class="">Mircea Cornișteanu: „Ar trebui să existe în școală ore de educație teatrală”

Mircea Cornișteanu (70 de ani) conduce de 14 ani Teatrul Național din Craiova. Un obișnuit al Festivalului Național de Teatru, regizorul ne-a vorbit despre așteptările pe care le trezește ediția care stă să Înceapă. 

un interviu de Andrei Crăciun

În 2014, FNT propune o realizare excepțională a Naționalului craiovean / “Rinocerii” lui Eugène Ionesco, un spectacol pus În scenă de marele regizor american Robert Wilson. Despre aceasta și multe, multe altele, inclusiv despre teatrul radiofonic din copilăria maestrului precum și de vremea când regizorul Cornișteanu era doar strungarul Cornișteanu, În rândurile următoare. Iar pentru a atrage generațiile următoare la teatru, Mircea Cornișteanu avansează această soluție: să se introducă În programa școlară ore de educație teatrală și muzicală. 

Ceilalți oameni implicați În FNT, regizori, actori, directori de teatre, cu care am discutat până acum sunt de părere că la Festival cele mai așteptate spectacole sunt cele ale teatrelor din provincie. Împărtășiți această părere?

Da. E simplu, trebuie doar să consulți programul. 

Sunteți un obișnuit al Festivalului Național de Teatru, i-ați cunoscut evoluția.Ce așteptări aveți de la ediția curentă?

Să continue ce a fost bun În edițiile anterioare și să renunțe la unele idei nefericite care au apărut pe parcurs.Să facă săli pline cu plătitori, nu numai cu invitați. Să fie un prilej de dezbateri care să ne ajute să fim cu toți mai buni. 

La ce să ne așteptăm de la acest “Rinocerii” pus de Robert Wilson la Craiova? Spuneați Într-un interviu radio că Wilson vorbește o limbă nouă, pe care nu o cunoșteați Înainte. Care este specificul acestei limbi?

Să fie peste așteptări. Cine vrea să vada ceva la care se așteapta, așa cum au spus unii, va fi dezamagit. Wilson ne vorbește pe limba lui, care aste alta decât a celor mai mulți dintre noi, dar care poate fi Înțeleasă dacă vii la spectacol fără prejudecăți și cu dorința reală de a vedea și a Înțelege.

La București se cunoaște mai puțin situația teatrelor din țară, chiar și a celor naționale. Ce se mai Întâmplă minunat la Craiova?

La Craiova, Cluj, Sibiu, Timișoara, dar și În alte teatre din țară vin să lucreze mari creatori ai lumii – mai minunat decât asta, ce poate să fie? Că prin țară au loc festivaluri la care vin mari teatre ale lumii, În timp ce Bucureștiul nu are parte de asemenea evenimente decât din Întâmplare? 

Vin oltenii la teatru? E o efervescență În oraș, ce se pregătește În perspectiva candidaturii pentru titlul de capitală culturală europeană din 2021, autoritățile vă sprijină, vă Încurcă, ce fac?

La Craiova este o reală efervescență provocată de lupta pentru câștigarea titlului de capitală culturală europeană. De vreun an, craiovenii au parte de tot felul de manifestări și evenimente culturale puse la cale de toate instituțiile de cultură ale orașului, generos subvenționate de Consiliul local și de cel Județean,de Primăria Craiova și de numeroși sponsori.

Cum este fotoliul directorial În care a stat și Amza Pellea? 

Pe acest fotoliu a stat nu numai Amza Pellea, au stat și Costache Caragiali, Emil Gârleanu, Geo Dumitrescu, Manu Nedeianu, Emil Boroghină, astfel Încât este o mare onoare pentru mine să fiu continuatorul unei tradiții de peste 160 de ani. Încerc, de 14 ani de când conduc teatrul craiovean, să mențin Înaltul nivel la care acesta a ajuns. Nu totdeauna reușesc, dar au fost În acești ani destule spectacole ale noastre care au intrat În istoria teatrului românesc. Una peste alta,nu e ușor,dar merită.

Mărturisiți Într-un interviu că v-ați Îndrăgostit de teatru prin intermediul teatrului radiofonic. Care sunt căile prin care un copil de școală primară, cum erați dumneavoastră la momentul Îndrăgostirii, se mai poate apropia de teatru? Aveți programe special gândite pentru tineri la Craiova?

Vremurile de când eram eu copil s-au dus și mă Îndoiesc că teatrul la microfon Îl mai poate face pe vreun copil să se Înamoreze de teatru. Cred că ar trebui să existe În școală ore de educație teatrală și muzicală, dar și că teatrele ar trebui să facă mai mult decât să distribuie bilete În școli. Avem spectacole care se adresează copiilor și celor tineri, dar nu un program coerent și de lungă durată. Este Însă o temă pe care am dat-o În lucru celor trei nou-angajate ale noastre din departamentul de PR.

V-am văzut În septembrie la Gala HOP, la Costinești. Le-ați spus tinerilor actori că porțile Naționalului craiovean le sunt deschise. Care e situația angajărilor În teatrul pe care Îl conduceți?

Avem mulți angajați tineri, de-a lungul anilor am adus În trupă mulți proaspeți absolventi de la Craiova sau București. De asemenea, avem mulți tineri actori care joacă la noi cu contracte de colaborare. Ultimii doi tineri angajați ai TNC sunt regizorul Bobi Pricop și scenografa Adriana Dinulescu, de la 1 octombrie 2014.

Ați fost, după liceu, timp de un an, strungar-caruselist. Mai exact, ce făcea un strungar-caruselist? Colegii din fabrică erau iubitori de teatru? Ați mai convertit vreun strungar la religia teatrului?

Un strungar caruselist lucra, poate n-o să vă vină să credeți, la un strung carusel, În cazul meu unul marca Niles, cu plansaiba de 3200. Strunjeam În special role pentru liniile de fabricat ciment, fiecare rolă având Între una și două tone. Nu stiu dacă vreun alt caruselist iubea teatrul și nici n-am Încercat să convertesc pe vreunul. M-am apucat de teatru abia În 1969, strungar am fost În 1961.

S-au Înmulțit În ultimii ani și festivalurile de teatru și producțiile de teatru independent, pe care Înțeleg că le priviți cu simpatie. Este teatrul românesc Într-un moment bun și, dacă da, de ce?

Teatrul românesc este așa cum este, cu bune și cu mai puțin bune. Faptul că vin În România să lucreze creatori importanți, că la multe dintre festivalurile noastre putem vedea spectacole valoroase ale unor teatre din toată lumea, că multe spectacole românești sunt invitate prin toată lumea (TNC este un exemplu În acest sens), mă face să cred că ne putem compara cu alte mișcări teatrale și că putem face față prin multe dintre spectacolele românești.

“Fiind În văzul lumii, dacă ești un artist mediocru, și portarul te salută altfel”, spuneați cândva. Ce l-ați sfătui pe un artist mediocru? Să renunțe? Se poate face teatru fără mediocri? Ce trebuie să facă un director de teatru ca să evite mediocritatea?

Nu am ce sfaturi sa dau nimănui. Nu cred că se poate, nici În teatru, nici În alte activități, fără mediocrități. Mediocritatea este normalitatea În toate domeniile. Gândiți-vă cam cum ar merge treburile Într-o lume plină de genii. Problema este, În cazul teatrelor, să reușim să punem În valoare calitățile celor mai puțin dotați, În așa fel Încât să-i determinăm pe portari să-i salute cu respect. Se poate!

Foto: Florin Chirea