class="">„O întoarcere la poveste”

Având în vedere că anul 2002 a fost declarat „an internaţional UNESCO dedicat personalităţii scriitorului şi dramaturgului român Ion Luca Caragiale” (cu prilejul aniversării a 150 de ani de la naştere), organizatorii au luat decizia de a reveni la titulatura iniţială: „Festivalul Naţional de Teatru «I.L. Caragiale»”, considerându-l ca fiind un eveniment-preambul al Anului UNESCO „I.L. Caragiale”.

Directorul Festivalului a fost desemnat în acel an scriitorul Dinu Săraru – directorul Teatrului Naţional din Bucureşti –, care declara în cuvântul de întâmpinare din Caietul-program al manifestării:

„Inspirată sărbătoare a Teatrului românesc, Festivalul Naţional «I.L. Caragiale» este, de asemenea, un prilej mai mult decât binevenit pentru o privire lucidă asupra «stării» mișcării noastre teatrale, asupra şanselor ei de a rămâne – şi în contextul bombardamentului TV – ceea ce a fost dintotdeauna, o baricadă a culturii superioare, un factor decisiv în procesul complex de integrare culturală, un argument convingător al identităţii spirituale şi, astfel, al contribuţiei româneşti la patrimoniul universal.

Toate acestea pot fi întâlnite, într-o măsură semnificativă, în Programul acestei a XI-a ediţii a Festivalului purtând numele lui I.L. Caragiale, simbol al ideii de exigenţă în spaţiul artistic.”

Responsabilii Festivalului şi-au dorit o reală efervescenţă culturală în Capitală. Astfel, au programat un număr record de spectacole (27 de producţii), dublat de o consistentă sesiune de dezbateri şi colocvii cu participarea a 25 de invitaţi din străinătate. Si, pentru prima oară oficial, şi-au dat „dat mâna” cu reprezentanţii teatrului independent, punând sub aceeaşi cupolă „de sărbătoare” şi desfăşurarea în paralel a Festivalului Independent, aflat la ediţia a doua şi intitulat UNDERGREENACT (organizatori – Teatrul LUNI şi Teatrul ACT). Programul Festivalului independenţilor a fost publicat în Caietul-program al FNT 2001 în secţiunea „Sub egida Festivalului” – o invitaţie adresată publicului de a participa la o sărbătoare fără de vârstă a Teatrului.

„Festinul teatral” a depăşit, astfel, limitele Festivalului propriu-zis, oferind spectatorilor în total 45 de producţii teatrale şi încheindu-se în 5 decembrie 2001 cu spectacolul „Îngerul Electric” de Radu Macrinici, în regia tânărului Radu Afrim (produs de Teatrul ACT în colaborare cu Teatrul LUNI).

Despre acest „pact” (realizat în premieră!) al reprezentanților „teatrului instituționalizat” cu cei ai independenților, Voicu Rădescu, creatorul Teatrului LUNI de la Green Hours, mărturiseşte:

„El a fost posibil în urma unor discuții inițiate de noi, adică Adrian Bratfanof (manager al Teatrului ACT) și cu mine, împreună cu criticul Ludmila Patlanjoglu – care ne-a sprijinit în mod clar și chiar ne-a facilitat întâlnirea. Se punea problema ca cele două manifestări să se desfășoare «în paralel, sau împotrivă». Am ajuns la o înțelegere comună, rațională; și nu doar că festivalurile s-au așezat împreună în acele zile sub semnul Teatrului (de orice factură și proveniență), ci chiar noul director al TNB ne-a oferit celor trei teatre independente – LUNI, ACT și UNDERGROUND – spațiu de promovare în foaierul mare al Teatrului Național din București. Astfel că, oricât de improbabil părea, totuși, urmare a discuțiilor respective, Dinu Săraru a deschis Festivalul Național de Teatru și teatrelor independente – oficial și oficios.” – Voicu Rădescu, 23.11.2020

Juriul de selecţie al FNT 2001 a fost format din criticii de teatru Alice Georgescu, Ludmila Patlanjoglu, Natalia Stancu şi Ion Parhon. Aceştia au optat pentru două categorii separate: o secţiune oficială, cu 18 spectacole selectate şi o secţiune numită Off – Independenţii (cu 9 spectacole) subintitulată „Teatrul de la Miezul Nopţii”, care s-a desfăşurat în nocturnă, de la orele 23:00.

Iată lista spectacolelor care au putut fi vizionate în secţiunea oficială FNT 2001 (în ordinea publicării în Caietul-program al Festivalului):

• „Hamlet” de W.Shakespeare, regia Vlad Mugur, Teatrul Naţional Cluj-Napoca
• „Aşa e (dacă vi se pare)” de Luigi Pirandello, regia Vlad Mugur, Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca
• „Kasimir şi Karoline” de Ödön von Horváth, regia Bocsárdi László, Teatrul Maghiar „Tamási Áron” Sfântu Gheorghe
• „Cu mâna pe ciocan” de Miloš Nicolić, regia Theodora Herghelegiu, Teatrul „Andrei Mureşanu” Sfântu Gheorghe
• „Filumena Marturano” de Eduardo Filippo, regia Felix Alexa, Teatrul „Sică Alexandrescu” Braşov
• „Acasă” adaptare de Radu Apostol, după Ludmila Razumovskaia, regia Radu Apostol, Teatrul „Ion Creangă” Bucureşti
• „Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Dale Wasserman, după Ken Kesey, regia Mihai Lungeanu, Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Chişinău
• „Fecioara şi moartea” de Ariel Dorfman, regia Petru Vutcărău, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi
• „Călătorii cu dricul” (Strategia porcului&Cu ochi de copil) de Raymond Cousse, regia Victor Ioan Frunză, Teatrul Maghiar „Csiky Gergely” Timişoara
• „Spirit” de Margaret Edson, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Mic Bucureşti
• „Creatorul de teatru” de Thomas Bernhard, regia Alexandru Dabija, Teatrul ACT Bucureşti
• „Unchiul Vanea” de A.P. Cehov, regia Yuri Kordonski, Teatrul Bulandra Bucureşti
• „Fantastica şi trista poveste a candidei Eréndira şi a nesăbuitei sale bunici” după Gabriel Garcia Marquez, regia Ion Sapdaru, Teatrul de Stat Oradea
• „Amanţii îmsângeraţi” de Chikamatsu Monzaemon, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti
• „Idiotul” după F.M.Dostoievski, regia Andriy Zholdak, Teatrul Dramatic „Radu Stanca” Sibiu
• „Beatles…şi toată lumea era a mea!” de Sharman Mcdonald, regia Ada Lupu, Teatrul Tineretului Piatra Neamţ
• „Jocul dragostei şi al întâmplării” de Marivaux, regia Felix Alexa, Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti

„Argumentul juriului” din catalogul FNT 2001 explică, poate, cel mai bine, varietatea (dar şi eterogenitatea) propunerilor:

„Felurite evaluări critice, produse de comentatori avizaţi ai fenomenului teatral, au situat stagiunea trecută, 2000-2001, printre cele mai inconsistente, sub raport valoric, din ultimii zece ani. Cum se face atunci se vor întreba, poate, unii că în selecţia oficială a Festivalului Naţional de Teatru au fost reținute atât de multe spectacole, mai multe oricum, decât la ultimele trei-patru ediții? Răspunsul nu-i greu de dat, căci situația este doar aparent paradoxală. Absența «din peisaj» a mai multor vârfuri ameţitor de înalte a făcut vizibilă prezenţa a numeroase culmi de altitudine mai modestă, însă de temeinică şi (sau) atrăgătoare alcătuire. Astfel încât criticii din echipa care a ales spectacolele – personalități, fireşte, diferite, cu gusturi și opinii, firește, diferite, dar având criterii, din fericire convergente şi intenţii fără excepție, bune –  au hotărât să propună invitarea la Festival a (aproape) tuturor montărilor din Bucureşti şi din țară susceptibile să trezească interesul oamenilor de specialitate şi, mai cu seamă, al publicului prin ceva: fie acel ceva textul, regia, imaginea plastică ori interpretarea actoricească. Drept urmare, în cele nouă zile ale Festivalului Național de Teatru pot fi văzute trupe şi spectacole dintre cele mai diferite, de la scenele cu tradiție și renume ale României până la companii particulare încă tinere şi de la formule regizorale «clasicizante» până la tentative îndrăzneţe de (re)suscitare a «spiritului Cetăţii».”

 Redăm și lista secţiunii Off – Independenţii, care a prezentat în „Teatrul de la Miezul Nopții” următoarele producţii (în ordinea din program):

• „Olga, Maşa, Irina” după Trei surori de A.P.Cehov, un spectacol de Alexandru Vasilache, Teatrul Union
• „Steps” un spectacol de Horaţiu Mihaiu, Teatrul Underground
• „Puşca de vânătoare” după Yasushi Inoue, Teatrul ACT
• „Un cadou special” după «O generaţie de mai târziu» de Elie Wiesel, dramatizarea şi regia Liana Ceterchi, Teatrul LUNI de la Green Hours
• „Zi că-i bine” de Wil Calhoun, regia Florin Piersic Jr., Teatrul LUNI de la Green Hours
• „No Mom`s Land”, o adaptare mai mult decât liberă după Samuel Beckett, regia Radu Afrim, Teatrul LUNI de la Green Hours
• „Orgasm” de Vlad Zografi, regia Nona Ciobanu, Fundaţia Culturală Toaca
• „Made în România” – un spectacol de Dan Puric, Centrul Cultural European

Tot în secţiunea Off a fost prezentat şi spectacolul „Amorphe d`Ottemburg” de J.P. Grümberg, regia Cristian Ioan, de la Teatrul Naţional din Târgu Mureş – Compania „Liviu Rebreanu”.

Vizibilitatea oferită în FNT 2001 Off-Independenţilor, dar şi  spectacolelor din Festivalul UNDERGREENACT au fost marcate de Dinu Săraru, în cuvântul din Caietul-program al evenimentului:

„În sfârşit, între contribuţiile actualei ediţii la sporirea geografiei Festivalului și implicit a mişcării teatrale, mi-aş permite să subliniez locul distinct, în timpul celor 9 zile atât de bogate în spectacole, acordat teatrului independent, un semn favorabil ideii de scenă particulară într-un moment în care inițiativa privată se cuvine să fie apărată pentru a se putea continua, şi din acest punct de vedere, o foarte frumoasă tradiție românească.

N-aș putea încheia fără să aduc un omagiu fierbinte publicului nostru, care se solidarizează emoţionant în ultima vreme cu actorul şi scenograful şi regizorul român de teatru şi sigur cu scriitorul român și neapărat cu literatura adevărată, venind să-i îmbogăţească şi orizontul şi speranța. Nu întâmplător una din întâlnirile cu caracter doctrinar ale Festivalului din acest an se va desfăşura sub un titlu emblematic pentru tot ceea ce se întâmplă astăzi în lume în spaţiul artei şi literaturii: « Întoarcerea la poveste…».” – Dinu Săraru, Directorul FNT 2001

Dimensiunea teoretică și de informare a Festivalului a căpătat o pondere sporită în acest an. Spectacolele din secțiunea oficială au avut parte de întâlniri țintite dintre public și creatorii acestora, în cadrul secțiunii „Colocvii și dezbateri”, moderate de importanți critici ai vremii. Festivalul a avut și un considerabil număr de invitați speciali de peste hotare care au participat și la cele patru dezbateri din FNT:

SEMNĂTURA „VLAD MUGUR” (colocviu organizat în colaborare cu „Adevărul literar şi artistic”) – moderatori: Florica Ichim și Doina Modola;

POATE… GELLU NAUM (colocviu organizat în colaborare cu revista „Teatrul azi”) –  moderatori: lon Cocora şi Cornei Todea;

ÎNTOARCEREA LA POVESTE (colocviu organizat în colaborare cu revista „Scena”) – moderatori: Dumitru Solomon și Cristina Modreanu;

JUNĂ SUNT, DE NIMENI NU DEPAND  –  COMPANII INDEPENDENTE  (colocviu organizat în colaborare cu „Observatorul cultural”) – moderatori: Ludmila Patlanjoglu și Doru Mareș.

„Sub egida Festivalului” au putut fi vizionate pe canalele Televiziunii Române și câteva producții dedicate regizorului Vlad Mugur, stins din viață cu doar patru luni în urmă, la München. Între acestea: „Vlad Mugur în dialog cu Eugenia Vodă”, la emisiunea „Profesioniștii” și spectacolul „Așa este (dacă vi se pare)” de Luigi Pirandello, regia Vlad Mugur, produs de Teatrul Naţional din Craiova şi preluat de Teatrul Naţional de Televiziune.

Cu toată amploarea pe care organizatorii au intenționat să o confere Festivalului și cu toată emulația stârnită în rândul publicului, ediția din 2001 n-a reușit să convingă întru totul o parte a criticii de specialitate: „În raport cu anii trecuţi, impresia valorică globală e descendentă. Teatrul românesc pare să-şi fi pierdut exuberanţa creatoare a deceniului trecut, aflându-se într-o perioadă de acalmie şi eclectism. A lipsit Teatrul Naţional din Craiova (pentru prima oară după 1989!) cu marile lui ambiţii şi izbânzi. Am pierdut iluzia perpetuei prezenţe internaţionale şi a palpitantelor reveniri. Au lipsit regizori care altădată dădeau strălucire emulaţiei, cum a fost în senzaţionala ediţie din 1992, dacă nu mă înşel, când nu mai ajungeau premiile pentru Liviu Ciulei, Vlad Mugur, Andrei Şerban, Silviu Purcărete, Tompa Gábor, Mihai Măniuţiu, Alexander Hausvater. Valorile nu lipsesc nici în 2001, dar sunt în număr mult mai mic. Ele ţin de evenimente încărcate de semnificaţii dramatice, precum ultimul spectacol al lui Vlad Mugur de la Naţionalul clujean, Hamlet de William Shakespeare. Sau confirmă mari actori sub bagheta unor regizori străini, ca Unchiul Vanea, în regia lui Yuri Kordonsky, de la Bulandra. Au existat realizări notabile ale unor regizori din generaţia matură. Sarcina juriului de selecţie n-a fost uşoară, însă, într-o stagiune mai degrabă monotonă. Inflaţia de spectacole (dintre care unele previzibil un eşec) a dezvăluit molcomirea căutărilor şi a mesajului, reazemul în formulă, şubrezenia construcţiilor scenice, prematura lor erodare. Festivalul a început totuşi la cotele cele mai înalte cu ultimele două spectacole ale regretatului Vlad Mugur”, constata criticul Doina Modola („Un semnal de alarmă” – Revista Teatrul Azi nr. 1-2, 2002)

Ar mai trebui menționat (și nu în ultimul rând) că ediția din 2001 a Festivalului Național de Teatru „I.L. Caragiale” a fost prima care a beneficiat de un Înalt Patronaj al unei instituții de prim rang a țării: cel al Primului Ministru (Adrian Năstase, la acea vreme). E clar că, în marea majoritate a celor 11 ani de existență, FNT a depins în uriașă măsură de fondurile venite de la organizatori. Renunțarea în 2001 la parteneriatul organizatoric cu Primăria Capitalei a dus la o situație mai delicată, în care subordonarea față de politicul vremurilor tindea să devină mult mai vizibilă, fapt care nu i-a scăpat criticului Magdalena Boiangiu în articolul său concluziv din Revista Scena nr. 11 din 2001, intitulat – extrem de sugestiv – „Acordul fin”:

„Dacă festivalul şi-ar fi dorit să atragă atenţia asupra deficitului de energie din teatrul românesc profesionist – şi cred că absenţa unui spectacol cu o piesă românească nu este o întâmplare, ci tocmai expresia unei legături fragile sau superficiale cu ceea ce se întâmplă dincolo de scenă – ar fi fost cazul să ni se propună un dialog cinstit şi nu lectura înşelătoare din Caietul Festivalului, unde ni se promit şaisprezece capodopere. Festivalul poate fi organizat de UNITER, de Ministerul Culturii şi Cultelor sau de Asociaţia pescarilor sportivi, organizatorii nu pot modifica sau influenţa calitatea spectacolelor. Ei pot da la timp biletele tuturor celor interesaţi, pot asigura confortul invitaţilor şi pot, prin mici şi tandre gesturi, să confere sentimentul de apartenenţă la un grup celor care se simt marginalizaţi, nedreptăţiţi sau ocoliţi (…). Supărătoare anul acesta a fost sugestia conform căreia o nouă conducere a Teatrului Naţional din Bucureşti (şi, pe cale de consecinţă, a Festivalului) şi prezenţa preşedintelui ţării la deschidere asigură calitatea teatrului românesc. Periculoasă poate fi tendinţa de a transforma dorinţa succesului în realitatea lui. Arta spectacolului în România nu se află într-un moment fast, deşi există spectacole foarte bune şi performanţe actoriceşti remarcabile. Personal, nu cred că această situaţie poate fi modificată printr-un decret, dar cred că un festival oscilant sub raportul calităţii şi confuz sub raportul criteriilor, cum a fost acesta, unde valorile au stat în rând cu mediocrităţile şi imposturile, aduce o substanţială contribuţie negativă la tulburarea dialogului sincer între creatori, între aceştia şi public. (…) Dacă la acestea se adaugă suficienţa festivismului, inerent până la un punct, al organismelor oficiale se poate înţelege de ce la această ediţie, în ciuda, sau poate tocmai datorită aplauzelor furtunoase de la finalurile tuturor spectacolelor, am rămas cu impresia că a fost pus în priză un aparat de recepţie căruia parcă îi lipseşte butonul de acord fin. Un selecţioner unic, un festival-instituţie ar asigura acestui tip de manifestare o autonomie şi o dinamică proprie, mai aproape de scenă şi mai departe de loja oficială.” – Magdalena Boiangiu

* Dată fiind amploarea Festivalului Național de Teatru, derulat pe parcursul a trei decenii, am decis să oferim în actuala ediție o serie de repere generale din această istorie remarcabilă. Până la ediția 2021 vom finaliza cercetarea prin realizarea a trei volume-album menite a furniza o imagine complexă și completă asupra a tot ce a fost și este FNT.