class="">Boris Eifman: „Eu am înființat un teatru pentru că aveam nevoie de propriul meu spațiu de creație”

Boris Eifman: „Eu am înființat un teatru pentru că aveam nevoie de propriul meu spațiu de creație”

Maestrul de balet Boris Eifman, creatorul spectacolului „Evgheni Oneghin”, care va fi prezentat în FNT pe data de 25 octombrie, la Sala Mare a Teatrului Național din București, frapează prin „extravaganța fanteziilor sale”, după cum scrie presa rusă. Întemeietorul Teatrului academic de balet și al Academiei de balet, care îi poartă numele, din Sankt-Petersburg, este numit „coregraf-filosof”, „coregraf-psihanalitic”. Dezvoltă împreună cu trupa sa un „limbaj unic și străvechi al corpului, ca instrument de cunoaștere și expresie a sufletului uman”, după cum spunea chiar domnia sa. Cu prilejul venirii trupei sale la București, Boris Eifman ne-a acordat un interviu, pentru site-ul FNT.

12 octombrie 2019,  Stiri

Maria Sârbu: La București vom vedea pe scenă cum „dansează sufletul” visătoarei Tatiana – personajul  din romanul în versuri „Evgheni Oneghin” de Alexandr Pușkin. Vom vedea cum sunt exprimate prin limbajul corpului sentimentele, emoțiile, starea sufletească. Atunci când ați creat personajele pentru acest spectacol de succes v-ați lăsat ghidat doar de instinctul pentru creație sau ați pus în practică și emoții, sentimente, care îl însoțesc, de obicei, pe un creator atunci când gândește personajele?

Boris Eifman: Tot ce creează artistul este scos în evidență printr-o intuiție creativă specială. În artă nu funcționează formule și algoritmi. În caz contrar, eu nu aș pierde un an din viață pentru realizarea spectacolului; aș economisi mult timp, multă energie – atât din punct de vedere spiritual, cât și fizic. Pentru creator este foarte importantă experiența personală, inclusiv cea emoțională, dar cu toate acestea este imposibil să te lași ghidat doar de ea. Eu, bunăoară, nu pot să pun semnul egal între mine și Tatiana lui Pușkin sau Anna Karenina. Dar, în calitate de coregraf, trebuie să înțeleg foarte bine esența psihologică a personajelor feminine principale din spectacolele mele de balet și să o exprim în plastica dansului. Și poți face asta doar cu ajutorul limbajului corpului, care în sine este un mecanism unic și subtil de cunoaștere a sufletului.

M.S.: Personajele din romanul lui Pușkin devin, în spectacolul dumneavoastră, personaje emblematice din vremurile de astăzi. De ce ați vrut să fie tocmai așa?

B.E.: În acest sens, eu nu am avut în vedere vreun calcul sau să cochetez cu publicul (în special cu spectatorii tineri). Mi s-a părut interesant să cuget asupra faptului cum anume, după aproape două secole de la scrierea de către Pușkin a acestei capodope, s-a transformat sufletul rus. Epoca schimbărilor istorice drastice în care are loc acțiunea romanului în versuri accentuează cel mai bine toate transformările și perseverențele care compun caracterul național. În plus, eu nu consider că baletul este o artă ermetică și decorativă, izolată de lumea contemporană și de problemele ei acute. Cu ajutorul dansului putem medita profund asupra trecutului recent al societății noastre, dar și asupra zilei de astăzi.

 

M.S.: Teatrul de balet pe care l-ați creat la Sankt Petersburg este cunoscut în întreaga lume. Ce apreciază publicul de pe diferite meridiane? Ce îl unește, ce îl separă în ceea ce privește creațiile dumneavoastră, dacă ați observant astfel de reacții?

B.E.: Publicul din toate colțurile lumii este atras și unit de șocul emoțional puternic pe care îl are la spectacolele trupei noastre. Credeți-mă: nici blockbuster-ele, nici show-urile pop-star și nici internetul, cu atât mai mult, nu vă vor oferi astăzi un astfel de impuls energetic. Cineva poate fi circumspect, doar nu toți sunt pregătiți pentru o asemenea schimbare interioară. Cu atât mai mult cu cât acum pretutindeni sunt apreciate confortul și odihna. Iar noi, într-o măsură oarecare, smulgem omul din mediul emoțional obișnuit și îi dăm posibilitatea să experimenteze catharsisul – purificatorul sufletului. 

M.S.: Există diverse categorii de public. Unii vor doar balet clasic, alții vor balet contemporan. Vă gândiți la public, la gusturile lui atunci când concepeți un spectacol? Sau arta este supremă pentru dumneavoastră?

B.E.: Niciodată nu tind să îi fiu publicului pe plac, să mă alătur gustului lui. Asta ar însemna o cale sigură de distrugere a identității mele de creație. Stilul meu artistic și semnătura de autor s-au schimbat în timp, fără îndoială. Dar asta se întâmplă nu din încercarea de a mă conforma conjuncturii. Permanent mă aflu în căutarea de noi soluții creative și tind să creez un spectacol ideal. 

M.S.: Cum ați început dezvoltarea baletului contemporan, pornind de la școala clasică de balet?

B.E.: Eu am înființat un teatru pentru că aveam nevoie de propriul meu spațiu de creație, care să îmi permită să mă realizez ca artist. Spațiul cadrului academic al artei baletului stabilit în perioada sovietică era prea înghesuit. Cu toate acestea, nu am respins, în nici un caz, arta coregrafică clasică și în locul oricărei revoluții am preferat întotdeauna evoluția. Păstrând ceea ce au creat marii mei predecesori, eu mi-am dezvoltat, în mod consecvent, propria mea artă, o artă unică – teatrul de balet psihologic rus. Acesta include elemente clasice, neoclasice și moderne. Dar probabil cel mai important lucru pentru mine îl reprezintă acele legi fundamentale ale artei teatrale, care de fapt au fost ignorate de către balet de-a lungul secolului al XX-lea. Numai prin revenirea la acestea poate fi format adevăratul limbaj coreografic al vremurilor noi. 

M.S.: V-ați gândit la formarea unor noi generații de dansatori, coregrafi, înființând la Sankt Petersburg Academia de dans care vă poartă numele – Boris Eifman. În ce măsură credeți, ca artist care cunoaște foarte bine domeniul, că evoluează coregrafia secolului al XXI-lea la nivel mondial?

B.E.: Îmi este destul de greu să vorbesc despre arta baletului la general în același timp, căci este atât de diversă. Desigur, astăzi observăm multe fenomene de criză în lumea dansului. În primul rând, există un deficit de artiști de înaltă calificare și de personalități de creație strălucite; acei care să ajute baletul să iasă din stagnarea vădită, să se despartă de trecut și să pășească în noul mileniu. Dacă Academia noastră de dans va putea contribui la apariția unor generații tinere de lideri în domeniul artei, eu voi fi cu adevărat fericit.

Mai multe informații despre spectacolul „Evgheni Oneghin“, prezentat în FNT 2019, aici.

Foto: Vyacheslav Arkhipov