class="">Patru piese de teatru. Verde tăiat. Nu mai ține linia ocupată. Nu vorbim despre asta. Acasă

„Dacă ar fi să aleg o sintagmă cheie care să sintetizeze liniile de forță ale dramaturgiei Alexandrei Felseghi, cred că aș alege incomodarea stagnării. Cele patru piese din acest volum, care poartă semnătura Alexandrei, montate de Adina Lazăr – o regizoare care plonjează în apele tulburi ale intimității fragilizate, pentru a scoate la suprafață realități contorsionate – sunt patru universuri dramaturgice în care personajele aleg să-și facă viața grea. Aleg să-și intimideze zona de stabilitate, aleg să se incomodeze și să se vulnerabilizeze, din dorința de a evita un tip de confort prestabilit, aleg să se confrunte cu amintiri dureroase sau cu nedreptăți intolerabile.”  (Mihaela Michailov)