class="">Răcnet, o oglindă a revoltei

Răcnet, o oglindă a revoltei

Duminică, 20 octombrie, de la orele 16.00, la ARCUB (acolo unde este un HUB al Festivalului Național de Teatru) a avut loc vernisajul expoziției „Răcnet 5.0 – Expo afiș sociopolitic: Poate un poster să provoace schimbare?” (producători: Festivalul Național de Teatru și Graphic Front – Atelierul de grafică, București). A fost o vreme blândă și vernisajul s-a putut desfășura în aer liber.

21 octombrie 2019,  Stiri

Festivalul Național de Teatru (FNT) a ajuns la ediția XXIX în acest an special, în care marcăm treizeci de ani de la Revoluția din decembrie 1989.

Pe lângă spectacolele care nu ocolesc tema teatrului ca o clipă magică a istoriei, Festivalul propune și în acest an evenimente aparte, cum este și această expoziție (e de văzut în Sala Memorie de la ARCUB, pe Lipscani).

Laudatio curajului

Seara a început cu o alocuțiune a Marinei Constantinescu, selecționerul FNT, care a făcut o laudatio valorii și curajului graficienilor români, care nu se feresc să se angajeze socio-politic.

Criticul de teatru a mărturisit că în urmă cu câteva seri a trecut să vadă posterele alături de Nicolae Constantin Munteanu și Emil Hurezeanu, consacrați ca jurnaliști la Radio Europa Liberă.

Lupta pentru libertatea de expresie a fost câștigată

Panourile încă nu erau accesibile publicului și cei trei le-au privit luând aminte și s-au bucurat împreună că lupta pentru libertatea de expresie (măcar ea) a fost câștigată. Cel puțin deocamdată. Libertatea de expresie există și ea se poate vedea în „Răcnet 5.0”.

Un eveniment instagramabil

Tinerii vor găsi expoziția instagramabilă. Toate posterele au mesaje puternice și inteligente și fără îndoială că vor ajunge pe rețelele sociale în cel mai curent exercițiu al libertății de expresie.

Alături de Marina Constantinescu a luat cuvântul și artistul Ciprian N. Isac, curatorul expoziției RĂCNET 5.0 de la Sala Memorie a HUB-ului FNT de la ARCUB. Isac ne-a propus să ne gândim la ce mai poate schimba un poster tipărit într-o lume în care viața noastră s-a mutat pe internet, în virtual.

Trăim într-o lume a meme-urilor și a gif-urilor, așa că aceste postere socio-politice au avut un alt fel de impact în rândul zecilor de oameni care s-au perindat prin fața lor întrebându-se ce a vrut să spună autorul și căutând detalii decisive. E ca și cum ai asculta pentru prima dată (sau din nou, după zeci de ani) discuri de vinil la pick-up: e altceva.

Cine, ce și de ce?

Posterele sunt creația artiștilor români (Denisa Angheluță, Oana Barbonie, Cristiana Bucureci, Radu Boeru, Daniel Bere, Dragoș Boțcău, Andreea Dobrin Dinu, Tudor Brândușoiu, Suzana Dan, Elena Dobândă, Carla Duschka, Claudia Draghia, Vlad Dumitrescu, Miruna Gheordunescu, Maria Bălan, Dana Andreea Coatu, Mugur Grosu, Ovidiu Hrin, Ana Kun, Iulia Ignat, Ciprian N. Isac, Teodor Loss, Raluca Mitarcă, Erica Oprea, Alexe Popescu, George Roșu, Ramon Sadîc, Andrei Nicolescu, Vlad Sorescu, Sorin-Andrei Trăistaru, Ioana Trușcă și Sorina Vazelina). Alături de ei au fost invitați să participe și artiști străini: Carlos Eduardo Bocai (Brazilia), Agnieszka Dajczak (Polonia), Vasilis Grivas (Grecia), Mykola Kovalenko (Ucraina), Keith Kitz (Statele Unite), Piotr Olejars (Polonia), Tomaso Marcolla (Italia), Maria Papaefstathiou (Grecia), Dominic Thackray (Marea Britanie).

Unii artiști au preferat să expună lucrări de interes global (dar foarte potrivite și în cazul românesc, așa cum este cazul lui Tomaso Marcolla, care a propus un poster cu un porc-pușculiță care are pe spate o cruce), alții (Agnieszka Dajczak, de pildă) au lucrat ceva special pentru cazul Românesc.

Expoziția propune mesaje socio-politice fără echivoc (Ceaușescu a fost un vampir, Ceaușescu, ne lipsește încă democrația, nu știm ce este toleranța, îndeosebi față de minoritățile sexuale, partidul politic care a condus cel mai mult țara în ultimii treizeci de ani – Partidul Social Democrat – este prezentat ba ca un grup de rechini roșii, ba ca o piedică în calea progresului, o coajă de banană pe care tot alunecăm).

Există și mesaje generale cu privire la clasa politică (oameni-porci care degustă țara bucată cu bucată, în vreme ce masele îi țin în cârcă) și este subliniată importanța prezenței la vot, chiar de la 18 ani.

Fiecare a luat ce a vrut ca amintire pentru acasă (e libertate de expresie, n-ați uitat).

Personal, am rămas cu lucrarea lui Ramon Sadîc intitulată WC. Este un poster pe fond galben care ne anunță că, în anul 2019, 2.355 de școli au grupul sanitar situat în fundul curții.

Pe fondul acela galben apare stilizat un WC de țară și mai e și harta României aruncată în cel mai nefericit loc al istoriei noastre comune la zi.

Un răcnet, cu adevărat un răcnet – o oglindă a revoltei noastre, dincolo de toate culorile politice.

Mai multe informații despre acest eveniment găsiți aici.

Mai multe imagini de la vernisaj puteți vedea aici.

Fotografii: Adi Bulboacă