repertoriul de comedie şi teatru muzical. Fiecare spectacol pe care Îl producem trebuie să se Înscrie cel puţin Într-una dintre aceste strategii.

Care sunt titlurile din repertoriul TGST cu cea mai mare priză la public?

Ele sunt multe şi atestă interesul diversificat al publicului, pe care, de altfel, am Încercat În aceşti ani să Îl dezvoltăm şi să Îl convingem să meargă Împreună cu noi, fără a Îl supune unor opţiuni facile. Spectacole precum „Judecata”, „Fetiţa din bolul peştelui auriu”, „Ţinuturile joase”, „Pescăruşul”, „Nunta micilor burghezi”, „Cabaret”, „Moliendo café” sau „Hotel PM” sunt doar câteva dintre preferatele spectatorilor noştri. De asemenea, producţiile noastre pentru copii se bucură de mare succes. La nivel general, gradul mediu de ocupare a sălii În ultimii cinci ani a fost de circa 80%.

Ai iniţiat şi Festivalul European de Teatru Eurothalia, ajuns la a V-a ediţie, la care inviţi spectacole din ţară şi străinătate. Prin ce se deosebeşte aceasta manifestare teatrală de altele din Timişoara?

 „Eurothalia” este singurul festival din Timişoara axat pe teatrul european, e un eveniment gândit ca un spaţiu de explorare a celor mai noi tendinţe În artele spectacolului  din Europa. Ediţiile de până acum au avut un program valoros, care a cuprins creaţiile unor artişti de vârf cum sunt, de pildă, Sanja Mitrović, Volker Schmidt, Gianina Cărbunariu, Oliver Frljić ori Krzysztof Garbaczewski. În agenda de anul acesta, Între 8 şi 15 octombrie, la Timişoara se vor Întâlni operele unor creatori care au influenţat În mod esenţial harta teatrului şi dansului din Europa: Oskaras Koršunovas, Jan Lauwers ori Wim Vandekeybus.

Totodată, În programul ediţiei 2015 sunt cuprinse şi spectacole ce recurg la noi abordări teatrale, cum sunt cele produse de Teatru-Spălătorie din Chişinău, de Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea şi de Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timişoara.

Te Înţeleg autorităţile atunci când le soliciţi finanţare pentru acest eveniment?

Teatrul German de Stat este subordonat Primăriei Municipiului Timişoara, care Îşi asumă Într-o manieră esenţială destinul cultural al oraşului. Discutând cu colegi directori, Îmi dau seama că sunt unul dintre puţinii manageri din ţară care au un dialog aplicat şi benefic, pe proiecte, cu conducerea Primăriei, fără de care, aici, nici Festivalul Eurothalia nu ar exista. De altfel, Consiliul Local a aprobat şi alocarea de fonduri pentru un proiect prin care o hală industrială să fie transformată În a doua sală de spectacole a Teatrului German. Cu toate acestea, dezvoltăm parteneriate şi cu alte autorităţi ori instituţii din ţară şi din străinătate, care au recunoscut miza valorică a proiectelor propuse de noi.

Din păcate, reglementările din domeniul teatral sunt anacronice, ceea ce ne creează şi nouă dificultăţi mari. O reformă fundamentală a legislaţiei funcţionării instituţiilor de cultură şi a realizării proiectelor culturale ar fi extrem de necesară.

 Care sunt noutăţile stagiunii la Teatrul German de Stat?

Am deschis stagiunea 2015/2016 cu premiera „Fuchsiada”, după Urmuz, un spectacol de Helmut Stürmer, asistat de Silviu Purcărete. Continuăm cu premiera „Simuliert”, de Sergiu Matiş, un spectacol de dans contemporan coprodus de Centrul Naţional al Dansului şi Teatrul German. Vom mai produce „De fapt e frumos”, un spectacol pe textul şi În regia austriacului Volker Schmidt. În partea a doua a stagiunii, Peter Kerek va monta „Micul prinţ”, cu premiera În ianuarie, iar comedia „Scandal În culise”a lui Michael Frayn va avea premiera În aprilie, În regia lui Wolf E. Rahlfs din Germania.

La finalul stagiunii, Tompa Gábor va pune În scenă „Biedermann şi incendiatorii” de Max Frisch. În deplasări suntem În această toamnă la Bucureşti, atât la FNT cât şi la Centrul Naţional al Dansului, dar şi la Festivalul de la Piatra Neamţ. La alte două festivaluri am fost deja, la Bacău şi Gheorgheni.