2020 a fost un an al încercărilor. Așteptare, singurătate, frică, distanță, toate astea au devenit coordonatele vieții noastre noi.
5 ianuarie 2021 Stiri
Tot ce credeam că e important și-a pierdut înțelesul încetul cu încetul. Am învățat să sperăm, să prețuim ce credeam că ni se cuvine, să apreciem tot ce trăim și ce nu mai trăim. Viața pe care o cunoșteam s-a oprit și e în așteptare. Teatrul a căpătat o altă formă, a învățat un nou limbaj. Teatrul încearcă să supraviețuiască dincolo de ecranele mai mici sau mai mari. Am învățat ce înseamnă cuvântul dor. Dor de oameni. Dor de noi. Și dor de teatru. Să facem teatru, să vedem teatru, să fim conectați la teatru. Festivalul National de teatru de anul acesta a reușit să ne pună în legătură cu istoria. Și-a propus să ne ajute să nu uitam și să ne aline dorul ăsta nou. Pe noi ne-a transportat direct într-o perioadă pe care am iubit-o cu totul, în timpul facerii spectacolului Regele moare. Acolo unde ni s-au deschis drumuri noi, unde am dat nas în nas și ochi în ochi cu minunații și rarii Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc, acolo unde ne-am îndrăgostit de regi, regine, doctori, guarzi și fete în casă. Un dar frumos și potrivit pentru un moment când tot ce iți dorești să primești e o călătorie în timp, într-un timp bun și blând care te lasă să râzi în același timp cu încă niște sute de oameni, să respiri coordonat cu alte sute și să formulezi acea liniște pe care doar în sala de teatru o înveți.
Andreea & Andrei GROSU
regizori