17 octombrie | 18:00 – Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Studio
Povestea unei fetițe transformată în soarta unei țări, un spectacol ce vindecă răni sufletești și îți dă putere să iubești.
[same_day_events_link]
După: Tatiana Țîbuleac
Dramatizarea: Mariana Onceanu
Distribuția:
Lastocika: Diana Decuseară-Onică
Lastocika în copilărie, Tamara: Corina Rotaru
Tamara Pavlovna: Angela Ciobanu
Zahar Antonovici: Anatol Durbală
Șurocika: Mihaela Strâmbeanu
Bella Isaakovna: Anișoara Bunescu
Katiușa, Asistenta: Olesea Sveclă
Raia, Varea: Tatiana Lazăr
Tonea: Doriana Zubcu-Marginean
Polcovnicul: Ion Mocanu
Lioncik: Alexandru Pleșca
Maricica, Greta: Rusanda Radvan
Pavlik: Petru Marginean
Oxanka: Draga-Dumitrița Drumi
Dmitri: Vlad Ropot
Radu: Igor Babiac
Regia: Petru Hadârcă
Scenografia: Adrian Suruceanu
Pictor costumele: Stela Verebceanu
Mișcare scenică: Oleg Mardari
Muzica originală: Valentin Lindo Strișcov
Proiecții video: Radu Zaporojan
Producător: Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Chișinău
Vârsta recomandată: 14+
Durata: 2h 30min (fără pauză)
Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză
Romanul este scris la persoana întâi, în numele personajului principal – o tânără femeie medic obstetrician la o clinică din București. Ea încearcă să-și reconstituie viața din cioburi de amintiri care îi vin în minte în dezordine. Spectacolul se construiește în jurul acestui personaj, Lastocika-Rândunică, un copil orfan de șapte ani care a fost adoptată de la un orfelinat rural de o rusoaică. Fetița este adusă la Chișinău și educată în atmosfera din curtea unui bloc din perioada sovietică. Curtea constituie un portret de grup social: copiii, tinerii, bătrânii, ratații, suferinzii, supărații, furioșii și resemnații. Deși orfana este supusă în totalitate femeii care o crește, în momentul în care este înscrisă la școală se împotrivește să meargă la o școală rusă…
Singurătatea Lastocikăi în mijlocul acelei colectivități umane și nefericirea femeii mature – configurează impasul ciclic al individului care nu poate rupe cercul: declasarea, ratarea și lipsa împlinirii omului postimperial.
Fragilitatea unei lumi de sticlă care nu a putut deveni cristal, cioburile destinelor umane, criza umană, criza economică, criza valorică sunt și ele personajele scenice.
Foto: Ian Onică
