class="">Lev Dodin: „Ne face plăcere să jucăm în România”

Lev Dodin: „Ne face plăcere să jucăm în România”

Teatrul „Maly Drama” din Sankt Petersburg prezintă la 29 şi 30 octombrie, ora 19.00, pe scena Sălii Mari a Teatrului Naţional Bucureşti, „Livada de vişini”. Lev Dodin, regizorul spectacolului şi directorul acestui important teatru din frumosul oraş de pe Neva, a acordat un scurt interviu pentru Jurnalul FNT.

28 octombrie 2016,  Articole

Teatrul „Maly Drama” din Sankt Petersburg prezintă la 29 şi 30 octombrie, ora 19.00, pe scena Sălii Mari a Teatrului Naţional Bucureşti, „Livada de vişini”. Lev Dodin, regizorul spectacolului şi directorul acestui important teatru din frumosul oraş de pe Neva, a acordat un scurt interviu pentru Jurnalul FNT. 

Maria Sârbu: Cutreieraţi lumea cu diverse producţii teatrale. Şi „Livada de vişini” aţi prezentat-o pe diverse continente. Sunt mari diferenţele Între publicul rus şi cel străin?

Lev Dodin: Publicul, de oriunde ar fi, se aseamănă În proporţie de 99%, oricât de ciudat ar suna asta. Când mergem În Marea Britanie, suntem preveniţi că publicul nu va plânge, britanicii fiind oameni rezervaţi. Dar publicul britanic vine la spectacolul nostru şi plânge. Japonezii ne spun dinainte că ei sunt o naţie tăcută şi deci nu se va râde la spectacolul nostru. Dar publicul vine la teatru şi râde. Italienii ne avertizează că sunt un popor gălăgios şi deci să nu ne aşteptăm să fim ascultaţi În tăcere, dar italienii vin la teatru şi ascultă tăcuţi, timp Îndelungat, etc., etc. Dacă pe scenă se Întâmplă ceva viu, atunci - la fel ca şi În viaţă - reacţiile, indiferent de naţionalitate, coincid În proporţie de 99%. În general, ne deosebim de alţii mult mai puţin decât ne-ar plăcea să credem, iar alţii se deosebesc de noi mai puţin decât ne imaginăm. 

Jucaţi din nou În România, de această dată cu „Livada de vişini”. Aici cum este publicul pentru dumneavoastră?

În România, oamenii sunt minunaţi. Am ajuns să respect enorm publicul românesc şi să-l iubesc. Am să dezvolt puţin: venim de mulţi ani şi, din fericire, continuăm să jucăm la Bucureşti, la Sibiu şi În alte oraşe din România. Iar publicul continuă nu să mă surprindă, ci să mă uluiască, În mod plăcut, cu fineţea cu care simte teatrul, cu felul În care reacţionează la sensurile şi senzaţiile pe care le induce o creaţie teatrală. Sună banal, probabil, dar avem emoţii mari ori de câte ori urmează să jucăm la Bucureşti sau altundeva În România şi ne face plăcere să jucăm. Aceste reveniri sunt ca nişte reÎntâlniri cu un prieten de departe, deosebit de serios şi de capabil de a Înţelege. 

Ce influenţă a avut bătrâna livadă de vişini din Altes Land, Germania, unde aţi fost Înainte de Începerea repetiţiilor la acest spectacol?

Ne-a influenţat foarte mult. Oricum, orice călătorie aduce cu ea noi impresii, noi emoţii, noi Întâlniri. Orice livadă este continuarea unei fiinţe umane, fructul muncii sale. Acum ştim că În acel pitoresc colţ Îndepărtat al Germaniei există acest fermier, care Încă Îşi mai Îngrijeşte bătrâna livadă, deşi aceasta nu mai rodeşte demult. Toată lumea Încearcă să Îi explice că e o prostie faptul că el o Îngrijeşte În continuare, dar el insistă: „Livada asta e de dinainte de a mă fi născut eu şi va mai fi până eu nu voi mai fi, apoi fie ce-o fi”. Iată impresia cea mai puternică pentru mine! Desigur şi livada! Am auzit şi citit atât de multe despre frumuseţea livezii de vişini a lui Cehov. Oamenii Încă se contrazic, dacă o livadă de vişini poate fi atât de frumoasă sau nu. Ivan Bunin insista pe ideea că În realitate o livadă de vişini e mai degrabă urâtă şi că Cehov i-a lăudat atât de mult frumuseţea pentru că nu avea sânge de aristocrat şi habar n-avea despre ce scrie. De o sută de ani, actorii perorează pe toate scenele lumii: „oh, livada de vişini, oh, livada de vişini”. Aşa jeleau şi actorii noştri „oh, livada de vişini”.

Deodată, la Altes Land, am descoperit acel loc misterios, fantastic de frumos, spaţiul acesta enigmatic, În care te temi să intri şi de care e extrem de greu să te mai desprinzi. Acum, când rostim În spectacol „livada noastră de vişini”, avem la ce să ne gândim, avem imaginea. 

Spuneaţi că „Livada de vişini” are sensuri absolut noi şi ne revelă lucrurile Într-o altă lumină. Ce Înseamnă pentru dumneavoastră, personal, „Livada de vişini”?

Haideţi să anulăm pentru o clipă teama de cuvinte mari. Livada de vişini este pentru mine fructul secolelor de cultură umană: creaţia mâinilor omeneşti, a minţii, a spiritului uman. Noi, oamenii, gândim adesea, şi dintotdeauna oamenii au gândit aşa, că epocile anterioare epocii lor devin inutile şi trebuie, deci, distruse. Acesta este motivul pentru care erele vechi se dovedesc a fi atât de lesne de anihilat de către cele noi. 

Spectacolul se joacă foarte aproape de public. Ce este publicul În „Livada de vişini” a lui Lev Dodin?

Publicul din sala de teatru din această seară este exact asta: publicul din seara asta, din sala de teatru - publicul din Sala Mare a Teatrului Naţional Bucureşti din data de 29 şi 30 octombrie; oamenii care ocupă scaunele acestui teatru mare, cu o istorie Îndelungată şi care, Într-un fel, este casa lor. Sentimentele acestor oameni pentru această lume, pentru aceste ziduri, felul În care se raportează la această casă - iată, cumva, tema spectacolului nostru.

(Traducere Ozana Oancea)

Foto: V. Vasiliev