class="">Cartea despre teatru ascunsă în opera lui Mircea Eliade

Autoarea a urmărit fixarea acestei cărți în contextul celor mai importante direcții ale artei teatrale europene de secol XX, „perioadă care se suprapune, aproximativ, cu durata vieții lui Eliade”. Volumul scoate în evidență o serie de idei spectaculare și maniere eliadești de a face teatru, rămase în stare latentă. 

„Cartea este o documentare minuțioasă care oferă cititorului acces la „părți din cartea pe care Mircea Eliade intenționa să o numească Introducere la o artă și tehnică dramatică potrivită timpului nostru.”  (Ion Vartic)

„Cartea despre teatru ascunsă în opera lui Mircea Eliade s-a născut din extragerea și sintetizarea numeroaselor idei și fragmente teoretice pe care scriitorul le-a risipit cu generozitate în creațiile sale. Aceste teorii sunt lansate și vehiculate îndeosebi de personajele romanului Noaptea de Sânziene și de protagoniștii nuvelelor „teatrale“. Autoarea ajunge la concluzia că problema spectacolului l-a interesat pe Eliade, deoarece vedea în ea o „modalitate de a revela un sens ultim, transestetic și transistoric“. Anca-Daniela Mihuț se oprește pe larg și la Lecțiile Indiei, relevând rolul pe care gândirea indiană a avut-o în formarea spirituală a scriitorului. Foarte interesante și bine documentate se dovedesc comparațiile dintre ideile lui Mircea Eliade și marile teorii despre teatru ale secolului XX. În acest sens, sunt comentate pe larg opiniile unor specialiști, precum: K.S. Stanislavski, Alexandr Tairov, Edward Gordon Craig, Antonin Artaud, Jerzy Grotowski, Peter Brook, Euge nio Barba etc. De o atenție deosebită se bucură nuvela programatică intitulară Adio!…, lucrare de referință căreia i se dedică un capitol special. Merită menționată și bibliografia lucrării, care reunește numeroase titluri incitante.”  (Gheorghe Glodeanu, România literară nr. 33-34/2024)