Tot ce credeam c\u0103 e important \u0219i-a pierdut \u00een\u021belesul \u00eencetul cu \u00eencetul. Am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 sper\u0103m, s\u0103 pre\u021buim ce credeam c\u0103 ni se cuvine, s\u0103 apreciem tot ce tr\u0103im \u0219i ce nu mai tr\u0103im. Via\u021ba pe care o cuno\u0219team s-a oprit \u0219i e \u00een a\u0219teptare. Teatrul a c\u0103p\u0103tat o alt\u0103 form\u0103, a \u00eenv\u0103\u021bat un nou limbaj. Teatrul \u00eencearc\u0103 s\u0103 supravie\u021buiasc\u0103 dincolo de ecranele mai mici sau mai mari. Am \u00eenv\u0103\u021bat ce \u00eenseamn\u0103 cuv\u00e2ntul dor. Dor de oameni. Dor de noi. \u0218i dor de teatru. S\u0103 facem teatru, s\u0103 vedem teatru, s\u0103 fim conecta\u021bi la teatru. Festivalul National de teatru de anul acesta a reu\u0219it s\u0103 ne pun\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu istoria. \u0218i-a propus s\u0103 ne ajute s\u0103 nu uitam \u0219i s\u0103 ne aline dorul \u0103sta nou. Pe noi ne-a transportat direct \u00eentr-o perioad\u0103 pe care am iubit-o cu totul, \u00een timpul facerii spectacolului Regele moare<\/em>. Acolo unde ni s-au deschis drumuri noi, unde am dat nas \u00een nas \u0219i ochi \u00een ochi cu minuna\u021bii \u0219i rarii Mariana Mihu\u021b \u0219i Victor Rebengiuc, acolo unde ne-am \u00eendr\u0103gostit de regi, regine, doctori, guarzi \u0219i fete \u00een cas\u0103. Un dar frumos \u0219i potrivit pentru un moment c\u00e2nd tot ce i\u021bi dore\u0219ti s\u0103 prime\u0219ti e o c\u0103l\u0103torie \u00een timp, \u00eentr-un timp bun \u0219i bl\u00e2nd care te las\u0103 s\u0103 r\u00e2zi \u00een acela\u0219i timp cu \u00eenc\u0103 ni\u0219te sute de oameni, s\u0103 respiri coordonat cu alte sute \u0219i s\u0103 formulezi acea lini\u0219te pe care doar \u00een sala de teatru o \u00eenve\u021bi.<\/p>\n

\u00a0\u00a0<\/strong><\/p>\n

Andreea & Andrei GROSU<\/strong><\/p>\n

regizori<\/strong><\/p>\n<\/div>