class="">Un festival cu „de toate pentru toți”

În 2012, economia încă nu-și revenise, deși ieșise din recesiunea care începuse în a doua jumătate a anului 2008. Așa că ori de câte ori organizatorii de evenimente culturale cereau bani li se răspundea: NU, e criză. Același cuvânt – criză – a fost invocat și pentru cea de-a XXII-a ediție a FNT. Oricât de multe greutăți au stat în calea demarării pregătirii evenimentului, cei implicați au răspuns: „BA DA, vom face Festivalul!”.

„BA DA, vom găsi bani. BA DA, vom găsi săli. BA DA, vom aduce oameni de care avem nevoie. BA DA! Ca un ecou invers al acelui faimos NU! prin care compatriotul nostru expatriat Eugène Ionesco (…) se împotrivea, în felul său, literar, prejudecăților, banalităților, meschinăriei, prostiei – sau, numai, fatalității de a fi român –, BA DA! Este răspunsul pe care echipa Festivalului Național de Teatru din acest an l-a adoptat ca deviză atotînvingătoare”, afirma directoarea Festivalului Alice Georgescu în textul intitulat „BA DA!”, din catalogul FNT 2012. Cu acest optimism, echipa a pornit la drum.

Secțiunile Festivalului au fost: Focus: Silviu Purcărete – un univers regizoral; 2012 – „Al matale, Caragiale”; 2012 – Strindberg, înaintaşi, urmaşi; De toate pentru toţi; Actorii în prim-plan; Teatrul de mâine. Primele trei secțiuni au fost inițiate pentru a reflecta, „în mod specific creația celor trei personalități ale scenei universale”: Silviu Purcărete, „unul dintre cei mai faimoşi artişti români de astăzi”, și cei doi autori cărora UNESCO le-a dedicat anul 2012: suedezul August Strindberg, comemorat la 100 de ani de la dispariţie şi I.L. Caragiale, „sărbătorit la 160 de ani de la naştere şi deplâns la 100 de ani de la moarte”. Afișul Festivalului a cuprins, de asemenea, o serie de spectacole „semnificative pentru fizionomia stagiunii 2011-2012, care, indiferent că pornesc de la texte de Shakespeare, Molière, Calderón de la Barca, Albert Camus, Gellu Naum sau Herta Müller, indiferent că sunt semnate de regizori precum Andrei Şerban, Gábor Tompa, Alexandru Dabija, Victor Ioan Frunză, László Bocsárdi, Radu Afrim sau de tineri debutanţi, indiferent că sunt grupate sub titlul generic De toate pentru toţi, Actorii, în prim-plan sau Teatrul de mâine, alcătuiesc, laolaltă, o imagine semnificativă a vieţii noastre (teatrale, dar nu numai!), aflate, de câtva timp, în puterea unei crize aparent fără de sfârşit – «Criză teribilă, monşer!», cum zice Caragiale” – după cum își argumenta selecția Alice Georgescu.

În cele zece zile de festival au fost programate și ateliere, repetiții deschise și lecturi, conferințe, proiecții de film documentar și expoziții, spectacole radiofonice, mese rotunde, «divane», lansări de carte.

Nenea Iancu a fost celebrat chiar din prima zi. Pe peluza Teatrului Național București a avut loc, ca o „supracopertă” intitulată „La porțile Festivalului”, happeningul „Căruța cu paiațe”, susținut de Antagon Theatre AKTion din Germania. Membri ai companiei germane, cărora li s-au alăturat și actori români, au însuflețit personaje din opera lui Caragiale. Așa au fost întâmpinați spectatorii veniți la deschiderea oficială a FNT, care a avut loc la TNB, evident sub semnul lui Caragiale.

 

În Festival au fost programate următoarele spectacole:

„D’ale noastre”, un spectacol de teatru coregrafic de Gigi Căciuleanu, după I.L. Caragiale, Teatrul Naţional Bucureşti

„DoixDoi”, spectacol coupé: „Tigrul” de Murray Schisgal şi „Amantul” de Harold Pinter, regia Vlad Stănescu, Teatrul Naţional București

„Hedda Gabler” de Henrik Ibsen, regia Andrei Şerban, Teatrul Maghiar de Stat Cluj

„Îngeri în America” de Tony Kushner, direcţia de scenă Victor Ioan Frunză, Teatrul Metropolis, București

„Cină cu prieteni” de Donald Margulies, regia Claudiu Goga, ARCUB

„Poveşti de familie” de Biljana Srbljanović, regia Vlad Cristache, Teatrul „Maria Filotti”, Brăila

„Două loturi”, după I.L. Caragiale, regia Alexandru Dabija, Teatrul Naţional București

„Visul unei nopţi de vară” de William Shakespeare, regia Radu Afrim, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”, Iași

„Gianni Schicchi”, operă într-un act de Giacomo Puccini, regia Silviu Purcărete, Teatrul Maghiar de Stat Cluj

„Năpasta” de I.L. Caragiale, regia Cristi Juncu, Teatrul „Toma Caragiu”, Ploiești

„Domnişoara Iulia” de August Strindberg, regia Felix Alexa, Teatrul Maghiar de Stat Cluj

„Mizantropul” de Molière, regia Gábor Tompa, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”, Iași

„Ultima zi a tinereţii”, după romanul omonim al lui Tadeusz Konwicki, regia Yuri Kordonsky, Teatrul Naţional „Radu Stanca”, Sibiu

„Casa M”, spectacol verbatim de Luminiţa Ţîcu, Centrul de Arte „Coliseum” din Chişinău

„Jocuri în curtea din spate” de Edna Mazya, regia Bobi Pricop, Teatrul ACT, București

„Carmina Burana”, după texte profane din secolul al XIII-lea, regia și coregrafia Gigi Căciuleanu, Teatrul Naţional Târgu-Mureş – Compania „Liviu Rebreanu”

„CUPLUtoniu – Furiile & Marele război” de Neil LaBute, regia Radu-Alexandru Nica, Teatrul German de Stat Timișoara

„Fata din curcubeu”, textul și regia Lia Bugnar, Teatrul Naţional București

„Înainte de pensionare” de Thomas Bernhard, regia Christian Papke, Teatrul Naţional Timișoara

„Ţinuturile joase” de Herta Müller, regia Niky Wolcz, Teatrul German de Stat Timișoara

„Lear(a)” de William Shakespeare, regia Andrei Şerban, Teatrul Bulandra, București

„Călătoriile lui Gulliver” – exerciţii scenice inspirate din opera lui Jonathan Swift, regia Silviu Purcărete, Teatrul Naţional „Radu Stanca”, Sibiu

„Viaţa e vis” de Calderón de la Barca, regia Mihai Măniuţiu, Teatrul Naţional Timișoara

„Vocea umană” de Jean Cocteau, regia Sanda Manu, Teatrul Metropolis, București

„Lecţia” de Eugène Ionesco, regia Yountaek Lee, Compania Theatre Troupe Georipae – Coreea de Sud

„Aşteptându-l pe Godot” de Samuel Beckett, regia Silviu Purcărete, Teatrul Naţional „Radu Stanca”, Sibiu

„O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale, regia Mircea Cornișteanu, Teatrul Naţional „Marin Sorescu”, Craiova

„O scrisoare pierdută”, după I.L. Caragiale, regia Mihai Mălaimare, Teatrul Masca, București

„Familia Tót” de István Örkény, direcţia de scenă Victor Ioan Frunză, Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”, București

„Neînţelegerea” de Albert Camus, regia László Bocsárdi, Teatrul German de Stat Timișoara

„Insula”, după Gellu Naum, regia Ada Milea, Teatrul Naţional Cluj-Napoca

„Măsură pentru măsură” de William Shakespeare, regia Silviu Purcărete, Teatrul Naţional „Marin Sorescu”, Craiova.

De o mare audiență s-a bucurat secțiunea Focus: Silviu Purcărete – un univers regizoral în care, pe lângă spectacolele anunțate, s-a numărat și proiecția documentarului „Insula. Într-O furtună: Silviu Purcărete. La repetiții” (66 min) – „un exerciţiu de admiraţie şi un document deopotrivă”, realizat de cineastul Laurenţiu Damian. Regizorul nu a putut fi prezent, căci se afla în Franța pentru premiera spectacolului „Artaserse”, opera barocă a lui Leonardo Vinci pe care a pus-o în scenă la Opera Națională Lorena (Opéra national de Lorraine), dar s-a aflat în mijlocul publicului datorită unui minunat dialog filmat pe care l-a avut cu criticul și eseistul George Banu, pe tema „Teatrul şi sensul comunităţii”.

În centrul mai multor evenimente din FNT 2012 s-a aflat și Andrei Șerban prin: spectacolele selecționate; un „divan” intitulat „Teatrul, o uzină cu foc continuu”; lansarea albumului „Cehov, Shakespeare, Bergman văzuţi de Andrei Şerban” al artistului fotograf Mihaela Marin; lansarea cărții electronice „Lear/ Lear(a)”, Editura LiterNet, dedicată spectacolului în regia lui Andrei Șerban de la Teatrul Bulandra, cu Mariana Mihuț în rolul titular. În acel an TNB se afla în reconstrucție. În atmosfera șantierului a fost prezentat Atelierul de la Mogoșoaia, „Shakespeare, Caragiale” – Academia Itinerantă Andrei Şerban, iulie 2012.

Pentru Anul Strindberg, programul a inclus și o conferinţă internaţională, atelierul „Spre Damasc”, coordonat de regizoarea Cătălina Buzoianu, un spectacol-lectură propus de Ana Boariu, exerciţii de clasă la UNATC, dar și lansarea a cinci volume de teatru, în traducerea lui Carmen Vioreanu.

În FNT au fost și repetiții deschise, desfășurate sub genericul „Cum se fabrică… un mare spectacol?”, publicul având posibilitatea să asiste în sală când actorii repetau. În urma ecourilor încurajatoare stârnite de proiectul „Tinerii la repetiţii”, iniţiat, la ediţia anterioară, de site-ul LiterNet.ro în parteneriat cu FNT, o serie de reprezentaţii din programul actualei ediţii au fost precedate de repetiții deschise liceenilor şi studenţilor pasionaţi de fenomenul teatral.

Despre „al matale, al dumisale, AL NOSTRU… Caragiale” s-a „vorbit” prin spectacole montate pe scenă, prin spectacole radiofonice, prin spectacole-lectură, dar și prin conferința extraordinară „Radu Beligan, despre Caragiale și Anul lui” sau masa rotundă „Țara lui Caragiale”, la care au participat Alina Mungiu-Pippidi, Ștefan Cazimir, Vintilă Mihăilescu, Florin Tudose.

Printre evenimentele conexe din programul FNT 2012 amintim și dialogul Ion Caramitru – Dan C. Mihăilescu, intitulat „În ce lume trăim, pe ce scene jucăm…”.

La ediția a XXII-a a FNT, Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru (AICT/IATC) a venit cu propunerea de a acorda, la sfârșitul Festivalului, Premiul „Tânără speranţă”. Din juriu au făcut parte Yun-Cheol Kim, profesor universitar la Academia Centrală de Dramă din Seul (Coreea de Sud), preşedintele de atunci al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, Raymond Bertin, critic de teatru şi ziarist, membru al redacţiei revistei Jeu din Montréal (Canada) şi Octavian Saiu, teatrolog, vicepreşedinte (la vremea respectivă) al Secţiei Române a AICT. Dintre creaţiile artiştilor incluse în secţiunile De toate pentru toţi şi Teatrul de mâine au fost remarcate spectacolul „Casa M”, în regia Luminiţei Ţîcu, producţie a Centrului de Arte Coliseum din Chişinău, şi interpretarea Ioanei Manciu, distribuită în dublu rol de regizorul Bobi Pricop în spectacolul „Jocuri în curtea din spate” (Teatrul ACT). Aceștia au fost laureații Premiului „Tânără speranţă”.

Opiniile în mass-media despre Festival au fost multe și diverse. Bunăoară, în Observator cultural din noiembrie 2012, criticul Silvia Dumitrache nota: „Cea de a 22-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru a continuat linia clasică pe care a început-o în anul 2011 şi a adus pe scenele bucureştene câţiva dintre «greii» literaturii / dramaturgiei româneşti şi străine, în montări extrem de variate ca abordare, acoperind întregul spectru tradiţional-experimental. Cu bune, cu rele, cu inevitabilele critici – că e prea «clasic», că nu există o dimensiune internaţională (cu toate că, anul acesta, în 2012, în premieră, a fost acordat Premiul Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru spectacolului «Casa M» şi actriţei Ioana Manciu, din «Jocuri în curtea din spate», ca «Tânără speranţă»), că prea mult Caragiale (de parcă n-am fi în Anul Caragiale) –, consider că FNT 2012 a reuşit să atingă un echilibru greu de obţinut atunci când e vorba de­spre un festival de asemenea dimensiuni. Este un echilibru dat de accentul pus atât pe ceea ce înseamnă teatru mainstream, cât şi pe teatru experimental, tânăr. Mai animate decât în alţi ani, discuţiile din cadrul Divanelor FNT au adus la dialog cu publicul (e drept, un public format mai mult din oameni de teatru, critici, studenţi, actori, regizori) tineri promiţători, precum Vlad Cristache şi Bobi Pricop, dar şi consacraţi, aşa cum sunt Gigi Căciuleanu, Andrei Şerban, Radu Afrim. De toate pentru toţi – cam aşa s-ar putea descrie această ediţie (…). Un festival complex, variat şi, în acelaşi timp, «cuminte». O cuminţenie care poate fi atacată, dar pe care eu nu o văd ca pe o lipsă de curaj, ci dimpotrivă, ca pe un act de maturitate – de a reuşi să păstrezi, printre atâtea mode şi tendinţe, o linie care să încerce a-i mulţumi pe toţi, fără a pierde din vedere calitatea”.

Despre această ediție a scris la finalul Festivalului, în Bucureștiul Cultural din 20 noiembrie 2012, și criticul Doina Papp, care menționa: „Într-un fel, adevărata radiografie a sta­giu­nii trecute la FNT, din perspectiva selec­ţionerului, este cuprinsă în această sec­ţiune – De toate pentru toți. Ca­pi­to­le­le Caragiale, Strindberg şi mai ales cel mo­nografic dedicat lui Silviu Purcărete, fiind determinate prin temă, exprimă poa­te mai puţin opţiunile liber con­sim­ţi­te ale creatorilor şi instituţiilor de spec­ta­col. Am aflat, la un bilanţ recent rea­li­zat la Cafeneaua critică, coordonată de Ion Bogdan Lefter, că s-ar fi intenţionat şi o secţiune destinată spectacolelor mu­zi­cale, la care s-a renunţat din lipsă de bani, ceea ce ar fi făcut ca diversitatea lui De toate pentru toți să crească în dimensiuni şi ofertă. Prin prisma afişului actual, aici am găsit, chiar şi aşa, oglin­da unor preocupări de repertoriu, viziu­ne şi performanţă, aşa cum ni se înfăţi­şea­ză ea azi pe tot cuprinsul patriei tea­tra­le. Cu ochii mai cu seamă la trecut şi la marele repertoriu, putem spune că tea­trele ne-au pus la dispoziţie percepţii ine­dite asupra autorilor şi titlurilor alese, fie că se numesc Shakespeare, Mo­lière, Calderón, Ibsen, Camus, şi mai pu­ţin spectacole după texte contemporane, o excepţie notabilă fiind incursiunea în pro­za Hertei Müller întreprinsă de Teatrul German din Timișoara”.

Cu multe, cu „de toate pentru toți”, trecând și de data asta prin incertitudine, din cauza crizei invocate, FNT nu s-a oprit. FNT a mers mai departe!

* Dată fiind amploarea Festivalului Național de Teatru, derulat pe parcursul a trei decenii, am decis să oferim în actuala ediție o serie de repere generale din această istorie remarcabilă. Până la ediția 2021 vom finaliza cercetarea prin realizarea a trei volume-album menite a furniza o imagine complexă și completă asupra a tot ce a fost și este FNT.