class="">Interviu cu Ministrul Culturii, domnul András Demeter

FNT: Ediția cu numărul 35 a Festivalului Național de Teatru se desfășoară în anul în care ocupați fotoliul de ministru al Culturii. Ați avut și alte funcții, de-a lungul anilor, în acest minister. Cum vedeți din postura de înalt funcționar de stat această manifestare culturală – program strategic de importanță națională, pentru care se depun mari eforturi din partea organizatorilor ca să o țină vie de trei decenii și jumătate?

Ca pe o necesitate națională, așa o văd. Și ca pe o aliniere la marile culturi; la culturile europene. Ca pe un standard viu de ținută artistică. O văd și în sens… sportiv, dacă vreți: în competiție cu sine însăși – un fel de ștachetă a teatrului românesc, ce se cuvine ridicată din ce în ce mai sus, cu fiecare ediție. Fie și numai cu câte un centimetru, dacă nu se poate să măsurăm diferența în metri. O văd ca pe o bucurie așteptată febril de către consumatorii de artă. O mai văd și ca pe un prilej de turism teatral internațional, dar aici ar fi mai multe de spus…

FNT: Programul este complex – cu multe spectacole, cu multe evenimente conexe pentru diferite categorii de public, inclusiv elevi. Ca om de teatru, cum vedeți acest amplu program cu noutăți ale artei spectacolului din întreaga țară?

O masă festivă; o masă de sărbătoare presupune de la sine o masă bogată. Prin urmare, face parte din normă să servești cât mai multe feluri, cât mai diversificate și mai rafinate, montate extravagant pe farfurii din porțelan de valoare. Cu tacâmuri din argint și cu pahare de cristal alături. În care se toarnă vin de colecție. Deci, consider o normalitate bine-venită varietatea ofertei FNT și sper cu mare încredere că există o calitate superioară a meniului.

FNT: Ministerul finanțează Festivalul Național de Teatru. Știm cu toții că din punct de vedere financiar situația este grea pentru Cultură. Rămâne în continuare FNT, teatrul, în general,  o prioritate în domeniu?

Cunoașteți răspunsul meu. Știți ce profesie am, deci știți foarte bine că iubesc teatrul. Prioritizarea și strategiile financiare pentru Cultură fac subiectul unei alte discuții, amplă și aplicată, pe care m-aș bucura s-o avem la un moment dat. Deocamdată vă spun că și teatrul, ca domeniu artistic, și FNT-ul, ca eveniment anual sunt aspecte care trebuie protejate, sprijinite pentru a nu coborî sub propriile repere. Este perioadă de criză, nu vă zic nimic nou, iar acest… mers pe sârmă; această acrobație uneori cu plasă, alteori fără plasă depinde de o grămadă de factori, unii cunoscuți, alții – impredictibili sau, pur și simplu: neprevăzuți. Dar, câtă vreme rămân valabile considerațiile lui Hamlet ”the purpose of playing, whose end, both at the first and now, was and is to hold, as ’twere, the mirror up to
nature, to show virtue her own feature, scorn her
own image, and the very age and body of the time
his form and pressure”, reuniunea teatrală națională rămâne și ea o oglindă a … oglindirii.

FNT: Putem spera ca instituțiile teatrale din România să aibă posibilități financiare pentru producții în anul acesta și care să ajungă în programul Festivalului Național de Teatru în 2026?

Niște producții vor ajunge fără-ndoială în selecția FNT 2026! Din licitația artistică a următoarei stagiuni vor fi alese acele spectacole reprezentative, sclipitoare, bune, curajoase, foarte bune șamd și vor fi arătate în festival. Independente sau/și de-pendente, deopotrivă (ceea ce, este un câștig pentru toți). Problemele financiare nu ocolesc niciunul dintre domenii, prin urmare, în acest moment, diferența o vor face câteva criterii-garant, dacă vrem să avem o licitație serioasă: abilitățile manageriale, flexibilitatea, deschiderea, viteza de adaptare, corectitudinea contractelor, grija față de cheltuieli, talentul de a alcătui repertoriul și de a alege echipele… Iar acestea sunt doar câteva dintre rigorile de funcționare ce se impun integrate pe viitor. Știți, există o realitate demonstrată istoric: sărăcia – sau, haideți să-i spunem ‘lipsa mijloacelor’ a stimulat dintotdeauna imaginația creatoare. Poate vă sună cinic, dar nu este. E un adevăr. Este un fenomen pe care probabil îl vom vedea manifestându-se în lunile ce urmează. Iar ăsta e un lucru bun. Adică: între a ne văicări și a sta cu mâinile sub șezut, cum se spune și a căuta soluții ingenioase pentru ca această ”căruță” să nu se oprească-n drum, cred că a doua variantă e cea câștigătoare.

FNT: Și acum, o întrebare personală: ne-am bucurat de prezența dumneavoastră la spectacolul Gro(o)ve în regia lui Radu Afrim, care a deschis ediția din acest an a FNT. Vă veți face timp să veniți și la alte spectacole și evenimente programate în cadrul festivalului?

Anul acesta am mult mai puțin timp, recunosc. Mi-ați pus o întrebare personală, îngăduiți-mi să vă dau și eu un răspuns direct, mai întâi la substratul ei, și să clarific absența mea de la momentul eternelor speech-uri ”obligatorii” din fața cortinei – nu recit poezii ad hoc la Știri, cum de altfel nu țin discursuri politicianiste în deschiderea sau închiderea festivalurilor.  Din respect față de scenă și față de mine, ca actor.  Iar în ceea ce privește prezența mea ”la teatru” –  în perioada asta, fiind în distribuția guvernării, mă străduiesc și sper să reușesc să ajung de fiecare dată, măcar, la spectacolele în care joc. În București sau la Cluj, oriunde se programează ele. N-am anulat nicio reprezentație (sau zi de filmare) până în acest moment, din respect pentru colegi și pentru public, firește, dar și din pasiune pentru profesie. Și, da, este evident, când reușesc, sunt și spectator căci teatrul este parte din ADN-ul meu.

La final, înainte să coborâți cortina acestui interviu, aș vrea să mulțumesc FNT și organizatorilor și să-i aplaud la scenă deschisă.