22 octombrie | 16:00 – Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Media
„Dacă ai putea evada, evada într-o realitate virtuală, dacă ai putea decide, ce realitate ți-ai crea?” (Emre Akal)
Spectacol urmat de o discuție cu publicul, alături de echipă și Alexandru Berceanu (regizor, cercetător și manager cultural).
[same_day_events_link]
De: Emre Akal
Traducerea: Ciprian Marinescu
Regia: Alex Ianăși
Scenografia: Alberto Ursache
Cu:
Nicholas Bohor, Alexandra Catrina, Luca Fumuru, Robert Herea, Larisa Oasenegre, Georgiana Tițoiu
Producător: Festivalul Național de Teatru, 2024
Co-producător: Goethe Institut
Durata: 1h 30min
Spectacol urmat de o discuție cu publicul, alături de echipă și Alexandru Berceanu (regizor, cercetător și manager cultural).
Moderator: Ionuț Sociu
Emre Akal este un regizor și dramaturg stabilit în München. Spectacolele sale au fost prezentate la Münchner Kammerspiele, Thalia Theater Hamburg, Maxim Gorki Theater din Berlin, Schauspielhaus Graz, Schauspiel Leipzig și în scena independentă din München, Stuttgart și Viena, printre altele.
Spectacol lectură în FNT 2024
Ne aflăm la finalul erei analogice. Omenirea a migrat într-o nouă lume digitală, în care fiecare are posibilitatea de a se juca de-a Dumnezeu. În această lume, are loc ciocnirea dintre generația veche, ce poartă cu ea vinovăția colapsului lumii reale și generația nouă, strivită de responsabilitatea construirii unei lumi de la Zero.
„Dacă ai putea evada, evada într-o realitate virtuală, dacă ai putea decide, ce realitate ți-ai crea? Dacă ai avea putere, cum ar arăta lumea perfectă pentru tine? Dacă ai putea decide, ce reguli ar exista? Lumea ta de vis este una fericită sau un coșmar? Ai da viață sau ai ucide? Ai tortura, poate? Într-o lume perfectă, în care ai putea decide totul, cât de liberi sau nu ar fi oamenii? Ce culori ar avea lumea ta perfectă? Ce povești nemaiauzite ar fi spuse? Ce roluri ai juca în această lume a libertății absolute, în care poți alege cine ești, cine vrei să fii, în care poți face totul diferit, în sfârșit.” (Emre Akal)