class="">CRITICA DE TEATRU ÎNAINTE ŞI DUPĂ ’89

CRITICA DE TEATRU ÎNAINTE ŞI DUPĂ ’89

21 octombrie | 12:00 – HUB FNT, Sala Arce

Dezbatere pornind de la cartea Mirunei Runcan Teatru în diorame. Discursul criticii teatrale în comunism. Fluctuantul dezgheţ 1956-1964 (Editura Tracus Arte, 2019) şi de la volumul colectiv coordonat de criticul Oltiţa Cîntec, „Teatrul.ro 30 – noi nume” (ediție bilingvă, Editura Timpul, 2019)

INTRARE LIBERĂ
VEZI ALTE EVENIMENTE DIN ACEEAȘI ZI

Discursurile criticii nu sunt dependente doar de esteticile (hegemonice sau emergente) și de modurile de producție teatrală ale spațiului și vremii în care au fost scrise, ci și, mai-nainte de toate, de peisajul ideilor politice dominante, de relațiile de putere în raport cu care sunt emise judecățile de valoare. Din acest punct de vedere, discursul critic, chiar și atunci când nu e (sau nu dorește să fie) în sine unul normativ, își deconspiră, voluntar sau nu, rădăcinile axiologice, ideologice, în paralel cu referințele estetice care stau la vedere, în scheletul și carnea argumentației critice.” – Miruna Runcan

„Raportat la scară istorică, 30 de ani nu reprezintă prea mare lucru ca perioadă. Enciclopediile specializate consemnează conflicte care au durat mai mult! Însă din perspectivă personală, 30 de ani, câți au trecut de la momentul de cumpănă 1989, sunt echivalentul maturității, fie a celei biologice, fie a celei profesionale. Ca indivizi, nu avem la dispoziție generoasa dimensiune temporală a istoriei, o avem exclusiv pe aceea a propriei biografii, limitată în timp și pentru care acești 30 de ani înseamnă o bucată consistentă. E unul dintre considerentele pentru care mi s-a părut aproape obligatoriu să-mi mobilizez colegii și să orientăm reflectoarele analizei teoretice către numele noi din perimetrul scenic care s-au afirmat în condiții de libertate. (…) Contextul românesc a fost în acești ani de tranziție mereu sub asediul imprevizibilului, al instabilității și lipsei de predictibilitate. A trebuit să perseverăm pentru a impune fiecare mică schimbare care să zdruncine inerția și stagnarea. Ultimele trei decade nu s-au bucurat de un ritm al transformării de care România ar fi avut nevoie, și adesea nici direcția n-a fost cea mai avantajoasă pentru cetățeni. Volumul acesta nu e unul polemic, e un tablou de grup al celor care prin ceea ce au imaginat pentru scenă au reușit să împingă în sensul progresului arta căreia i s-au consacrat. Despre ei e vorba în paginile acestea.” – Oltiţa Cîntec

Contributori – Oltița Cîntec, Oana Cristea-Grigorescu, Silvia Dumitrache, Cristian Gheorghe, Ramona Iacobuțe, Cristina Modreanu, Pompilius Onofrei, Mirella Patureau, Emma Pedestru, Luana Pleșea, Iulia Popovici, Cristina Rusiecki, Oana Stoica, Daniela Șilindean, Ilinca Urmuzache, Irina Wolf, Irina Zlotea