class="">Amprente în Festivalul Național de Teatru – Andrei Șerban

Amprente în Festivalul Național de Teatru – Andrei Șerban

O carieră dedicată Artelor scenei, întinsă pe o jumătate de secol (numit „al regizorului“!), în care fiecare spectacol continuă să determine reacții acute în rândul publicului: de la exerciții de admirație la polemici aprinse, demonstrând în permanență actualitatea și acuitatea actului artistic și servind cu măiestrie scopul suprem al Teatrului – acela de a fi viu. Iar la cei 75 de ani (împliniți anul trecut) – artistul se află în plină efervescență a creației!
Azi, la rubrica „Amprente” de pe site-ul fnt.ro, Andrei Șerban!

6 mai 2019,  Stiri

După o absență de două decenii, în 1990, Andrei Șerban se întorcea în România, acceptând „cu entuziasm” invitația lui Ion Caramitru și Andrei Pleșu (Ministru al Culturii la acea vreme) de a prelua conducerea Teatrului Național din București. Un gest biunivoc, de reconciliere necesară a țării cu valorile românești risipite prin lume de vânturile schimbătoare ale istoriei.

Îmi imaginam că pot pune bazele unui teatru nou și mă bucuram că experiența pe care o căpătasem lucrând pe scene cunoscute ale lumii ar putea fi acum de folos în reformularea vieții teatrale românești” – Andrei Șerban: O biografie, Editura Polirom 2006

Artistul a decis ca primul spectacol montat pe scena Naționalului sa fie „O trilogie antică: Medeea, Troienele, Electra” după Euripide și Sofocle.

Era cel mai important spectacol al carierei mele internaționale, iar potențialul exploziv al tragediei grecești era, gândeam eu, combustibilul cel mai eficace de a topi gheața. Planul meu prindea formă. Dar aveam, desigur, nevoie de aliați. Aveam nevoie de oameni tineri. Și eu, dar și Naționalul.” –  menționa Andrei Șerban în volumul autobiografic citat.

După audițiile publice, la care au participat actori din toată țara, „a fost o vară de neuitat” mărturisea simplu regizorul, referindu-se la laboratorul (cu repetiții adesea deschise) în care „toată lumea era pasionată și total angajată în lucru”.

Premiera din 28 septembrie 1990 a „Trilogiei antice” a marcat un nou „kilometru zero” al teatrului românesc.

Aceasta a fost și cea dintâi întâlnire a regizorului Andrei Șerban cu publicul Festivalului Național de Teatru – spectacolul „Troienele” fiind prezentat în cadrul primei ediții a FNT.

„Trilogia antică” a lui Andrei Șerban deține și un record  între spectacolele românești, reușind să facă, în doar două stagiuni, peste zece turnee în străinătate, fiind invitat al unor prestigioase festivaluri internaționale de teatru, precum cele de la Milano, Paris, Sao Paolo, Salzburg, sau Edinburg.

Click pe imagini pentru a vedea o galerie foto din spectacolul „Troienele”. Foto: Arhiva Teatrului Național din București și revista „Teatrul Azi”.

Cea de-a doua ediție a Festivalului Național de Teatru, din toamna lui 1991, s-a deschis cu spectacolul „Noaptea regilor sau Ce doriți?” de William Shakespeare – un spectacol care a avut premiera la TNB în 09 mai 1991.

Prima întâlnire a regizorului Andrei Șerban cu „A douăsprezecea noapte” avusese loc cu doi ani mai devreme, în 1989, pe scena American Conservatory Theater din San Francisco. Despre „piesa ascunsă” din textul shakespearian și despre „nuanțele mai întunecate și ambigue din spatele comediei”, regizorul declara: „Cheia e conținută în titlu: a 12-a noapte este noaptea în care cei trei regi magi s-au închinat în fața pruncului, sărbătorind nașterea lui Isus Hristos și manifestarea luminii și a adevărului. La nivelul înalt și greu accesibil, piesa are ca subiect această revelație. Dar, pentru cel care nu caută un înțeles ascuns, sărbătoarea epifaniei este doar un prilej de petrecere în cântec, dans și băutură. Subiectul piesei este și acesta, la fel cum si ‚geamănul’, dublul, este unul dintre subiecte” – precizează artistul în paginile din „O biografie”, ținând, însă să adauge: „Când am refăcut spectacolul la Naționalul bucureștean, cu Maia Morgenstern și un grup de actori de primă mână, comedia quiproquo-ului a fost mai pregnantă decât ambiguitatea metafizică a relațiilor. Personajul Malvoglio avea o forță extraordinară prin interpretarea unică a lui Gigi Dinică și exprima o violență a contextului românesc de atunci, care nu avea o corespondență în spectacolul american. În ciuda faptului că intenționasem să fac o reluare «identică», diferențele s-au impus de la sine.”

Click pe imagini pentru a vedea o galerie foto din spectacolul „Noaptea regilor”. Foto: Arhiva Teatrului Național din București.

Ai spune că istoria FNT ar trebui să fie legată sine-qua-non de prezențele pe scena românească ale lui Andrei Șerban. Realitatea, însă, e mult mai complexă.

Arta dramatică a regizorului se va întâlni din nou cu Festivalul abia în 2006, când spectacolul „Purificare” de Sarah Kane (pus în scenă de Andrei Şerban la Teatrul Naţional „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca) va fi invitatul special al selecționerului Marina Constantinescu, în cadrul celei de-a 16-a ediții a FNT. O montare a unui text extrem-contemporan, care a stârnit în România o avalanșă de polemici artistice, de intenție, tehnice, sau pur și simplu pasionale, împărțind lumea teatrală de la noi în tabere distincte.

Un text radical („Cleansed”) care avusese premiera mondială cu doar 8 ani mai devreme, la Royal Court Theate din Londra; un spectacol care, după cum preciza însuși creatorul său: „… este o piesă brutală şi inconfortabilă, dar şi poetică şi tulburătoare, este o explorare a sufletului în ce are frumos şi dezolant. O parte din teatrul de azi e mult prea agresiv, mult prea vulgar. Dar scopul acestei piese nu este o expunere gratuită a brutalităţii. Limbajul şi imaginea îi scutură pe spectatori din rărunchi, îi provoacă, lăsându-i la sfârşit zguduiţi, dar cu posibilitatea unei perspective noi, căci, în plin iad al relaţiilor umane, rămâne o speranţă.„.

La Gala UNITER din primăvara lui 2007, „Purificare” a fost nominalizat la sase din cele opt categorii, iar doi dintre protagoniști au obținut trofeele UNITER (Andreea Bibiri – pentru rol principal şi Cristian Grosu – debut) .

Click pe imagini pentru a vedea o galerie foto din spectacolul „Purificare”. Foto: Arhiva Teatrului Național din Cluj.

 A 17-a ediție a FNT (3 – 13 noiembrie 2007) a prilejuit publicului festivalier o întâlnire memorabilă a regizorului Andrei Șerban cu unul din marile texte ale artei dramatice: „Pescărușul” de A.P. Cehov.

Cu Mașa Dinescu am încercat să traducem în așa fel ca piesa să aibă loc acum și aici, nu în Rusia romantică, ci în noi, ca să ne vedem așa cum suntem, versiunea păstrând esența lui Cehov, a doctorului care observă lumea la rece și la cald, cu o rigoare exactă și o simpatie plină de compasiune”, sublinia regizorul într-un interviu pubilcat de  „Cultural life” despre premiera de la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, care deschidea, în  11 ianuarie 2007, sezonul teatral al Programului Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007.

E o suferință strigată din rărunchi, din gesturi și din priviri, din adâncul ființelor actorilor. E vorba de un teatru în care din tunelul de foc al suferinței se naște un spectacol pur”, a ținut să detalieze Andrei Șerban, adăugând: „Am încercat împreună cu scenograful Andu Dumitrescu să anulăm diferența dintre scenă și sală, spectatorii sunt în același spațiu cu actorii, invitați și martori ai acțiunii. Astfel ei devin implicați activ căci actorii îi privesc în ochi, li se adresează lor, spunându-le: despre voi e vorba, despre viața voastră”.

Spectacolul de la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, a inaugurat seria distribuțiilor multiple, cu care Andrei Șerban ne-a obișnuit în ultimul deceniu. Spectacolul a fost repetat cu actori din Sibiu, din Bucureșți, precum și din Cluj și Târgu Mureș, pentru două versiuni de spectacol. Surpriza premierei oficiale de la începutul lui 2007 a fost îmbinarea celor două distribuții în același „Pescăruș” al marelui dramaturg rus.

Click pe imagini pentru a vedea o galerie foto din spectacolul „Pescăruşul”. Foto: Maria Ștefănescu.

Anul 2008 a marcat pentru regizorul Andrei Șerban revenirea (după 40 de ani) la Teatrul Bulandra, dar și reîntoarcerea sa (după o întrerupere de 15 ani) pe scenele bucureștene. „Lear” – adaptarea sa după celebrul text shakespearian de la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” a constituit și unul din evenimentele notabile ale Festivalul Național de Teatru din 2009.

Încă de la premiera din noiembrie 2008  programată în Festivalul Uniunii Teatrelor Europene organizat de Teatrul Bulandra, spectacolul a constituit o surpriză: regizorul a optat pentru două distribuții exclusiv feminine, inversând canoanele teatrului elisabetan, unde toate rolurile erau interpretate de bărbați. Singurul rol fix – cel al „titularului” Lear – a fost atribuit inegalabilei Mariana Mihuț, care a și fost laureată a Galei Premiilor UNITER 2009 pentru Cea mai bună actriță în rol principal. La aceeași ediție – a XVII-a, a Galei, Valeria Seciu a fost desemnată Cea mai bună actriță în rol secundar pentru partitura lui Gloucester din „Lear”-ul de la Bulandra.

Toată lumea se miră şi se întreabă de ce am făcut «Lear» cu femei, lucru justificat, până la urmă. Interesant este că, deşi oamenii vin la teatru cu această întrebare în cap, după cinci minute nu şi-o mai pun. Este o poveste despre relaţiile umane luate ca ansamblu şi nu o piesă de gen sau de sex. Pe vremea lui Shakespeare, piesele erau jucate exclusiv de bărbaţi şi atunci  – de ce nu am încerca noi exact inversul? Iar femeile au o sensibilitate şi o deschidere spre emoţie pe care bărbaţii nu o au„, declara Andrei Şerban despre această montare a capodoperei shakespeariene..

Click pe imagini pentru a vedea o galerie foto din spectacolul „Lear” Foto: Mihaela Marin.

Festivalul Național de Teatru din 2010 aducea în atenția publicului bucureștean cel de-al doilea spectacol din remarcabila serie realizată de Andrei Șerban la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj: –  „Strigăte şi şoapte” după Ingmar Bergman, care a văzut pentru prima oară luminile rampei în 24 ianuarie 2010.

Îmi place să fac pariuri imposibile cu mine însumi. Să transpun pe scenă  «Strigăte şi şoapte», unul din filmele-cult cele mai tulburătoare din istoria cinematografului – iată un risc pe care mi-l asum, neştiind unde va duce, neştiind dacă în teatru  putem recrea experienţa de neegalat a filmului.” – mărturisea, în timpul repetițiilor, Andrei Șerban.

Spectacolul a primit trei Premii UNITER în 2010: pentru Cel mai bun spectacol, pentru Cea mai bună regie (Andrei Şerban) și pentru Cel mai bun actor în rol principal (Zsolt Bogdán) și a putut fi văzut în turnee internaționale de spectatori din Ungaria, Serbia, Ceehia și Coreea de Sud.

Click pe imagini pentru a vedea o galerie foto din spectacolul „Strigăte şi şoapte”. Foto: Mihaela Marin.

În 2011, cea de-a 21-a ediție a Festivalului Național de Teatru (aflată sub semnul marelui dramaturg Anton Pavlovici Cehov) i-a dedicat regizorului român o secțiune specială:  „Focus: Andrei Șerban – Cehoviziuni”, care a adus în fața publicului patru dintre cele mai recente producții ale sale din țară, dar și de peste hotare.

Invitat special pentru a deschide FNT-21 a fost spectacolul „Trei surori” de A.P. Cehov, pus în scenă de Andrei Şerban la Teatrul Naţional din Budapesta, Ungaria. Un spectacol caracterizat de Robert Alföldi – interpretul rolului Verşinin, dar şi director al Naţionalului budapestan – drept „fastuos”. Cele două reprezentații de la Sala Mare a Teatrului Naţional Bucureşti nu au lăsat indiferent publicul festivalului, iscând pasionate discuții și controverse între spectatori.

Click pe imagini pentru a vedea o galerie foto din spectacolul „Trei surori” Foto: Mihaela Marin.

Unchiul Vania” de A.P. Cehov, produs de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj  a fost cel de-al doilea spectacol marca Andrei Şerban din FNT 2011. Creat în format studio în anul 2007, el se joacă și astăzi, de mai bine de unsprezece de ani, cu casa închisă (în ianuarie 2019 fiind marcată cea de-a 150-a reprezentație).

Orice montare e o loterie. Nu știi niciodată ce va ieși. Am pus în scenă Unchiul Vania de trei ori: la New York, la Cluj și la Petersburg, de fiecare dată altfel. Spectacolul a fost primit bine peste tot, dar nicăieri ca la Cluj.” – afirma regizorul Andrei Şerban.

Spectacolul „Unchiul Vania” a câștigat, în 2007, Premiile UNITER pentru Cel mai bun spectacol, pentru Cea mai bună regie și pentru Cel mai bun actor în rol principal (András Hatházi), precum și Premiul Criticilor de Teatru din Ungaria pentru cel mai bun spectacol al stagiunii 2007/2008.

Click pe imagini pentru a vedea o galerie foto din spectacolul „Unchiul Vania”  Foto: Mihaela Marin.

Publicul Festivalului a avut ocazia să se întâlnească și în 2011 cu spectacolul „Strigăte şi şoapte” după Ingmar Bergman, montat pe scena Teatrului Maghiar de Stat din  Cluj – al treilea invitat special al Focusului „Andrei Șerban – Cehoviziuni” .

Iar cel de-al patrulea spectacol din secțiunea dedicată regizorului  în FNT–21 a fost „Ivanov” de A.P. Cehov, realizat de Andrei Şerban împreună cu trupa Teatrului Bulandra din Bucureşți. Un spectacol care a avut premiera în 30 ianuarie 2011 și care încă se joacă cu succes la sala „Toma Caragiu” din Grădina Icoanei.

 Click pe imagini pentru a vedea o galerie foto din spectacolul „Ivanov” Foto: Mihaela Marin.

Și tot Teatrul Bulandra, în cadrul aceleiași secțiuni Focus a FNT 2011, regizorul Andrei Șerban a susținut în fața publicului o conferință extraordinară cu titlu deopotrivă enigmatic și provocator: „Ce înseamnă să joci un rol„.

În teatru, ca și în viață, preluăm roluri diferite, pe care nu le înțelegem și pe care le jucăm vrând-nevrând, cu sau fără succes. Ce înseamnă să joci un rol? E util să ne întrebăm, în special în zilele noastre, când confuzia despre cine suntem și ce rol jucăm e în creștere. Teatrul e peste tot, pe stradă, la televizor, toți suntem actori, dar nu știm ce rol jucăm. Chiar când am învățat textul, îl repetăm mecanic, pasiv, fără convingere.  Ce e de făcut?” – Andrei Șerban

În ediția cu numărul 22 a Festivalului Național de Teatru –  Andrei Șerban a fost prezent cu două spectacole, în două secțiuni distincte ale FNT: „Hedda Gabler” de Henrik Ibsen și „Lear(a)” de William Shakespeare

 Hedda Gabler” de Henrik Ibsen, a avut premiera oficială pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, în 23 ianuarie 2012. Textul clasic scris în 1891 de marele dramaturg norvegian își găsește în viziunea lui Andrei Șerban o viguroasă corespondență în stricta actualitate a mileniului trei, devenind acut subiect de meditație:

Într-o lume în plină criză economică, în care se vorbeşte doar de salvarea prin bani, de frică de a-şi pierde statutul social, unde lipseşte dragostea și relaţiile conjugale sunt dezastruoase, în care nu există alte interese decât grijile materiale, tot ce le rămâne personajelor e să încerce să dea un sens vieţii crezând în aceste pseudo-valori. De fapt ei sunt oglinda omului din ziua de azi, drama potenţialului uman rămas neîmplinit. Întrebarea piesei: se poate trăi fără idealuri?” – Andrei Şerban

Spectacolul a primit trei Premii UNITER în 2012: pentru Cea mai bună actriţă în rol principal (Imola Kézdi), pentru Cea mai bună actriţă în rol secundar (Enikő Györgyjakab) şi pentru Cel mai bun actor în rol secundar (András Hatházi).

Click pe imagini pentru a vedea o galerie foto din spectacolul „Hedda Gabler”. Foto: Mihaela Marin

Cât despre noul spectacol „Lear(a)” – o nouă variantă a „regelui Lear” de Shakespeare re-adaptată de Daniela Dima și re-imaginată de Andrei Șerban (jucată de asemenea cu o distribuție exclusiv feminină și având-o în rolul principal pe aceeași inegalabilă Mariana Mihuț)  – lansarea producției s-a constituit  într-un eveniment absolut special – atât pentru Teatrul Bulandra din Capitală, cât și pentru Festivalul Național de Teatru: premiera spectacolului a avut loc în 29 octombrie 2012, chiar în ediția a 22-a a FNT și a inaugurat oficial un nou spaţiu scenic, Space Studio, situat în Grădina Icoanei, lângă sala „Toma Caragiu”.

Este o clipă enorm de fericită pentru mine pentru că inaugurăm un spaţiu, o sală nouă, care se va chema Space Studio. Deci, teatrul cu capul în nori, teatrul din cer, teatrul din spaţiu. Mă bucur că inaugurăm sala cu acest spectacol absolut nou, care are aproape acelaşi titlu şi aceeaşi mare actriţă ca protagonistă, Mariana Mihuţ, şi e vorba de «Lear(a)» de data aceasta„,  declara cu această ocazie Alexandru Darie, directorul Teatrului Bulandra, adăugând „Este un spectacol cu un decor nou, cu o adaptare scenică nouă şi practic o nouă distribuţie, cu excepţia câtorva personaje. Şi iată că un mare artist ca Andrei Şerban a acceptat… şi vreau să le mulţumesc şi lui şi actorilor că au aderat la ideea unui spaţiu nou – care poate nu-i atât de comod, dar este foarte interesant”.

Și iată și unul dintre gândurile regizorului din timpul repetițiilor la „Lear(a)”: „…o piesă uriaşă şi inepuizabilă: «Regele Lear» e o piesă care-ţi scapă printre degete, e ca o simfonie de Beethoven. O poţi pune în scenă de zeci de ori şi tot să rămână laturi neexplorate. O refac acum, a doua oară, şi nu pot decât să sper că vom reuşi să o înţelegem mai adânc.”

Click pe imagini pentru a vedea o galerie foto din spectacolul „Lear(a)”. Foto: Mihaela Marin.

La ediția din 2012 a FNT, invitatul special al Festivalului s-a aflat din nou în centrul mai multor evenimente: ca invitat exclusiv al dezbaterii cu public „Teatrul, o uzină cu foc continuu”,  iar la Fundația Löwendal regizorul a fost protagonistul lansării albumului „Cehov, Shakespeare, Bergman văzuţi de Andrei Șerban”, semnat de artistul fotograf Mihaela Marin (Editura ICR, 2012) – o admirabilă reconstituire a întâlnirilor cu trei titani ai scenei din toate timpurile.

Un alt eveniment al FNT 22 a marcat revenirea sa, după mulți ani, în incinta Teatrului Național din București. Confirmând vocația pedagogică a regizorului, organizatorii FNT au creat un eveniment unic pe șantierul (sensu stricto) TNB, care a devenit pentru o seară Atelier de lucru cu tineri regizori participanți la „Academia Itinerantă Andrei Şerban”, ediţie desfășurată la Mogoşoaia, în iulie 2012.

În condițiile vieții actuale, pline de tulburări, tendința e deseori spre inerție. Forța pasivității pândește la fiecare pas. Cum să lupți cu inerția? Doar lucrând continuu cu tine însuți și cu alții. De aceea revin să fac spectacole și, mai ales, workshopuri. Căci, nelucrând, simți că te închizi și, din teamă, ridici ziduri de protecție. Pentru a te deschide, trebuie să dărâmi zidurile. În sensul acesta, atelierele pregătitoare, precum cele de la Mogoșoaia sau Ipoteșți, sunt necesare” – afirma, cu această ocazie, Andrei Șerban. „În teatru, ca și în viață, ai nevoie de încredere. Academia Itinerantă a reușit exact asta: să creeze un climat de încredere, în care tineri artiști se întâlnesc ca să caute împreună ceva diferit de tot ceea ce au știut până atunci.”

Cea de-a 23-a ediție a Festivalului Național de Teatru a fost deschisă – în prezența regizorului venit special de la New York – de un alt spectacol purtând semnătura lui Andrei Șerban: „Troienele”, după Euripide, montat de această dată la Opera Națională din Iași.

La aproape 40 de ani de la prima montare a „Troienelor” pe scena Teatrului „La MaMa” din New York, Andrei Șerban îi dedica spectacolul produs în 2012 la Iași memoriei lui Ellen Stewart, fondatoarea teatrului „La Mama”, cea care l-a susținut după plecarea sa din țară,în 1969. „Troienele”au îmbrăcat de această dată forma unui spectacol de operă – gen în care Andrei Șerban a excelat pe numeroase scene de prestigiu ale lumii.

 „Până acum, am făcut «Troienele» numai cu actori de teatru, cu toate că e o operă cântată în întregime – nu e niciun cuvânt vorbit ca la teatru -, muzică fiind compusă de Liz Swados„, spunea Andrei Şerban, în contextul în care spectacolul de la Iași a fost interpretat pentru prima dată de un ansamblu format din solişti şi membri ai corului, orchestrei şi baletului Operei, alături de tineri actori, dar şi de copii din corul Juniorii Operei. Fastuoasele costume ale producției ieșene poartă semnătura Doinei Levintza.

 Click pe imagini pentru a vedea o galerie foto din spectacolul ”Troienele”, Foto: Mihaela Marin.

2015 este anul în care în selecția oficială a Festivalului Național de Teatru se regăsește spectacolul „Omul cel bun din Seciuán” de Bertolt Brecht, montat la Sala „Toma Caragiu“ a Teatrului Bulandra. Este a treia întâlnire din lunga carieră a lui Andrei Șerban cu acest simbol al teatrului epic, adus de Brecht la rang de teorie. Textul a jucat un rol foarte special în viața artistului. Tânărul regizor Andrei Şerban monta textul brechtian la începuturile drumului său în teatru, în 1968, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, cu puţin înaintea plecării sale din ţară, „când tancurile rusești intrau în Praga , iar spectacolul era un fel de strigăt de disperare pentru ce se întâmpla în momentul acela”. În același an directoarea Teatrului „La MaMa”din New York, Ellen Stewart, „…a venit în România, să vadă „Omul cel bun…“. După acest spectacol, m-a invitat la New York, să fac un spectacol la teatrul La MaMa, mi-a obţinut o bursă a Fundaţiei Ford”. Urmează, în 1975, o punere în scenă a textului lui Brecht  la sediul ”La MaMa” și, după alți 40 de ani, această producție teatrală de la Bulandra pe care Andrei Șerban declara că a reluat-o „tocmai datorită similarităţii momentelor istorice în care s-au creat cele două montări, la o distanţă de aproape jumătate de secol”.

La Gala UNITER din 2015, Andrei Şerban a fost nominalizat la categoria Cel mai bun regizor, Alexandra Fasolă şi Ana Covalciuc au primit nominalizări pentru Cea mai bună actriţă în rol principal, respectiv rol secundar, Iuliana Vîlsan a avut o nominalizare pentru scenografie, iar Vlad Ivanov a câştigat premiul pentru Cel mai bun actor în rol principal.

Click pe imagini pentru a vedea o galerie foto din „Omul cel bun din Seciuan”.  Foto: Mihaela Marin

« Carousel”-ul lui Andrei Şerban deschide cu fast cea de-a 26a ediție a Festivalului Naţional de Teatru » – titra presa din România în toamna anului 2016.

Cea de-a cincea producție din noua serie de colaborări ale regizorului cu Teatrul Bulandra – o adaptare de Andrei Şerban şi Daniela Dima  după ’’Liliom’’ de Ferenc Molnar şi după filmele omonime semnate de Fritz Lang şi Richard Borzage – a avut premiera în octombrie 2015. Un spectacol complex, între teatru și musical, care păstrează profunzimea teatrului, dar beneficiază de dezinvoltura musicalului, „Carousel”-ul de la Bulandra își deschide porțile încă din foaierul teatrului precum un hilar carusel al vieții, actorii invitând spectatorii într-o atmosferă de bâlci, cu trimiteri spre Broadway.

Un spectacol comercial, la care lumea vine să se amuze, să se distreze, să fie entertained, să își uite de problemele zilei; și de aceea spun că începe exact așa”, își descria Andrei Șerban, în câteva vorbe, spectacolul. „Acesta este, însă, doar începutul. Căci bâlciul se transformă într-un carusel al imaginarului, cu totul surprinzător. Când lumea pleacă acasă, fiecare se va întreba dacă într-adevăr ceea ce a văzut este realitate, este vis?”

Click pe imagini pentru a vedea o galerie foto din spectacolul „Carousel”. Foto: Mihaela Marin.

Cea mai recentă ediție a FNT – din 2018 – a oferit ocazia publicului Festivalului să se reîntâlnească cu „Pescărușul” lui Anton Pavlovici Cehov, într-o formulă care a constituit o premieră și pentru regizorul Andrei Șerban: a fost prima colaborare a sa cu un teatru independent din România – «unteatru». Mai mult, într-un decor aproape inexistent și cu o recuzită minimală, experimentul de la micul teatru bucureștean dă ocazia îndrăgostiților de teatru de a vedea diverse combinații de actori distribuiți în multiple roluri (trei titulari pentru Treplev, câte două variante pentru Arkadina, Nina, Trigorin, Mașa, Dorn etc.). Neașteptată, algebrică dovadă – însă palpabilă, că teatrul nu e niciodată ”la fel”. Astfel încât, se poate face un adevărat studiu al nuanțelor pe canavaua regizorală imaginată cu precizie. Iar faptul că Andrei Șerban, acest împătimit creator de teatru nu a renunțat niciodată la axioma „teatru = acum, adevăr, viață” este confirmată chiar de declarația sa de intenții:

 „Am acceptat cu drag invitația de a lucra cu unteatru. Aici, am găsit atmosfera anilor din tinerețe, petrecuți la La Mama în New York, același spirit al libertății și al prieteniei, o comunitate de artiști care, fără a avea prea multe condiții materiale, sunt animați de pasiunea pentru teatru și de dorința de a descoperi «forme noi». Iar ideea aceasta a «formelor noi» m-a dus cu gândul direct la Treplev și la «Pescărușul», o piesă care m-a urmărit toată viața și pe care n-am înțeles-o pe deplin, deși am montat-o pe trei continente, de fiecare dată în alt mod. Sper că această variantă va fi într-adevăr ultima, cu toate că nu am reușit să dezlegăm motivul pentru care Cehov a numit «comedie» o poveste care se încheie cu o moarte violentă. Am totuși încredere că împreună vom putea (re)descoperi paradoxul că, în teatru, schimbarea continuă este singura constantă. Când acceptăm că nimic nu este definitiv, putem începe să cercetăm.”

Click pe imagini pentru a vedea o galerie foto din spectacolul „Pescărușul”. Foto: Mihaela Marin.

★★★★★

…Și poate cea mai bună concluzie a acestei încercări de a identifica amprentele lăsate de marele om de teatru numit Andrei Șerban în edițiile Festivalului Național de Teatru este mărturisirea domniei sale, făcută în paragraful care încheie cel din urmă capitol (intitulat chiar așa: „În loc de concluzie”)  din volumul „O biografie”, publicat in 2006:

Când eram copil și mă credeam Toscanini, dirijând frenetic sute de oameni, doream, fără să știu, să fac parte dintr-un grup, să caut împreună cu alții, să nu fiu singur. Mi-au trebuit toți acești ani ca să știu de ce am nevoie de alții. Atunci nu știam, dar acum știu. De unul singur nu pot să fac nimic. De aceea am ales teatrul.

Cea de-a 29-a ediție a Festivalului Național de Teatru se va desfășura la București, între 18-27 octombrie 2019