class="">Amprente în Festivalul Național de Teatru – Liviu Ciulei

Amprente în Festivalul Național de Teatru – Liviu Ciulei

Prin opera sa, Liviu Ciulei a marcat profund cultura artei spectacolului pe glob. Cunoscut pe patru continente, a trasat o direcție de urmat, pornind din România și cucerind universul. La rubrica „Amprente” de pe site-ul www.fnt.ro vă prezentăm impactul pe care l-a avut creația lui Liviu Ciulei în Festivalul Național de Teatru.

8 aprilie 2019,  Galerie Foto, Stiri

Despre creația marelui artist s-a vorbit mult, în special în lumea teatrului, dar nu știm câți, în acest secol haotic, își găsesc inspirație în arta sa – o amprentă ca o efigie ce dă strălucire.

Lumea Teatrului Bulandra poartă pecetea spiritului lui LIVIU CIULEI. Modernitatea teatrului românesc se defineşte prin opera acestui geniu. Liviu Ciulei a fost cu adevărat un geniu absolut al timpului meu. Iar mintea lui fabuloasă a dat sclipire ideilor lui şi i-a înnobilat pe toţi cei care i-au fost mai mult sau mai puţin în preajmă. Fondul solid al conceptelor s-a transformat în forme infinite care au vorbit despre arta pură. Creată, trăită şi asumată de un spirit renascentist”, scria în revista România Literară, apărută în data de 28 octombrie 2011 (la trei zile după dispariția fizică a marelui artist), criticul Marina Constantinescu, directorul Festivalului Național de Teatru, care menționa că Liviu Ciulei a fost „axis mundi pentru teatrul românesc…”.

Marina Constantinescu mai spunea că revenirea Maeștrilor, după 1989, este o terapie.

Un fel de şcoală deschisă, fără frontiere, fără generaţii, fără orgolii. Un spaţiu al spiritului. Magic. LIVIU CIULEI este, poate, cea mai complexă personalitate teatrală: scenograf, actor, regizor de teatru şi de film, formator de şcoală”.

Marina Constantinescu, directorul Festivalului Național de Teatru

Și… Liviu Ciulei revenea acasă după 1989. Revenea la „Bulandra”, unde îl aștepta o trupă. A pus în scenă „Visul unei nopți de vară” de Shakespeare, un „Vis” dorit, un „Vis” frumos. Premiera a avut loc în data de 14 mai 1991. În același an, spectacolul a fost prezentat în cadrul celei de-a doua ediții a Festivalului Național de Teatru, ediție competitivă, unde a obținut  Marele Premiu și Trofeul orașului București. Scenografia purta semnăturile lui Liviu Ciulei și Nina Brumușilă (costumele), iar mișcarea scenică pe cea a lui Ioan Tugearu. Spectacolul a fost realizat pe scena Sălii de la Grădina Icoanei (Sala „Toma Caragiu”). Distribuția i-a inclus pe Ion Besoiu – Tezeu, Micaela Caracaș – Hipolita, Răzvan Vasilescu – Lisandru, Marcel Iureș – Demetrius (mai târziu personajul a fost interpretat de Ștefan Bănică jr.), Oana Pellea – Helena, Manuela Ciucur – Hermia, Ion Cocieru – Egeu, Petre Lupu – Filostrat, Mariana Buruiană – Titania, Claudiu Stănescu – Oberon, Anca Sigartău – Puck, Alice Barb – Prinţişorul Indian, Delia Nartea – Floare de mazăre, Maria Eremia – Pânză de păianjen, Adrian Ciobanu – Molie, George Ivaşcu – Bob de muştar, Victor Rebengiuc – Culea Fundulea (Bottom), Mihai Gruia Sandu – Stan Suflete (Flute), Paul Chiribuţă – Mitru Chitră, Cornel Scripcaru – Gogu Botgros, Mihai Constantin – Lică Ciubărică, Dan Aştilean – Dudă Flămânzilă.

Click pe imagini pentru a vedea o galerie foto din spectacolul „Visul unei nopți de vară”

Distribuția au completat-o, în roluri de curteni, soldați, croitorese, croitori, zâne, Mircea Gogan Georgescu, Dan Iacob, Amalia Ciolan, Lelia Ciubotaru, Ozana Oancea, Lucian Pavel, Liviu Lucaci, Mihai Călin, Dragoş Stemate, Andrei Duban, Daniela Săuleac, Dana Voicu.

După premiera spectacolului, criticul Victor Parhon scria în cronica sa din „Libertatea”, intitulată „Un exemplar reper de cultură teatrală”: „(…) apariţia unui exemplar reper de cultură teatrală, cum este spectacolul lui Liviu Ciulei cu «Visul unei nopţi de vară», mi se pare a depăşi, ca importanţă, valoarea propriu-zisă a reprezentaţiei, chiar dacă aceasta este, la rîndu-i, una de referinţă. Aristocratica tăietură a liniei, rafinata simplitate a desenului, reverberanta esenţializare a cadrului scenic, «mobilat» mai curînd prin gestica actorului decît prin puţinătatea elementelor de recuzită, sugestivitatea quasi-atemporală a costumelor, dramatismul cromaticii (in alb, negru şi roşu), efectele extraordinare de extra-terestritate, obţinute parcă fără nici un efort, din combinarea savantă a eclerajului cu jocul diafan al voalurilor iluziei şi visării, permiţîndu-ne să păşim pe tărîmurile supranaturalului – sînt doar cîteva dintre calităţile acestei montări, a căror enumerare ar trebui să înceapă poate cu aceea că nu-şi iese niciodată din matcă. Oricît de învolburate ar fi pasiunile eroilor, oricît de aprige sau de mistuitoare chinurile lor erotice, oricît de frivole pornirile lor sau de zgomotoase şi fruste dezlănţuirile hazlii ale meşterilor din grupul lui Bottom, mîna lui Ciulei e peste tot, veghind ca nimic să nu fie în plus sau să altereze în vreun fel această pilduitoare tentativă de recuperare a universului shakespearian în integralitatea temelor şi motivelor sale”.

Sau: „(…) Biruinţa lui Liviu Ciulei este şi o mare şi binemeritată victorie pentru Victor Rebengiuc, extraordinar în Bottom, ca savoare comică şi poftă de a juca, arogîndu-şi acea ascendenţă găunoasă, inconfundabilă a diletantului deja cabotin, din care scoate efecte de un comic enorm şi irezistibil, uimindu-ne totuşi, în primul rînd, cu măsura pe care şi-o impune în compoziţia rolului şi din care nu iese nici el niciodată. La această dezmărginire prin limitare, proprie conduitei regizorale a lui Liviu Ciulei, sînt invitaţi, evident, toţi actorii…

În anul 2000, în FNT s-a jucat alt spectacol regizat de Liviu Ciulei la „Bulandra”, în perioada postdecembristă: „Hamlet” de Shakespeare cu Marcel Iureș în rolul titular. Decorurile au fost semnate de arh. Octavian Neculai, costumele de Nina Brumuşilă, iar muzica de Ildiko Fogarassy.

Celorlalte personaje le-au dat viață: Claudius – Victor Rebengiuc, Gertrude – Valeria Seciu, Fantoma tatălui lui Hamlet – Ion Cocieru, Polonius – Ion Pavlescu, Laertes – Ştefan Bănică jr., Ofelia – Adriana Titieni, Horatio – Andrei Aradits, Rosencrantz – Răzvan Vasilescu, Guildenstern – Cornel Scripcaru, Fortimbras – Igor Chistol,  Voltimand – Valentin Popescu, Cornelius – Mihai Cibu, Marcellus – Şerban Pavlu, Bernardo – Gheorghe Ifrim, Actrița principală – Irina Petrescu, Groparul – Mihai Constantin. Alte roluri au revenit actorilor: Costel Caşcaval, Petre Lupu, Răzvan Săvescu, Adrian Ciobanu, Silviu Geamănu, Mircea Gogan, Alina Berzunţeanu, Oana Tudor.

Click pe imagini pentru a vedea o galerie foto din spectacolul „Hamlet”

Într-un interviu acordat de Marcel Iureș criticului Constantin Paraschivescu, pentru revista Teatrul azi (2000), actorul spunea despre Hamlet: „Frumuseţea acestui personaj este că el se multiplică la nivel universal în orice chip. Este această mirifică balanţă a existenţei… Îi spun mirifică, pentru că libertatea de a fi conţine în ea şi NU-ul şi DA-ul. Şi e de două ori mirifică, pentru că poţi face acest balans beneficiind aproape de obligativitatea de a fi fericit gândind asta. Deci, ne găsim în viaţă şi ne jucăm de a nu fi. În a nu fi e neantul, nu? Dar el nu poate fi gândit dinăuntrul lui, el poate fi gândit din afară, chiar dacă noi suntem înăuntru. Nu există expresie, nu există real decât în realul însuşi, care conţine şi irealul şi nonrealul şi tot ce doriţi (…) Din real, din A FI, gândind A NU FI. Nu e nici o dilemă aici. E un dar imens”.

Inserăm aici și două scurte extrase (de la Teatrul Bulandra) din cronici la acest spectacol jucat la Sala Izvor (azi „Liviu Ciulei”).

Viziunea regizorală conţine însemnele unei poetici teatrale – crezul în valorile clare ale rostirii textului, rafinamentul vizual al expresivităţii plastice prin decorul stilizat şi costume, vocaţia sintezei prin recursul la simplitate.” (Marian Popescu – 22)

Nu-mi vine să cred că pot citi atât de bine un text printr-un ochi intermediar. Curat, simplu şi rafinat.” (Camelia Hâncu – Okean)

FNT 2005 s-a deschis cu un spectacol al lui Liviu Ciulei, „Şase personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello. La acea ediție, a XV-a, au fost selecționate ambele spectacole (și ultimele) montate în acel an de Liviu Ciulei la „Bulandra”, la Sala Izvor, al doilea fiind „Henric IV”, tot de Pirandello.

La „Șase personaje…”, maestrul a realizat și decorul, costumele fiind create de Smaranda Brănescu. Și adaptarea scenică i-a aparținut domnului Ciulei. Din distribuția numeroasă au făcut parte: (Familia): Tatăl – Victor Rebengiuc, Mama – Camelia Maxim, Fata vitregă – Maia Morgenstern /Andreea Bibiri, Fiul – Tudor Aaron Istodor, Madam Pace – Dana Dogaru; (Trupa artistică): Regizorul – Ion Caramitru, Actorul principal – Dan Aştilean; Actriţa principală – Mirela Gorea / Michaela Caracaş, Duena – Julieta Strâmbeanu Weigel, Actriţa de caracter – Anca Androne, Ingenua – Anca Sigartău, Junele prim –Marius Capotă, Actorul de caracter – Valentin Popescu; (Tehnicieni): Regizorul de culise – Mihai Bisericanu, Sufleorul – Teodor Danetti, Femeia de serviciu – Profira Serafim, Massimo (şef maşinist) – Marius Chivu, Peppe (recuziter) – Emanuel Pârvu, Capodaglio (maşinist) – Eugen Zaharia, precum și mașiniștii Ion Petrache, Viorel Stoichi, Gheorghe Tecioiu, Ion Maria, Ioan Butică, Cristian Apostol, Ovidiu Bălănică, Dorin Radu, Valentin Mârşu, Eugen Zaharia, Florian Sasu, Daniel Constantinescu, Mihai Manu, Cătălin Gheorghe, Mihai Dragomir.

Click pe imagini pentru a vedea o galerie foto din spectacolul „Şase personaje în căutarea unui autor”

În România Liberă (2005), Nicolae Prelipceanu puncta că amprenta lui Liviu Ciulei este evidentă pe tot parcursul spectacolului. Cronicarul a adus în atenție interpretarea unor actori importanți: „Spectacolul (…) este unul lucrat în amănunt, cu acribia unui îngrijitor profesionist de ediţii. Actorii, cei mari şi cunoscuţi din fruntea distribuţiei, nu se dezmint. Victor Rebengiuc este, se pare, o inepuizabilă mină de personaje diverse, tragice şi disperate, la fel cum a fost o mină de personaje comice. Apariţia sa în repetiţia de pe scena pirandelliană, cu familia îndoliată şi disperată în spatele său, are darul să ne proiecteze într-o lume a abisurilor mizeriei sufleteşti, dar şi într-una, mai tipică pentru creaţia dramaturgului italian, a iluziei tragice (…) Ion Caramitru reuşeşte într-un rol mai exterior, al unui regizor aşa cum va fi fost el văzut şi considerat cîndva, un personaj interpus între dramă şi interpreţii ei, cu o autoritate care se poate clătina dacă are cineva curajul să încerce. Extrem de expresivă este Camelia Maxim, o actriţă nu prea răsfăţată de critică, dar ale cărei prezenţe în spectacole se reţin, pentru că-şi construieşte rolul (aici şi aiurea) cu seriozitate şi convingere, iar aceasta trece peste bariera de lumină şi întuneric dintre scenă şi public. Maia Morgenstern a fost voluntară ca-n atîtea alte apariţii ale sale, cheltuindu-şi energia într-o desfăşurare de mişcări şi ascuţimi ale vocii numai ale ei”.

La „Henric IV” Liviu Ciulei a lucrat în echipă cu arh. Octavian Neculai (decorul) și Maria Miu (costumele). Distribuția a fost: Henric IV – Marcel Iureş, Marchiza – Camelia Maxim, Baronul Belcredi –Răzvan Vasilescu, Doctorul – Cornel Scripcaru, Frida – Andreea Bibiri /Ana Ioana Macaria, Di Nolli – Şerban Pavlu, Giovanni – Valentin Popescu, Landolf – Mihai Verbiţchi / Alin Olteanu, Bertold – Gheorghe Ifrim, Harald – Alin Olteanu / Cătălin Fartaeş, Ordulf – Emanuel Pârvu.

Click pe imagini pentru a vedea o galerie foto din spectacolul „Henric IV”

Cronicile vorbesc despre acest spectacol: „«Henric al IV-lea» este un spectacol de o înaltă clasă culturală, scos din matca obişnuitului” (Nicolae Prelipceanu, România liberă, 2005); „(…) Numai un mare regizor poate adopta această cale a exprimării viziunii sale asupra unei piese prin cizelarea actorilor pentru o interpretare interiorizată şi o atentă gândire asupra cuvântului. «Henric al IV-lea» este un spectacol de o înaltă clasă culturală, scos din matca obişnuitului.” (Ileana Lucaciu, Timpul liber, 2005); „(…) Credincios poeticii sale personale, Liviu Ciulei a descifrat trama cu limpezime şi stringenţă, mereu atent la inteligibilitatea ei, şi i-a pus în pagină multiplele straturi cu exemplară rigoare, mizând exclusiv pe forţa jocului actoricesc (…) Henric al IV-lea este Marcel Iureş: cu o apariţie stranie şi chinuită, excelent în episodul demonstraţiei de luciditate şi foarte bun în clipele când mimează rătăcirea, actorul dă, după destulă vreme, un rol demn de maturitatea sa artistică.” (Alice Georgescu, Ziarul de duminică, 2005).

În Festivalul Național de Teatru, numele Liviu Ciulei a fost totdeauna un simbol, asemuit cu „tulpina” principală a artei spectacolului. În anul dispariției sale, 2011, zilele FNT-ului au stat involuntar sub semnul marelui regizor: el părăsea această lume cu trei zile înainte de începerea Festivalului. De pe scena acestui eveniment s-a anunțat, chiar în a doua zi a FNT-ului, că Sala Izvor a Teatrului Bulandra se va numi „Liviu Ciu­lei”.

Într-o altă ediție a Festivalului, cea din 2016, Editura Teatrul azi – Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” lansa antologia teatrologică în trei volume „Liviu Ciulei. Acasă şi-în lume”. Lucrarea, așa cum a anunțat atunci editoarea Florica Ichim, cuprinde „cam tot ce a spus Liviu Ciulei despre teatru şi cam tot ce s-a spus despre ce a făcut el în teatru”, astfel fiind „dăruită culturii române mărturia muncii lui Liviu Ciulei şi a creaţiei sale”.

Pentru Victor Rebengiuc, Liviu Ciulei era „boer al teatrului”, era „absolut genial / un mare regizor, un actor extraordinar, un decorator minunat…”. Mai spunea atunci, în Festival, Victor Rebengiuc: „Mare parte din actorul care sunt i se datorează lui Liviu Ciulei. Am lucrat foarte mult cu el, în foarte multe piese – piese extraordinare, am jucat roluri importante, el îndrumându-mă foarte bine, ajungând la acel soi de comunicare când nu mai era nevoie de vorbe. Ne înţelegeam din ochi, dintr-un zâmbet, dintr-o aluzie oarecare, înţelegeam ce doreşte de la mine. El întotdeauna consulta actorii, le cerea părerea (…) El a fost geniu, fără să pretindă că este. Îl regretăm cu toţii. Cei tineri nu-l cunosc, probabil această carte le va da posibilitatea să îl cunoască, dacă vor dori să o citească / puneţi-o pe net (…) Îi păstrez lui Ciulei o amintire minunată. Nu l-am auzit o dată înjurând. Era de un calm desăvârşit – şi vreme de aproximativ zece ani el a fost directorul Teatrului Bulandra. Și nu a fost doar directorul Teatrului Bulandra, el a fost animatorul, sufletul Teatrului Bulandra. Teatrul Bulandra strălucea în perioada directoratului lui, pentru că erau invitaţi cei mai mari regizori din ţară să pună spectacole. Exista un plan de perspectivă, el ştia încotro merge teatrul lui, până la momentul «Revizorul».”

Noi doi, domnule Ciulei, suntem ultimii doi regizori umaniști din lumea asta!” – îi spunea marele regizor italian Giorgio Strehler lui Liviu Ciulei, într-o întâlnire pe care au avut-o la Florența, după spectacolul „Moartea lui Danton” de la „Bulandra”, prezentat în cadrul turneului în Italia în anul 1970. Despre aceasta i-a mărturisit chiar Liviu Ciulei realizatoarei tv Marina Constantinescu în una din cele două ediții ale emisiunii „Nocturne”, realizate în 2010.

A 29-a ediție a Festivalului Național de Teatru se va desfășura la București, între 18-27 octombrie 2019.

Foto: Teatrul Bulandra, www.bostonglobe.com