class="">Zborul înalt al amintirii

„Acum, la vârsta unei senectuţi pe care o îndură ca pe o penitenţă şi o preţuieşte ca pe o răsplată, Alexa Visarion priveşte înapoi cu imensă candoare şi recompune din frânturi de dialog un întreg monolog interior. Îl ascultăm captivaţi, fiindcă glasul lui se modulează în vocile cele mai diferite. E teatral. E poetic. Fiindcă şi teatrul, şi poezia, se nasc din aceeaşi sinceritate. După mai bine de cinci decenii de carieră în care a zidit o operă, după o călătorie de peste trei sferturi de veac, parcursă cu seninatate, omul şi artistul devin imposibil de separat. Împreună, ne invită la o confesiune. Să ne bucurăm de acest privilegiu unic!” (Octavian Saiu)