class="">Jurnal de FNT 31 (II) (Contributors)

Jurnal de FNT 31 (II) (Contributors)

Cândva, prin anul 2015, pe afișul Teatrului ACT  din București, apărea un spectacol cu piesa Apă de mină de Székely Csaba. Distribuția era alcătuită din actori cu consistente cărți de vizită (Ioan Coman, Alexandru Potocean, Virginia Mirea, Alin Florea, Irina Antonie), misterul situându-se în zona autorului regiei. Producătorii îi mulțumeau atunci pentru sfaturi și implicare maestrului Alexandru Dabija, prin târg însă circulând zvonul că spectacolul fusese început de mult mai tânărul Horia Suru. Care, din cine știe ce motive, fusese silit să își abandoneze lucrul.

12 noiembrie 2021  FNT în Presă

1.Cum a învins regizorul Horia Suru “complexul” Székely Csaba

Cert e acum un lucru. Horia Suru a scăpat de, hai să-i zicem, mai în glumă, mai în serios, complexul Székely Csaba și a pus în scenă, în integralitatea ei, Trilogia minelor. În prima parte a acesteia, cea cu Flori de mină, i-am regăsit pe Ioan Coman și pe Irina Antonie, fapt ce confirmă miezul de real din zvonurile mai sus invocate. În selecția FNT, ediția 2021, nu au fost reținute doar prima și cea de-a treia parte, Apa, cea cu Beznă fiind omisă. Din motive necunoscute mie. Mă rog, așa e în teatru și, mai ales, așa e în FNT 31. Aud că, totuși, pachetul artistic e unul omogen și, în consecință, ar fi trebuit oferit ca atare spectatorilor.

(…)

2.Psihiatrie și antidepresive

Extrem de zgârcit în informații, atât de evident încropitul caiet-program  accesibil online al celei de-a XXXI- a ediții a Festivalului Național de Teatru nu suflă nici măcar o  vorbă despre Lucy Prebble, autoarea piesei Efecte secundare. Tradusă de Vlad Bălan și de Camelia Pintilie și pusă recent în scenă de același Vlad Bălan la unteatru din București. Un minimum de informații despre autoare și despre piesă ar fi fost obligatorii nu doar în virtutea faptului că, de ani buni de zile, FNT aspiră la statutul de manifestare culturală complexă, iar cultură fără informație nu se poate, ci și pentru motivul că, din câte se pare, este pentru prima oară că o scriere a lui Lucy Prebble este jucată pe o scenă românească. Dar, mă rog, în pofida faptului că este plină țara de așa-ziși teatrologi și absolvenți de teatrologie pare-se că mai este cale lungă de parcurs până la profesionalizarea deplină a acestora și chiar și până la profesionalizarea echipelor care se ocupă de FNT.

Citiți integral pe Contributors.