class="">Amprente în Festivalul Național de Teatru – Victor Rebengiuc

Amprente în Festivalul Național de Teatru – Victor Rebengiuc

Un om neobosit! Un actor desăvârșit! Creația lui Victor Rebengiuc a fost, este și va fi una dătătoare de frumusețe artistică. La anii săi – 86, împliniți în februarie (adevărată bogăție), acest maestru al scenei captivează în continuare publicul de teatru, căruia îi menține sentimentul de siguranță că arta va perpetua, dacă artistul o slujește cu patos, necondiționat, atâta timp cât microbul acesteia îi stăpânește cugetul și sufletul. Victor Rebengiuc – pur și simplu – la rubrica „Amprente” de pe site-ul fnt.ro

29 aprilie 2019,  Stiri

Numele lui Victor Rebengiuc se contopește cu cel al Festivalului Național de Teatru nu numai prin spectacolele selecționate în care el a jucat, dar și prin prezența sa fie ca spectator, fie ca participant la discuții despre oameni de cultură însemnați, fie ca parte integrantă a uneia dintre ediții, care i-a fost dedicată. Iar anul trecut, în FNT, el a fost purtătorul unui simbol sacru; a depus coroana regală (copia fidelă a Coroanei de oțel) în inima Festivalului, desfășurat sub semnul împlinirii a o sută de ani ai Marii Uniri. O personalitate mai potrivită din teatrul românesc pentru acel eveniment atât de emoționant – aducerea coroanei – nici că se putea!

Despre Victor Rebengiuc s-a scris mult, însă s-a arhivat, cred, destul de puțin: toate materialele apărute ar putea fi cuprinse în câteva volume consistente. Despre actorul Victor Rebengiuc trebuie să vorbim des – să fie o necesitate! Opera sa este un reper în istoria culturii. La această rubrică încercăm să menționăm partea sa adusă publicului din FNT – eveniment ce are loc neîntrerupt de 29 de ani.

Și a fost „Visul unei nopți de vară” de Shakespeare, la ediția din 1991 (competitivă), spectacol montat de Liviu Ciulei la Teatrul Bulandra și în care Victor Rebengiuc l-a interpretat pe Culea Fundulea (Bottom). Pentru acel rol actorul a primit în Festival Premiul „Costache Aristia”, pentru cea mai bună interpretare masculină, rol care i-a adus, în același an, și Premiul UNITER. Criticul Florica Ichim scria în România Liberă: „Mai truculent decât restul meşteşugarilor, personajul Bottom a fost mereu prilej de izbânzi pentru interpreţi. Victor Rebengiuc făcea din el, acum câteva stagiuni, o adevărată bijuterie interpretativă”.

La ediția din 1998, îl vedeam pe Victor Rebengiuc în rolul Pierre de la Manque în spectacolul Cătălinei Buzoianu „Petru sau Petele din soare” de Vlad Zografi. În cronica la spectacol scrisă de Marina Constantinescu și apărută în România literară, criticul remarca: „Victor Rebengiuc, filosoful cinic, spiritual, incomod, neconvențional, care poate spune adevărul, chiar dacă această libertate îl costă moartea, încarnează cu mult profesionalism intelectualul trudit, neînțeles, care scapă printre degetele formelor fixe”. Autorul piesei spunea despre Victor Rebengiuc și rolul său în portretul scris pentru cartea „Victor Rebengiuc. Omul și Actorul” de Simona Chițan și Mihaela Michailov, apărută la editura Humanitas: „Mă simțeam oarecum vinovat că Pierre nu e mai prezent în scenă, că moare pe la mijlocul actului al doilea. Aș fi vrut să-i cer iertare lui Victor Rebengiuc, să-i explic că așa stau lucrurile în piesa asta și nu pot sta altfel, dar că nu contează neapărat cât timp ești expus direct în fața spectatorilor. N-a fost nevoie. În cele câteva repetiții la care am participat l-am văzut construindu-și rolul cu o seriozitate exemplară, ba devenise chiar principala coloană de susținere a întregului joc”.

„Petru sau Petele din soare”

Victor Rebengiuc a jucat în FNT – 2000 în „Hamlet” (rolul Claudius, Teatrul Bulandra), regia Liviu Ciulei, creatorul care spunea în zorii secolului 21, după ce îl văzuse în „Unchiul Vanea”, că Rebengiuc, pe care îl știa „imprevizibil”, este „un actor al contrastelor”.

„Unchiul Vanea” de Cehov, regia Yuri Kordonsky (Teatrul Bulandra) a fost prezentat în FNT în 2001. Un succes remarcabil! Victor Rebengiuc l-a întruchipat pe profesorul universitar la pensie Serebreakov. În revista „Scena” (mai 2001), criticul Magdalena Boiangiu nota: „Actorii Teatrului Bulandra regăsesc legătura cu stilul care le-a impus specificul în peisajul artistic românesc. Victor Rebengiuc domină cu autoritate golul personajului, nimicul alcătuit din suferinţă, egoism şi lipsă de sensibilitate. Se înţelege cum de a putut să-i înşele pe toţi atâta timp cu privire la valoarea sa, se înţelege de ce I-au adorat femeile, se înţelege cum boala sufletului a copleşit trupul. Şi ori de câte ori pare că a spus totul, actorul găseşte un gest neaşteptat, o intonaţie surprinzătoare şi impostura profesorului îşi prelungeşte capacitatea de a subjuga”.

Apoi a fost, în 2004, „Căsătoria” de Gogol (Teatrul Bulandra), în regia aceluiași Yuri Kordonsky. Personajul lui Rebengiuc – Jevakin, marinar. În România literară, Marina Constantinescu scria: „La «Căsătoria» am râs cu lacrimi, m-am bucurat pentru plăcerea formidabilă a actorilor de a juca spumos şi, în acelaşi timp, incredibil de riguros. Am văzut cu ochii mei, iarăşi, miracolul coexistenţei unui regizor cu o trupă într-un interval binecuvântat. Am simţit cum legătura aceasta, între Yuri Kordonsky şi cei câţiva actori ai Teatrului Bulandra aflaţi în distribuţie, este definitivă. Am simţit că ea are dimensiuni de o mare profunzime, dar, mai ales, că este umană şi tandră. (…) Mărturisesc însă că, din punctul meu de vedere, răvășitor este Victor Rebengiuc într-o interpretare ludică, pe muchie de cuțit între anvergura râsului și a poftei de viață și eșecul catastrofal al celor șaptesprezece tentative de a-și pune pirostriile. Se lasă total și până la capăt pe mâna regizorului și, deopotrivă, a unui personaj caraghios, cabotin, plin de frivolități, guraliv, tonic, debordant, pentru ca în final masca acestui clovn să alunece (…). Ieșirea din scenă, înfrânt, a personajului este un moment de teatru mare”.

În programul FNT – 2005 a intrat „Inimă de câine”, după Mihail Bulgakov, în regia lui Yuri Kordonsky (Teatrul Naţional din Bucureşti), cu Victor Rebengiuc în rolul celebrului profesor Preobrajenski.

„Inimă de câine”

Magdalena Boiangiu nota în Cotidianul: „În Victor Rebengiuc, Kordonsky și-a găsit, probabil, interpretul cu care talentul său rezonează într-o armonie perfectă. Actorul este inteligența superioară devenită bun-simț, gestul, vocea, totul e temperat de înțelepciunea a cărei supremă calitate este puterea de a ruga, nu de a impune. El e ultima baricadă a rațiunii în fața haosului ce tinde să se stabilizeze”.

Despre întâlnirea sa cu Victor Rebengiuc, regizorul Yuri Kordonsky a vorbit de multe ori. Pentru amândoi, de fapt, a fost o întâlnire care rămâne în istoria teatrului. În 2017, când FNT i-a fost dedicat marelui actor, Kordonsky puncta, pentru Jurnal FNT, repere referitoare la întâlnirea lor. Și reiau aici fragmente: „Există în viață întâlniri importante. Am avut și eu câteva până acum, care au determinat într-un fel raportul meu cu teatrul, atitudinea mea pentru această artă. Întâlniri care te schimbă, care îți arată cine ești. Și o astfel de întâlnire pentru mine este Victor Rebengiuc. E ca o piatră pentru ascuțit cuțite; te cizelează. Când lucrezi cu un asemenea om, depui efort, începi să înțelegi cum ești, te gândești dacă faci bine sau nu faci bine (…). Victor Rebengiuc este un actor uriaș, un talent uluitor, un maestru minunat. Sunt mulți oameni talentați – și mai tineri, și mai în vârstă, dar de la el înveți o cu totul altă lecție (…). „Când știi ce viață artistică are, îți pui o întrebare: ce face cu acest talent? Eu am cunoscut diversi oameni talentați, dar mulți au rămas în umbră, din diferite motive, fie că și-au băut talentul sau l-au pierdut de dragul banilor, al politicii. Cel de Sus îți dă un dar – talentul, dar mai departe depinde de tine cum vei avea grijă de el, căci talent e doar o mică parte, restul e muncă, efort. El este unul dintre acei oameni unici care toată viață au luptat ca să transforme talentul în măiestrie. Asta îmbină munca, onoarea, sinceritatea, curiozitatea”.

Tot în 2005, în FNT s-a jucat și spectacolul lui Liviu Ciulei de la „Bulandra” – „Șase personaje în căutarea unui autor” de Pirandello. Victor Rebengiuc avea rolul Tatăl.

Un an mai târziu, publicul era chemat în deschiderea FNT să vadă „Burghezul Gentilom”, după Molière, regia Petrică Ionescu (Teatrul Naţional din Bucureşti. Victor Rebengiuc era în rolul Domnul Jurdănescu.

Tot atunci, el juca în FNT în spectacolul „Molly Sweeney” de Brian Frial, regia Alexandru Dabija (Teatrul Bulandra şi Proiect Replica, Bucureşti), interpretându-l pe Domnul Rice.

Apoi, în 2010, a fost în Festival „Legenda Marelui Inchizitor”, după Dostoievski, regia Radu Penciulescu (Teatrul Naţional din Bucureşti), în care Rebengiuc aduce în fața publicului „monologul gândirii”.

A urmat, în 2011, „Ivanov” de Cehov, regia Andrei Şerban (Teatrul Bulandra), cu rolul Matvei Semionovici Şabelski.

În 2016 era văzut pe scena FNT-ului în „Marmură” de Iosif Brodski, regia Yuri Kordonsky (Teatrul Bulandra).

În 2017 juca în „Umbre” de Marilia Samper, regia Vlad Cristache, rolul Bătrânelul (Teatrul Naţional din Bucureşti).

În 2018, în „Regele moare” de Eugène Ionesco, regia Andrei și Andreea Grosu, îl interpreta pe Bérenger întâiul, regele  (Teatrul Național din București).

Click pe imagini pentru a vedea o galerie foto din „Regele moare”

Victor Rebengiuc a primit multe premii – rodul talentului său, rodul muncii sale. Diverse personalități au vorbit elogios la adresa formidabilului actor. Aș dori să inserez un fragment dintr-un articol, foarte cunoscut de altfel, dar merită, publicat de filosoful Andrei Pleșu în revista Dilema: „Victor Rebengiuc poate juca strălucit orice rol, pentru că nu joacă niciodată rolul «artistului». Singurul «semnal» al angajării sale specifice îl constituie, poate, cristalinitatea inconfundabilă a rostirii, dicţia tranşantă, atenţia înnăscută faţă de limpezimea emisiei vocale şi a mesajului. Şi nu e vorba despre afectarea obişnuită a scenei, despre grija pedantă, artificială, pentru efectul sonor, pentru impostaţia virilă a vocii. E vorba despre respectul pentru text, pentru interlocutor şi pentru limbă. Talentul lui Victor Rebengiuc decurge, înainte de toate, dintr-un anumit cult pentru adevăr (un adevăr ce nu ţine de metafizică, ci de cuviinţă) şi dintr-o rarisimă înzestrare pentru firesc”. 

„Rebengiuc, în marile sale creaţii, dincolo de joc, a reprezentat mereu un raport cu lumea. Și de aceea, spre deosebire de alţii, el e mai mult decât un actor…”. (George Banu)

A 29-a ediție a Festivalului Național de Teatru se va desfășura la București, între 18-27 octombrie 2019.

Foto: Teatrul Bulandra, Teatrul Național București