class="">Expoziția „2 camere cu nisip – spectacole, desene, obiecte, prieteni, Dragoș Galgoțiu”: universul unui creator de teatru fascinant

Expoziția „2 camere cu nisip – spectacole, desene, obiecte, prieteni, Dragoș Galgoțiu”: universul unui creator de teatru fascinant

În dedesubturile inimii Bucureștiului, în foaierul sălii Studio din subsolul Teatrului Odeon, FNT 2019 a găzduit pe 19 octombrie vernisajul unei expoziții „de suflet, despre modele și prietenie și teatru” (în cuvintele directorului FNT, Marina Constantinescu). Expoziția – care poate fi vizitată până la sfârșitul Festivalului, pe 27 octombrie – reunește un fragmentarium din foarte multele și apreciatele spectacole regizate de Dragoș Galgoțiu în 40 de ani de carieră, dar și obiecte legate de prieteniile de teatru pe care acesta le-a cultivat ani la rând.

20 octombrie 2019,  Stiri

La vernisajul expoziției au participat câțiva dintre colaboratorii de cursă lungă ai lui Dragoș Galgoțiu, printre care scenograful Andrei Both, creatoarea de costume Lia Manțoc și dansatorul și coregraful Răzvan Mazilu. Directorul FNT, Marina Constantinescu a descris expoziția ca fiind o celebrare a artei și personalității acestui creator de teatru prolific și fascinant, care a știut să creeze nu numai multe spectacole memorabile, care au făcut carieră, ci și relații de prietenie profesională și personală care au durat peste ani. „Este un eveniment despre modele și prietenie. Nisipul pe care îl vedeți printre obiectele acestei expoziții  este doar urma emoției din noi. Tot ce este aici e un exercițiu de forță, de inteligență, de ludic, de imaginație debordantă, este o poveste tulburătoare despre un artist tulburător. Nu e doar un fragmentarium al spectacolelor lui Dragoș Galgoțiu, ci sunt mii de povești de suflet. Rareori am văzut pe cineva care să aibă energia de a menține atâția ani acest cult al prieteniei cu zeci de oameni cu care a lucrat. Asta e mare lucru. Teatrul lui Dragoș Galgoțiu e bucurie pură, e teatru în spiritul lui Dionysos.”

Scenograful Andrei Both, venit de la San Diego special pentru acest eveniment, a povestit despre colaborarea și relația sa îndelungată cu regizorul: „Am plecat din țară într-o joi, și apoi s-a rupt comunicarea și colaborarea cu Dragoș Galgoțiu timp de vreo 15 ani. Însă când ne-am reîntâlnit, am reluat dialogul și colaborarea ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, și asta e extraordinar, am fost pe aceeași lungime de undă cu el. Cu el și cu Cătălina Buzoianu puteam să ne pasăm ideile și să facem decoruri chiar și numai vorbind la telefon.”

„Dragoș  Galgoțiu este și un foarte bun scenograf, e păcat că nimeni nu vorbește și despre decorurile lui, sunt deosebite. E una din plăcerile mele personale, să lucrez cu el ca scenograf, ca decorator de scenă” a spus creatoarea de costume Lia Manțoc, punctând un alt talent al acestui om de teatru de o mare creativitate.

Răzvan Mazilu a povestit despre impactul pe care un spectacol dintre cele mai de renume ale lui Galgoțiu, „Portretul lui Dorian Gray”, l-a avut asupra lui personal și a carierei lui în teatru și dans, și despre semnificațiile mișcării în spectacolele sale: „Am avut șansa să lucrez cu el la mai multe spectacole. Tot ce înseamnă coregrafie, gestualitate în spectacolele lui înseamnă mult mai mult decât mișcări, înseamnă metafizică, emoție, subtext, lucruri care nu se văd. Ca interpret, am avut bucuria să mă sune cândva la miezul nopții și să-mi propună un spectacol la care eu visam în taină de mult, anume rolul Dorian Gray, iar spectacolul «Portretul lui Dorian Gray» a devenit astfel o uriașă aventură, o experiență marcantă atât pentru mine cât și pentru teatrul și dansul românesc. Acolo eram trei generații de dansatori: maestrul Ioan Tugearu, eu și tânăra Ioana Cojocaru, care astăzi e balerină în compania lui Maurice Bejart. Cu acest spectacol eu am avut foarte multe revelații, dar el a lăsat urme în mulți oameni. Printre altele, cu acel spectacol am descoperit și ce înseamnă să simt adorația publicului, a fanilor, ceea ce e foarte important pentru un artist. Erau fani care văzuseră spectacolul de 10, de 20 de ori, care veneau cu noi în turnee în țară, și care apoi m-au urmat și în alte spectacole pe care le-am făcut. Se vorbește încă și astăzi despre acel spectacol, care mie personal mi-a deschis o mare poartă, motiv pentru care îi mulțumesc enorm lui Dragoș Galgoțiu.”

*

Mai multe informații despre această expoziție găsiți aici 

Imagini de la vernisaj puteți vedea aici.

Foto: Adi Bulboacă