Poezia scenic\u0103 a lui Radu Afrim e, de mult\u0103 vreme, o eviden\u021b\u0103 estetic\u0103 a mecanismelor subtile care atrag masiv publicul \u00een sala de teatru. \u00cen produc\u021bia de la Na\u021bionalul t\u00eergumure\u0219ean (Compania \u201eLiviu Rebreanu\u02ee), revine, prin\u00a0Ierbar<\/i>, la o formul\u0103 care concentreaz\u0103 lumi prin oameni \u0219i plante. O face \u00een filigran teatral, relat\u00eend despre via\u021b\u0103, medit\u00eend asupra sentimentului care ne esen\u021bializeaz\u0103 ca specie \u2013 afectivitatea, iubirea, \u00een variantele \u0219i \u00eentruchip\u0103rile generate de timpi istorici. Pl\u0103smuirile Simonei Popescu (Cartea plantelor \u0219i animalelor<\/i>) \u0219i modalitatea lui Afrim de a le filtra teatral s\u00eent congruente stilistic \u00eentr-o macrometafor\u0103 c\u00eet dimensiunile scenei: dragostea se cultiv\u0103! \u00cen gr\u0103dina, \u00een sera propriilor trasee terestre, altfel se ofile\u0219te, ne ofile\u0219te. S\u00eentem fragili. \u0218i mi-a mai amintit de ceva spectacolul acesta care mi s-a lipit de suflet \u2013 de anii mei de liceu, cu i\u0219lere, cu rom\u00e2na vorbit\u0103 cu accent maghiar, cu inflexiunile ardelene\u0219ti. E \u0219i liric, e \u0219i comic \u00een suita de nara\u021biuni spuse prin vorbe \u0219i imagini scenice care cople\u0219esc privirea.\u00a0E un flux dulce-am\u0103rui, cu planuri ingenios trasate de scenografia Irinei Moscu, cit\u0103ri vizuale din picturi celebre, unele \u00een mi\u0219care, film\u0103ri \u00een timp real integrate \u00een dispozitivul animat de minuna\u021bii actori distribui\u021bi. Katalin Berekmeri (Roza), Nicu Mihoc (Gr\u0103dinarul Viorel) duc un dialog al amintirilor delimitat de impetuozitatea caracteristic\u0103 primilor ani de experien\u021b\u0103 \u0219i al \u00een\u021belepciunii acumulate ulterior. Textura de sensibilitate mixeaz\u0103 vulnerabilitate \u0219i maturitate uman\u0103, adolescen\u021bi \u0219i adul\u021bi r\u0103t\u0103ci\u021bi pe c\u0103r\u0103rile devenirii \u0219i reuni\u021bi pentru a \u00eemplini iubiri neconsumate (Elena Purea, Theo Marton), copilul din flori (Darius Alex Stoicescu) care se caut\u0103 pe sine etc. Noi, oamenii, s\u00eentem la fel de firavi precum florile, arbu\u0219tii \u0219i pomii printre care navig\u0103m, la care revenim mereu, pentru a ne trage seva emo\u021bional\u0103. C\u0103ci ce altceva s\u00eent amintirile, dac\u0103 nu plante presate \u0219i adunate ordonat \u00eentr-un ierbar?<\/p>\n