27 octombrie | 21:00 – Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Studio
Scrisă cel mai probabil la începutul anilor 1600, piesa A douăsprezecea noapte sau Cum doriți este una dintre cele mai îndrăgite comedii ale lui Shakespeare, în care intriga amoroasă se întrețese cu neașteptate drame identitare, plasând umorul la limita melancoliei. Viola, o tânără naufragiată pe țărmul misterioasei Ilirii, convinsă în mod eronat de moartea fratelui ei geamăn, decide să își trăiască doliul deghizată în haine bărbătești și trezește, astfel, afecțiunea inabordabilei Olivia, în timp ce ea însăși suspină după noul său stăpân, ducele Orsino. Apariția geamănului pierdut, Sebastian, adâncește confuzia și, totodată, rezolvă dilemele romantice ale protagoniștilor.
[same_day_events_link]
După: William Shakespeare
Adaptarea: Botond Nagy, după traducerea semnată de Mihnea Gheorghiu și traducerea semnată de Violeta Popa și George Volceanov
Distribuția:
Orsino, ducele Iliriei: Mihai-Florian Nițu
Viola, îndrăgostită de duce: Diana Buluga
Sebastian, fratele Violei: Cosmin Stănilă
Antonio, căpitan de navă, prieten cu Sebastian: Ruslan Bârlea
Olivia, contesă bogată: Ramona Dumitrean
Umbra Oliviei: Diana-Ioana Licu
Maria, camerista Oliviei: Cătălin Herlo
Malvolia, intendenta Oliviei: Cecilia Lucanu-Donat
Feste, bufon: Anca Hanu
Fabiana, servitoare a Oliviei cu statut special: Sânziana Tarța
Sir Toby Belch: Adrian Cucu
Sir Andrew Aguecheek: Radu Dogaru
Polițistul: Mihai-Florian Nițu
Regia: Botond Nagy
Scenografia: Andreea Săndulescu
Coregrafia: Andrea Gavriliu
Muzica originală și sound design: Claudiu Urse
Lighting & video design: Cristian Niculescu
Dramaturgia: Ştefana Pop-Curşeu
Asistent de regie: Diana Mihalașcu
Producător: Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca
Durata: 2h 20min (cu pauză)
Vârsta recomandată: 14+
Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză
Atenție! Acest spectacol conține momente cu lumini stroboscopice și nu este recomandat persoanelor foto-sensibile.
„În basmele copilăriei noastre de obicei existau un prinț și o prințesă care se întâlneau, se îndrăgosteau și rămâneau fericiți până la adânci bătrâneți. Ce ușoară părea dragostea atunci! Dragostea, viața. Totul. Poate fi dragostea totul? Poate fi azi dragostea epifanie? În viață avem uneori impresia că suntem blocați mereu în același ciclu. Ciclul unei depresii, al unei ratări, al unei priviri ce nu dispare niciodată când ne închidem ochii.
În A douăsprezecea noapte vorbim în primul rând despre cicluri paralele aproape de a fi încheiate. Curățate. Botezate. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. În grecește, cuvântul Bobotează se traduce prin „Arătarea Domnului”, adică a Sfintei Treimi. Ioan Botezătorul, văzându-l pe Iisus venind, i-a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, cel ce spală păcatul lumii.” Astăzi oare prin ce putem spăla păcatele noastre cele de toate zilele? Poate fi iubirea azi o minune? Simone Weil spune: „Deplinătatea iubirii aproapelui înseamnă să fii pur şi simplu în stare să îl întrebi: «Care îţi este chinul?» înseamnă să ştii că nenorocitul există, nu ca o unitate într-o colecţie, nu ca un exemplar al categoriei sociale etichetate «nenorociţi», ci ca om, exact asemenea nouă, care a fost lovit într-o zi de nenorocire şi în care s-a întipărit pecetea ei inimitabilă. Pentru asta e de ajuns, dar indispensabil, să ştii să îndrepţi asupra nenorocitului o anume privire. O privire care este înainte de toate privire atentă, în care sufletul se goleşte de orice conţinut propriu pentru a primi în sine fiinţa pe care o priveşte aşa cum este ea, în adevărul ei întreg. Numai cel capabil de atenţie e capabil de o asemenea privire.
Îmi doresc ca acest spectacol să ne poată reaminti de sentimentul fragil al unei melancolii uitate, al unei melancolii revigorante, ce ne face să ne dorim să ne îndrăgostim și să ne reîndrăgostim de viață, oricât de grea este ea uneori. De zilele banale în care ne reamintim un vis de mult uitat în care cineva, undeva, într-un colț părăsit de Ilirie al sufletului nostru, ne mângâia ca pentru prima, ca pentru ultima dată.” (Botond Nagy)
Foto: © Teatrul Național Cluj-Napoca / Nicu Cherciu
