class="">ORAȘUL NOSTRU de Thornton Wilder

ORAȘUL NOSTRU de Thornton Wilder

24 octombrie | 18:00 – Teatrul Bulandra, Sala „Liviu Ciulei”

Pe scenă nu se află niciun decor. Un tânăr cântă la un pian vechi. Câțiva actori pare că se pregătesc de spectacol, își fac o încălzire, acordează niște instrumente. Așteaptă ceva. Au emoții. Și noi, publicul, așteptăm împreună cu ei.

CUMPĂRĂ BILET
VEZI ALTE EVENIMENTE DIN ACEEAȘI ZI

Adaptarea/Dramatizarea : Dálnoky Réka & Vladimir Anton

Versiunea maghiară:  Benedek Marcell

Versiunea română : Radu Lupan

Distribuţia :

Regizorul : Barabás Árpád

Domnul Webb : Dunkler Róbert

Doamna Webb : László Kata

Doctorul Gibbs : Szűcs-Olcsváry Gellért

Doamna Gibbs : Bekő Fóri Zenkő

George Gibbs: Jakab Tamás

Emily Webb: Kőmíves Boróka/Nagy Xénia-Abigél

Rebecca Gibbs: Kőmíves Boróka/Nagy Xénia-Abigél

Simon Stimson: Pál Attila

Howie Newsome: Esti Norbert

Doamna Soames/Profesorul Willard : Pál-Varga Márta

Polițistul Warren : Tóth Árpád

Sufleor : Pásztor Márk

Fetiță : Dunkler Helka

Wally Webb: Dunkler Krisztián

Joe Crowell: Szűcs-Olcsváry Zete

Si Crowell: Szűcs-Olcsváry Zámor

Membrii corului mixt „Balázs Ferenc” : Bíró Edith, Tóti Ágoston, Crețu Mária, Both Emese, Szőts Gabriella, Nagy Katalin

Elevi : Márton András, György Laura, Birtalan Alexandra, Jenei Bence, Bereczki-Orbán András, Bereczki-Orbán Péter, Lukács Lilla, Balázs Ádám, Gudor Hunor, Pálfalvi Eneh, Tódor Erika, Péter Mónika, Gelei Erika, Barabás Ágnes, Szőcs Réka, Tifán Gellért, Asztalos Ágota

Muzică live și efecte de sunet : Barabás Árpád (vocal), Pál Attila (pian, vioară, banjo, contrabas), Esti Norbert (vocal, tobe), Pásztor Márk (chitară, banjo), Tóth Árpád (contrabas), Márton András (pian)

Regia : Vladimir Anton

Scenografia : Szűcs-Olcsváry Gellért

Decorul : Eranio Petrușka

Costumele : Biró Boglárka

Light Design: Toásó István

Sound Design: Boca Hunor-Lehel

Durata: 2 h 30 min  (cu pauză)

Teatrul „Tomcsa Sándor”, Odorheiu Secuiesc

Spectacol în limba maghiară cu traducere în limba română 

Nerecomandat persoanelor sub 12 ani

Așteptăm să se stingă lumina? Așteptăm să înceapă spectacolul la care am cumpărat bilet? Poate. Sau poate așteptăm cu toții altceva? Ceva mai simplu și mai neștiut? Ceva de care ne e și puțin frică deși nu vrem să recunoaștem asta? De aceea avem emoții?

Și dintr-odată, o scenă goală, fără niciun decor se transformă și devine un oraș întreg. O stradă mare traversează spațiul gol și este strada copilăriei fiecăruia dintre noi. Actorii au devenit părinții, bunicii, vecinii pe care îi ținem minte atât de bine. Chiar și pe lăptar sau pe polițist sau pe profesorul de muzică parcă îi recunoaștem. Colegii de liceu sunt și ei acolo. Am crezut că îi uitasem. Uite-mă și pe mine prima oară când m-am îndrăgostit și mă bâlbâiam.

Când au trecut pe lângă noi? Și de ce nu ne-am oprit o clipă să ne bucurăm cu adevărat de toate astea?

Există oameni care înțeleg bucuria vieții, în fiecare minut? Doar sfinții și poeții… poate.

Și atunci încep să îmi dau seama ce așteptam la început înainte să se stingă lumina.