20 octombrie | 18:00 – Teatrul ODEON București, Sala Majestic
„Lexiconul amar va fi privit din unghiuri diferite, pornind de la experiențe și tipuri diferite de spectatori. Pentru mulți tineri poate fi SPECTACOLUL, pentru cei cunoscători este ca o întâlnire cu un prieten vechi, aparent neschimbat, dar plin de taine. (…) Silviu Purcărete nu trădează personalitatea basmului, doar îi duce ideile în prelungire, în profunzime, neștirbindu-i operei virtuțile artistice. Momentele magice și misterioase sunt încadrate în realitatea imediată și sunt tratate simplu, ca niște lucruri posibile ce nu trebuie să ne mire.” (Alina Maer, scenesicuvinte.ro)
[same_day_events_link]
De: Sebastian Vlad Popa și Laur Cavachi, după „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” de Petre Ispirescu
Distribuția:
Unchiașul: Claudiu Bleonț
Împăratul tânăr: Silvian Vâlcu
Împărăteasa: Ruxandra Maniu
Făt-Frumos: Niko Becker
Absolventul Eduard/ Calul: Eduard Trifa
Zorilă: Diana Gheorghian
Împăratul bătrân/ Făt-Frumos: Ionel Mihăilescu
Von Locknow: Ioan Batinaș
Christoph: Ionuț Kivu
Gheonoaia: Virginia Rogin
Scorpiile: Mădălina Ciotea, Sabrina Iașchevici, Anda Saltelechi, Antoaneta Zaharia
Zânele: Ioana Mărcoiu, Crina Mureșan, Paula Niculiță
Bucătarul: Relu Poalelungi
Regia: Silviu Purcărete
Scenografia: Dragoș Buhagiar
Muzica originală: Vasile Șirli
Producător: Teatrul ODEON
Vârsta recomandată: 12+
Durata: 2h (fără pauză)
Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză
SILVIU PURCĂRETE – 50 de ani de creație
„Lexiconul amar este un scenariu de teatru respectuos cu tema fundamentală din basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte de Petre Ispirescu: înființarea prin cuvânt și necruțarea cuvântului rostit. Dar dacă efectul de „contemporan” s-ar întâmpla să vi se pară strident, atunci intenția noului text e în pericol, pentru că autorii Sebastian-Vlad Popa și Laur Cavachi nu pretind să fi adaptat basmul la jargonul și directivele de sensibilitate recente. Deci tot ce se exprimă pe limba lumii de azi sperăm să rezulte ca o firească dilatare a secvențelor concise și alerte din textul clasic, prin care arhetipul vine și încorporează prezentul, și nicidecum invers. Sperăm să se fi menținut, astfel, intensitatea relației obligatorii dintre cuvânt (zicere), interzicere și moarte.
Decisiv însă în legătură cu destinul acestei rescrieri este faptul că ea a fost cerută, apoi primită, apoi așezată în gândirea sensibilă a unui creator de exigența și geniul lui Silviu Purcărete.” (Sebastian-Vlad Popa și Laur Cavachi)
Foto: Mihaela Marin
