Universul sonor e completat de o linie melodic\u0103 discret\u0103, constant\u0103, hipnotizant\u0103 (acela\u0219i Eduard Gabia). Cel vizual e subliniat de feluritele nuan\u021be \u0219i culori ale luminilor lui Attila K\u00e1szoni, complementat de ecranele pe care sunt insera\u021bi anii \u0219i mici detalii despre fiecare dintre cele 9 scene. Acesta este Tr\u0103dare de Harold Pinter, \u00een regia lui Bobi Pricop, premier\u0103 din septembrie 2021 a Teatrului Na\u021bional T\u00e2rgu-Mure\u0219, Compania Liviu Rebreanu, prezentat\u0103 \u00een cadrul FNT 2022.<\/p>\n

Spre deosebire de versiunea de la sediu, jucat\u0103 \u00een regim studio \u00een Sala Mare, reprezenta\u021bia de la Bucure\u0219ti s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een regim s\u0103-i zicem clasic, \u00een sala Liviu Ciulei a Bulandrei. E posibil ca acest am\u0103nunt s\u0103 fi afectat calitatea recept\u0103rii spectacolului, \u00een condi\u021biile \u00een care Bobi Pricop \u0219i-a g\u00e2ndit spectacolul pe baze tehnice dintre cele mai fin reglate. At\u00e2t din punct de vedere vizual, c\u00e2t, mai ales, auditiv.<\/p>\n

De la momentul premierei Tr\u0103d\u0103rii, regizorul a propus \u0219i Blasted de Sarah Kane la mai sus invocatul TAM, unde, din nou, felul \u00een care sunetul circul\u0103 de la actori (care, \u00een acel caz, rostesc replicile pe scen\u0103) la spectatori (dota\u021bi cu c\u0103\u0219ti) e vital pentru receptarea produc\u021biei. Dup\u0103 cum Blasted \u0219i Tr\u0103dare mai au \u00een comun plexigasul ce desparte publicul de spa\u021biul de joc. Plexiglas prin care privim ca printr-un ecran (de tv, de tablet\u0103, de mobil) sau care transform\u0103 scena de teatru \u00eentr-un col\u021b de muzeu populat de exemplare ce se aseam\u0103n\u0103 oamenilor.<\/p>\n