Ce relevan\u021b\u0103 acorzi cercet\u0103rii in procesul de lucru la un spectacol?<\/strong><\/p>\n

Pentru mine, cercetarea este partea cea mai lung\u0103 \u0219i cea mai provocatoare. Uneori poate dura c\u00e2\u021biva ani p\u00e2n\u0103 se concretizeaz\u0103 \u00eentr-un spectacol. \u00cen cercetare includ documentarea pentru un spectacol, chestionarea formei, a limbajului scenic, a esteticii. Este de fapt o stare de lucru permanent\u0103, care dep\u0103\u0219e\u0219te produc\u021bia unui spectacol, de asta nici nu pot face mai mult de dou\u0103 spectacole \u00eentr-o stagiune. Cercetarea o fac \u00een afara s\u0103lii de repeti\u021bie, singur\u0103 sau cu colaboratorii apropia\u021bi, pe care \u00eei consider \u201econceptori\u201d ai spectacolului (scenograf, video artist, sound-designer, asistent de regie, uneori \u00een Fran\u021ba \u201edramaturg\u201d \u00een sensul german al cuv\u00e2ntului) \u0219i, \u00eentr-o a doua etap\u0103, cu actorii. Chiar dac\u0103 prima parte a cercet\u0103rii duce spre o form\u0103 a spectacolului, ea poate fi pus\u0103 total sub semnul \u00eentreb\u0103rii la scen\u0103. Putem ajunge \u00een alt punct, schimb\u00e2nd conceptul. Eu \u00eei consider pe actori creatori \u0219i m\u0103 las purtat\u0103 des de intui\u021bia lor, merg\u00e2nd chiar \u0219i p\u00e2n\u0103 la rechestionarea textului, care poate fi adaptat \u00een func\u021bie de senza\u021biile lor.<\/p>\n

Cum \u00ee\u021bi organizezi etapele de cercetare? <\/strong><\/p>\n

\u00cen primul r\u00e2nd, lucrez la documentarea pentru text, pe tematica aleas\u0103, care nu vine niciodat\u0103 din exterior. Nu aleg un subiect numai pentru c\u0103 mi se pare interesant, actual, relevant pentru publicul c\u0103ruia m\u0103 adresez. \u00cel aleg pentru c\u0103 el e acolo, \u00een mine, de mult timp, m\u0103 obsedeaz\u0103, am citit mult despre el, am \u00eent\u00e2lnit mai mult sau mai pu\u021bin \u00eent\u00e2mpl\u0103tor oameni care s-au confruntat cu aceste probleme. M\u0103 opresc la el pentru c\u0103 o parte din mine rezoneaz\u0103 puternic \u00een acel moment cu subiectul, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu neap\u0103rat de ce. Din momentul \u00een care \u00eel aleg, citesc cam tot ce pot g\u0103si pe aceast\u0103 tem\u0103, l\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 purtat\u0103 de la o referin\u021b\u0103 la alta, p\u00e2n\u0103 mi se pare c\u0103 am epuizat, \u00een mare, ce s-a scris. Pentru trilogia Point de non-retour<\/em>, pe care am prezentat-o la Teatrul Na\u021bional de la Colline din Paris \u00een 2022, de exemplu, au fost cinci ani de documentare. Tema coloniz\u0103rii m\u0103 urm\u0103rea de c\u00e2nd am ajuns \u00een Fran\u021ba, adic\u0103 de vreo 20 de ani. \u00cen fiecare an revenea \u00een lecturile mele sau \u00een filmele pe care alegeam s\u0103 le v\u0103d. \u00cen timpul acestei perioade de documentare mi se articuleaz\u0103 dispozitivul dramaturgic, structura narativ\u0103, rela\u021biile dintre personaje. Plec\u00e2nd de la materialul sociologic, istoric, politic, m\u0103 \u00eentreb mereu ce efecte au avut de fapt \u00een via\u021ba oamenilor care s-au confruntat cu aceste probleme. Este \u0219i un fel de mecanism de auto-ap\u0103rare cred, pentru c\u0103, de multe ori, materialul documentar poate fi at\u00e2t de dur, \u00eenc\u00e2t am nevoie de fic\u021biune pentru a respira. De exemplu, la Perfect compus<\/em>, un text despre pogromul de la Ia\u0219i, citind Cartea neagr\u0103 – Suferin\u021belor evreilor din Rom\u00e2nia 1940-1944<\/em> a lui Matatias Carp, eram at\u00e2t de \u0219ocat\u0103 de ceea ce s-a putut \u00eent\u00e2mpla \u0219i de \u0219tergerea acestui episod din istoria oficial\u0103, \u00eenc\u00e2t aveam nevoie s\u0103 inventez fic\u021biuni plec\u00e2nd de la aceste realit\u0103\u021bi, dar duc\u00e2ndu-le \u00een alt\u0103 zon\u0103, aleg\u00e2nd personajele care au supravie\u021buit \u0219i au reu\u0219it cumva s\u0103 se reconstruiasc\u0103. \u00cen paralel, lucrez mult cu scenograful proiectului (uneori se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ca scenograful s\u0103 fiu eu), \u00eei povestesc ceea ce vreau s\u0103 fac \u0219i ne g\u00e2ndim \u00eempreun\u0103 la dispozitivul scenic, la cum poate servi textul, tema, dar \u0219i cum poate genera imagini, cum \u00eei poate ajuta pe actori \u00een construc\u021bia spectacolului. De multe ori, \u00eencep s\u0103 scriu, \u0219i dispozitivul chiar dac\u0103 mi se pare interesant nu m\u0103 ajut\u0103 s\u0103 avansez \u0219i atunci schimb\u0103m din nou totul. \u00cen Fran\u021ba cum sunt produc\u0103toarea spectacolelor mele am libertatea s\u0103 \u00eemi organizez timpul de repeti\u021bii cum vreau. \u00cen general am trei etape: c\u00e2teva zile cu c\u00e2teva luni \u00eenainte de repeti\u021bii \u00een care vin cu o prim\u0103 versiune de text pe care o discut\u0103m cu actorii. De multe ori ei sunt asocia\u021bi \u00een procesul de documentare. Le dau fiec\u0103ruia s\u0103 citeasc\u0103 materialele care au constituit soclul personajelor lor \u0219i \u00eei \u00eentreb dac\u0103 sunt lucruri care i-au marcat \u0219i nu se reg\u0103sesc \u00een text. Dup\u0103 aceast\u0103 parte m\u0103 \u00eentorc la scris. A doua faz\u0103 este o etap\u0103 de laborator de una sau dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00een care marc\u0103m decorul \u0219i \u00eempreun\u0103 cu conceptorii \u0219i actorii \u00eencerc\u0103m s\u0103 g\u0103sim forma spectacolului. C\u00e2nd corpurile actorilor rezist\u0103, reajust\u0103m spa\u021biul. De ceva timp lucrez cu actorii pe metoda analiz\u0103-ac\u021biune teoretizat\u0103 de Maria Knebel dup\u0103 \u201e\u00e9tude\u201d-ul lui Stanislavski. Nu le cer s\u0103 vin\u0103 cu textul \u00eenv\u0103\u021bat, analiz\u0103m fiecare scen\u0103 \u0219i o lucr\u0103m \u00een improviza\u021bie, ne \u00eentoarcem dup\u0103 la text, iar la improviza\u021bie p\u00e2n\u0103 ce \u00eel asimileaz\u0103 \u00een mod natural. E o metod\u0103 care le permite s\u0103 lucreze organic \u0219i s\u0103 fie liberi de la \u00eenceput, s\u0103-\u0219i exploreze corporalitatea f\u0103r\u0103 s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la ce au de zis sau la resorturile psihologice. \u00cen aceast\u0103 etap\u0103 sound-designerul compune \u00een func\u021bie de ce vede \u00een aceste tentative, \u00een acela\u0219i timp cu actorii. Tot de aici pot veni anumite imagini care \u00eei permit scenografului s\u0103 adauge elemente noi \u00een decor sau chiar s\u0103 plec\u0103m pe alt\u0103 idee dac\u0103 se na\u0219te altceva mai pertinent. A treia etap\u0103 este construc\u021bia spectacolului \u00een care \u00eencerc s\u0103 r\u0103m\u00e2n deschis\u0103 la schimbare \u0219i s\u0103 uit c\u0103 avem un dead-line \u0219i c\u0103 trebuie s\u0103 ob\u021binem un rezultat. Din fericire nu mi s-a \u00eent\u00e2mplat p\u00e2n\u0103 acum s\u0103 \u00eemi dau seama c\u0103 drumul pe care am luat-o nu e cel mai bun \u0219i c\u0103 ar fi o alt\u0103 pist\u0103 mult mai interesant\u0103 \u0219i s\u0103 nu mai am timp s\u0103 schimb.<\/p>\n

<\/p>\n

Po\u021bi detalia felul \u00een care a\u021bi lucrat la spectacolul selectat \u00een FNT, Exil<\/em>?<\/strong><\/p>\n

La Exil <\/em>am lucrat chiar \u00een mai multe etape. I-am cunoscut pe actori pe zoom<\/em> cu mult \u00eenainte s\u0103 \u00eencep s\u0103 scriu. Le-am spus despre ce voiam s\u0103 scriu, nu aveam o poveste articulat\u0103, nici personaje, aveam doar tematica exilului, a repercusiunii lui, a tensiunii pe care o au rom\u00e2nii cu \u021bara lor, a traumelor transmise de la o genera\u021bie la alta, a incapacit\u0103\u021bii de a fi liberi. Le-am trimis \u00eenregistr\u0103ri cu spectacolele mele \u0219i texte, pentru c\u0103 voiam s\u0103 fie o alegere reciproc\u0103. Nu pot lucra cu actori care nu \u00ee\u0219i doresc proiectul meu, nu \u00eemi cunosc estetica dinainte \u0219i nu vibreaz\u0103 cu tema spectacolului. Nu a fost un casting<\/em> clasic \u00een care i-am ales pentru c\u0103 mi se p\u0103reau buni sau potrivi\u021bi. Pe l\u00e2ng\u0103 monologul pe care mi l-au trimis (pe unii ne\u0219tiindu-i deloc), m-a interesat mai mult r\u0103spunsul lor sub forma unei confesiuni la camer\u0103 la \u00eentrebarea: \u201eA\u021bi avut vreodat\u0103 un moment \u00een care a\u021bi vrut s\u0103 pleca\u021bi din Rom\u00e2nia?\u201d. Multe dintre r\u0103spunsurile lor sau din ceea ce am intuit eu c\u0103 exist\u0103 \u00een ei se reg\u0103sesc \u00een personajele piesei, care s-au articulat \u00een jurul lor. \u00cen cea mai mare parte \u0219tiam pentru ce actori scriu.\u00a0 Am lucrat mult cu Cosmin Florea pe scenografie, au fost trei propuneri complet diferite, \u00een care mersesem foarte departe. Au fost apoi zece zile \u00een care am lucrat cu actorii pe metod\u0103 \u0219i pe forma spectacolului. \u00centrebarea cea mai important\u0103 era dac\u0103 va exista o camer\u0103 \u0219i imagine video \u00een direct sau nu. Am f\u0103cut multe probe tehnice, am ales s\u0103 nu lucr\u0103m cu ea, proiectul s-a \u00eentrerupt din cauza decesului lui Ion Caramitru \u0219i, \u00eentr-un fel, aceast\u0103 \u00eentrerupere ne-a f\u0103cut s\u0103 mergem pe un alt drum. Aceste zece zile s-au transformat involuntar \u00eentr-un laborator \u00een care eu mi-am dat seama de anumite rezisten\u021be \u00een text, am restructurat anumite lucruri, am schimbat spa\u021biul. Am revenit c\u00e2teva luni dup\u0103 \u0219i am re\u00eenceput de la zero. Exil <\/em>este spectacolul la care am repetat cel mai mult. Au fost aproape trei luni \u00een care eu am fost uneori 12 ore \u00een sala de repeti\u021bii, structura modular\u0103 a textului permi\u021b\u00e2ndu-mi s\u0103 repet cu grupe de actori \u00een func\u021bie de perioadele de ani. Am explorat mult, nu ne-am gr\u0103bit s\u0103 fix\u0103m lucruri. La un moment dat, camera \u0219i-a f\u0103cut locul singur\u0103. Nu se putea f\u0103r\u0103 ea. Si a\u0219a am ajuns la aceast\u0103 form\u0103 \u00een care Ada Gale\u0219 filmeaz\u0103 aproape tot timpul, uneori \u00een mod realist, realiz\u00e2nd un documentar despre via\u021ba ei, comunic\u00e2nd cu oamenii apropia\u021bi prin ecranul camerei, alteori f\u0103c\u00e2nd un film, un reenactment<\/em> al trecutului familiei ei, \u00een care intr\u0103m \u00eentr-o alt\u0103 dimensiune. Am explorat mult cu Ada cu actorii \u0219i cu videastul Constantin Simon estetica acestor film\u0103ri, am v\u0103zut filme \u00eempreun\u0103, am vorbit mult despre cadraj, lumin\u0103. A urmat o alt\u0103 pauz\u0103 \u0219i am revenit dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni la scen\u0103 pentru crearea luminilor. Am luptat mult pentru aceste dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, de obicei la TNB luminile \u0219i construc\u021bia spectacolului la scen\u0103 se fac \u00een c\u00e2teva zile. Eu nu a\u0219 fi putut, aveam nevoie s\u0103 r\u0103m\u00e2n la stadiul de explorare a spa\u021biului, care este at\u00e2t de diferit de sala de repeti\u021bii. E poate scena cea mai frumoas\u0103 \u0219i ofertant\u0103 pe care am v\u0103zut-o. Era p\u0103cat s\u0103 nu o explor\u0103m la maxim. Luminile s-au construit \u00een func\u021bie de video, este o munc\u0103 de etalonare important\u0103. Spectacolul pare destul de minimalist, dar, pentru fiecare scen\u0103 \u0219i fiecare element, s-a trecut prin at\u00e2tea alte etape, discu\u021bii, rechestion\u0103ri ale sensului global. Mie asta \u00eemi place de fapt la construc\u021bia unui spectacol, acest timp \u00een care ne permitem s\u0103 o lu\u0103m de la cap\u0103t, s\u0103 ne r\u0103zg\u00e2ndim, s\u0103 ne punem probleme.<\/p>\n

Exist\u0103 spectacole \/ demersuri performative pe care le-ai creat (la care a\u021bi contribuit) care se apropie mai mult – ca form\u0103, ca tip de lucru, ca abordare – de zona laboratorului artistic? Care sunt particularit\u0103\u021bile lor? <\/strong><\/p>\n

Din punctul meu de vedere, laboratorul artistic nu are o finalitate concret\u0103, este o explorare estetic\u0103, f\u0103r\u0103 a avea presiunea timpului sau a unei rezultat. Tocmai de asta se poate ajunge la ni\u0219te rezultate nea\u0219teptate, pentru c\u0103 nu exist\u0103 aceast\u0103 obliga\u021bie de a ob\u021bine ceva func\u021bional. Trec\u00e2nd prin tot felul de \u00eencerc\u0103ri, se poate ajunge la ceva nou, de multe ori poate chiar \u00eent\u00e2mpl\u0103tor. Fac asta foarte des \u00een \u0219colile de teatru, de asta cred c\u0103 e interesant s\u0103 treci printr-o \u0219coal\u0103, pentru c\u0103 acolo \u021bi se d\u0103 acel timp de a explora, f\u0103r\u0103 a fi taxat c\u00e2nd rezultatul nu func\u021bioneaz\u0103.\u00a0 \u00cen Fran\u021ba am f\u0103cut c\u00e2teva laboratoare \u00een afara produc\u021biilor, fie ca regizoare, fie ca autoare. Au fost momente importante care mi-au permis s\u0103 g\u0103sesc forme pentru spectacole viitoare. Lucrul cu camera l-am experimentat \u00een laboratoare de acest tip. M\u0103 apropii un pic de spiritul de lucru \u00een laborator, \u00een acea perioad\u0103 cu mult \u00eenaintea repeti\u021biilor, \u00een care test\u0103m dispozitivul scenic \u0219i c\u0103ut\u0103m estetica, dar exist\u0103 totu\u0219i o presiune \u0219i un rezultat pe care incon\u0219tient sau nu \u00eel dorim. Cu timpul, \u00eemi doresc din ce \u00een ce mai mult s\u0103 prelungesc aceste perioade. Mi-ar pl\u0103cea s\u0103 o fac aproape \u00een cantitate egal\u0103 cu timpul conceperii unui spectacol.<\/p>\n

Crezi c\u0103 \u00een actualele contexte de produc\u021bie, sistemul de lucru de tip laborator – care presupune o alt\u0103 dinamic\u0103 \u0219i un alt timp – devine mult mai complicat de gestionat? <\/strong><\/p>\n

\u00cen teatrul independent din Rom\u00e2nia este imposibil acest tip de lucru. El poate exista doar dac\u0103 arti\u0219tii nu sunt pl\u0103ti\u021bi sau dac\u0103 s-ar crea dispozitive de finan\u021bare specifice pentru acest tip de demers. \u00cen teatrul public el ar fi posibil. Actorii au un salariu fix, regizorii angaja\u021bi la fel. De altfel pentru mine ideea de regizor angajat nu este pertinent\u0103 dec\u00e2t pentru a face acest tip de lucru de laborator. Un regizor angajat ar putea avea un astfel de demers cu o parte din trup\u0103. Dac\u0103 s-ar produce mai pu\u021bin \u0219i mai inteligent ar fi posibil. \u00cen Rom\u00e2nia se produce mult prea mult, sunt \u00een continuare regizori care fac 4-5 spectacole pe an, iar multe din spectacole \u00een teatrele de provincie se joac\u0103 de cinci ori pe stagiune. Dac\u0103 munca regizorului nu ar fi numai concentrat\u0103 \u0219i remunerat\u0103 pentru produc\u021bia de spectacole, dar \u0219i pe cercetare, workshop<\/em>-uri, spectacole \u00een descentralizare situa\u021bia ar fi alta. \u00cen Fran\u021ba se vorbe\u0219te mult ast\u0103zi despre sustenabilitatea unui spectacol. O companie subven\u021bionat\u0103 de minister este sanc\u021bionat\u0103 dac\u0103 un spectacol este jucat foarte pu\u021bin, dac\u0103 produce prea mult (suntem mai nou limita\u021bi la dou\u0103 spectacole \u00een trei ani), dac\u0103 se deplaseaz\u0103 la cap\u0103tul lumii pentru o singur\u0103 reprezenta\u021bie, dac\u0103 nu recicleaz\u0103 decorurile. Suntem \u00eencuraja\u021bi s\u0103 facem mai multe laboratoare, proiecte participative, s\u0103 ne punem problema cum ajungem la publicul care nu vine la teatru. Sigur, sistemul este altul, dar to\u021bi lucr\u0103m pe bani publici \u0219i avem responsabilitatea cheltuirii lor. Evident c\u0103 este nevoie de spectacole mari cu decoruri masive \u0219i o estetic\u0103 spectacular\u0103 ampl\u0103, care se joac\u0103 \u00een s\u0103li de 500 sau 1000 de locuri, care se pot deplasa mai greu, dar este nevoie \u0219i de spectacole care pot circula \u00een teatre \u0219i \u00een afara lor. Cred c\u0103 teatrele unei regiuni ar putea co-produce spectacole care s\u0103 fie jucate \u00een mai multe ora\u0219e, ar costa mai pu\u021bin, o parte din buget ar putea fi direc\u021bionat c\u0103tre costurile turneelor \u0219i o parte c\u0103tre laboratoare de cercetare. Dac\u0103 patru teatre ar co-produce \u00eempreun\u0103 spectacolele necesare unei stagiuni, nu ar mai fi nevoie de acel num\u0103r fix de premiere pe an, ar exista o ofert\u0103 diversificat\u0103 \u0219i timp pentru cercetare.<\/p>\n