class="">Oltița Cîntec, despre „Istorie la persoana I”: „E uluitor să te conectezi la trecut prin oameni reali”

Oltița Cîntec, despre „Istorie la persoana I”: „E uluitor să te conectezi la trecut prin oameni reali”

De la Iași, de la Teatrul „Luceafărul”, vine în FNT spectacolul „Istorie la persoana I”, creație colectivă coordonată de Oltița Cîntec, de la care aflăm mai multe despre acest proiect care își propune revizitarea istoriei prin intermediul teatrului, punând față-n față istoriile personale și marea istorie.

24 septembrie 2019,  Stiri

Teatrologul Oltița Cîntec și echipa sa au pus în scenă la Iași un spectacol mai puțin obișnuit, care ne invită într-o călătorie spre trecut bine documentată „în arhive și biblioteci”, dar și din întâlnirile cu descendenți ai unor domnitori, precum prințul Mihai Ghyka, descendent pe linie directă al lui Grigore Alexandru Ghyka. Cum a apărut acest spectacol, cum au pornit în această aventură tinerii actorii ieșeni și coordonatoarea lor? „Aveam în gând de ceva vreme un spectacol de teatru documentar, începusem să lucrăm cu masteranzii mei de la Universitatea Națională de Arte George Enescu, dar, deși am dus proiectul împreună cu ei un an ca temă de studiu, nu am reușit să îl concretizăm, din motive pe care nu are rost să le detaliez aici. A fost însă un exercițiu util pentru toată lumea, pe o cu totul altă temă, propusă de studenți”, rememorează Oltița Cîntec.

O întâlnire

Iată cum a fost! „La conceptul pentru Istorie la persoana I mă gândisem cu mult timp înainte de-a căpăta contururi scenice. Intenția a fost să experimentăm o formulă dezinhibată de lucru în echipă, în care delimitările tradiționale de atribuții creative să fie actualizate în spiritul mai modern al practicilor colaborative. Ideea unei producții care să dezvolte estetic raporturile dintre istoria personală și cea oficială mi-a venit după ce l-am cunoscut pe prințul Mihai Ghyka, descendent pe linie directă al ultimului domnitor care-a stat pe tronul lui Ștefan cel Mare în perioada dinaintea lui Al. I. Cuza – Grigore Alexandru Ghyka. Eram foarte curioasă cum e să fii prinț la început de secol XXI în România acestor vremuri tulburi, cum e să cobori o familie din efigie și să o vezi aievea, să ai o asemenea moștenire de blazon, cum a trecut bocancul comunismului peste genealogiile lor. E uluitor să te conectezi la trecut prin oameni reali care și-au asumat descendența și fac tot ce le stă în putere pentru a perpetua tradiția și valorile. Și mi-am zis că uite așa ar trebui abordată istoria, revizitând-o și plecând de la indivizi concreți”, recunoaște teatrologul.

Un proces de creație colectiv

Dar cum s-a construit echipa și care au fost principalele provocări în realizarea spectacolului? „Poate părea neobișnuit că un critic de teatru are idei de spectacole și se implică în materializarea lor, dar nu e tocmai așa”, spune Oltița Cîntec. „Ultimele decenii au ajustat foarte mult fișa postului pentru criticii de teatru, zonele în care le întâlnim competențele s-au diversificat și sunt mult mai apropiați decât altădată de procesul de creație. În lume sunt sumedenie de teoreticieni care au realizat producții teatrale, dau numai un exemplu. Will Gompertz e critic de artă și, în 2009, a scris o piesă intitulată Double Art History, one-man show care transforma o prelegere de istoria artei contemporane într-o reprezentație și a jucat-o la Festivalul de Teatru de la Edinburgh, în Fringe. Personal, nu am de gând să debutez în actorie! Deși asta ar putea deveni un element redutabil de marketing, nu?”, se întreabă cu umor. Totuși, la vremuri noi, obiceiuri noi! Procesul de lucru colaborativ e cu totul altfel decât cel clasic: nu a existat un text scris dinainte, scenariul s-a născut treptat, pe parcursul documentării, al exercițiilor de improvizație pe care Ioana Natalia Corban, George Cocoș și Alexandru Iurașcu le-au făcut cu un focus grup de adolescenți, pe măsură ce colectam răspunsuri la un chestionar care a circulat în mediul online, odată ce actorii și-au documentat propriile biografii și au stat de vorbă pe tema Revoluției din 1989 cu părinții și bunicii, pentru a sesiza multiplele variații de percepție asupra aceluiași fapt istoric; actorii sunt și personaje și ei înșiși, și co-autori și interpreți etc.”, mai spune criticul de teatru. Și să nu uităm că ne aflăm exact la 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989! Ce moment mai bun pentru a vedea un astfel de spectacol, pentru o astfel de revizitare a istoriei?

„Istorie la persoana I”

„Ne-am împărțit treburile creative, dar am cam făcut cu toții de toate: interpreții s-au dus în bibliotecă, eu am filmat la conacul Ghyka de la Cotești împreună cu Alexandru Condurache; actorii au scris câteva secvențe, eu le-am dat feedback; eu am scris câteva fragmente, ei mi-au dat feedback; o parte din replici au venit din scenă, din repetiții, adică a fost o colaborare în cel mai profund sens al cuvântului. Ne-am sfătuit continuu, fiecare propunea soluții – Andrei Botnaru pe partea de visuals, Diana Roman pe cea de muzică. Multe rezolvări și dezvoltări ca mijloace de expresivitate au venit din introspecție, din întâmplări foarte personale. Am făcut vreo două preview-uri, am avut discuții cu participanții, am ajustat pe ici-pe colo și în funcție de ce s-a vorbit post-spectacol”, recunoaște Oltița Cîntec.

Când o întreb cum au fost aleși actorii, răspunsul său este la fel de franc: „Pe actori i-am ales eu, pentru că sunt talentați, în primul rând, foarte deschiși la formule noi, au curaj și inteligență scenică, vor să experimenteze și sunt născuți în 1989 și 1990. A contat mult și asta. Acum Ioana Natalia Corban va avea un bebe, iar partitura ei a preluat-o Diana Roman, care are și studii de actorie și de muzică”.

Istoria revizitată

Istorie șa persoana I” este unul dintre acele spectacole ale căror miză trece dincolo de artă. Fiind un spectacol de teatru documentar, nu putem vorbi de artă de dragul artei. De ce o astfel de revizitare a istoriei și de ce e nevoie de astfel de spectacole acum? „2018 a fost anul Centenarului și, din păcate, dominanta a fost formalismul, festivismul, au curs manifestările care nu spuneau nimic nimănui. Ideea care mă bântuia mai demult, cu istoria subiectivă și cea a cercetătorilor, era potrivită să sensibilizeze oamenii, să le arate că istoria nu e numai lista cu domnitori și bătălii ale căror date trebuie memorate, cu glorificarea trecutului, istoria e, de fapt, ceea ce facem fiecare dintre noi. Când am început să lucrăm efectiv, arhitectura spectacolului era foarte clară, mă refer la structura lui, apoi am așezat în matricea conceptuală conținutul documentar și i-am dat reliefuri estetice. Premisa a fost să surprindem istoria în timp ce se face, pentru că azi suntem subiecți instant ai evenimentelor ce vor ajunge, unele, în tratate de istorie din viitor, participăm online în real time la tot ce se întâmplă la scară planetară. Să facem publicul să înțeleagă că trecutul, prezentul și viitorul sunt dimensiuni foarte conectate și nu mai sunt atât de abstracte când le legăm de oameni”, afirmă coordonatoarea proiectului.

Biografii

Însă cum îmbină spectacolul istoriile personale cu marea istorie, ce a fost cel mai plăcut și ce a fost cel mai dificil din acest punct de vedere? „Acest work in progress a fost o serie de descoperiri și de întâlniri uimitoare, cu prințul nostru, cum îi zicem lui Mihai Ghyka, cu puștii din grupul focus care ne-au surprins cu dezinvoltura, fantezia și implicarea lor și ne-au oferit materie primă ce a ajuns în spectacol. A fost foarte plăcut, am avut șansa să avem chimii compatibile, pozitive, foarte bune, iar procesul a avansat organic, nu a fost nimic forțat, nimic impus. E o calitate ce se simte, cred, și în spectacol. Care e fluid, viu, dinamic, conectează rapid scena și sala. Cel mai dificil a fost să selectăm din materialul foarte bogat pe care l-am acumulat, pentru că totul era extrem de interesant. Ne-a durut sufletul să renunțăm la multe chestiuni, dar a ști ce și cât să tai e vital pentru orice creație”, spune Oltița Cîntec. Și iată câte motive pentru a nu pierde spectacolul ieșean odată ajuns la București, pe 21 octombrie!

Noua generație

Un alt aspect care atrage în cazul acestui spectacol este acela de a revedea istoria prin ochii tinerei generații, căci actorii spectacolului sunt toți născuți între ’89 și ’90, iar parte din documentare a avut ca subiecți adolescenți. Am întrebat-o, așadar, la final, pe teatrologul Oltița Cîntec cum a fost întâlnirea cu noua generație pentru acest proiect, ce aduc nou acești tineri, ce avem de învățat de la ei? „Sunt o norocoasă că am șansa să lucrez într-un teatru pentru publicul tânăr și să fac un Festival Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr. E obligatoriu profesional și uman să țin pasul cu noile generații și învăț cât pot de la ele. După cum și actorii au învățat foarte multe de la adolescenții care au devenit resursă pentru spectacol. Studiile de specialitate spun că prezentul accentuează diferențele de preocupări, interese și modalități de comunicare pe segmente de vârste tot mai strânse. Preadolescenți de 11-12 ani sunt foarte diferiți din acest punct de vedere de adolescenții de 14-15 ani, iar ecartul e și mai larg față de post-adolescenți (16-17 ani) ori tineri adulți (18-19 ani). E fabulos să-i descoperi, e fascinant să-i înțelegi și obligatoriu să-i atragi spre teatru. Iar a lucra pentru tineri echivalează cu a proiecta energie, frumusețe și emoție în viitor. E o investiție. Chiar sunt norocoasă!”, este concluzia Oltiței Cântec, coordonatoarea spectacolului „Istorie la persoana I”, un spectacol-eveniment la care vă invităm în Festivalul Național de Teatru!

Discuție după spectacolul „Istorie la persoana I”

Site-ul www.fnt.ro vă prezintă o serie de articole-invitații la spectacolele selectate în cadrul celei de-a 29-a ediții a Festivalului Național de Teatru (18-27 octombrie, București). Puteți vedea aici selecția oficială a spectacolelor din festival. Aflați aici mai multe detalii despre spectacolul „Istorie la persoana I“, care se va juca în cadrul FNT 2019 pe 21 octombrie, de la ora 18.00, la Teatrul Excelsior, Sala „Ion Lucian”.

Eram foarte curioasă cum e să fii prinț la început de secol XXI în România acestor vremuri tulburi, cum e să cobori o familie din efigie și să o vezi aievea, să ai o asemenea moștenire de blazon, cum a trecut bocancul comunismului peste genealogiile lor. E uluitor să te conectezi la trecut prin oameni reali care și-au asumat descendența și fac tot ce le stă în putere pentru a perpetua tradiția și valorile. Și mi-am zis că uite așa ar trebui abordată istoria, revizitând-o și plecând de la indivizi concreți.”
Oltița Cîntec, teatrolog

BILETELE PENTRU ACEST SPECTACOL SUNT DISPONIBILE AICI!

ISTORIE LA PERSOANA I
Creație colectivă coordonată de Oltița Cîntec

Echipa de proiect:

Oltița Cîntec (coordonator)

George Cocoș

Ioana Natalia Corban

Alex Iurașcu

Regie colectivă

Filmări: Alexandru Condurache

Video Design: Andrei Botnaru

Muzica originală: Diana Roman

Durata: 1 h (fără pauză)

Teatrul „Luceafărul”, Iași

Spectacol cu traducere în limba engleză

Nerecomandat persoanelor sub 14 ani

Foto: Andrei Botnaru