de fnt.ro
Ultimele două zile ale Festivalului Naţional de Teatru vor fi marcate de prezenţa la Bucureşti a renumitului regizor rus [b]Lev Dodin[/b]. Spectacolul [b]Cevengur[/b], realizat la Malîi Teatr din Sankt Petersburg, va încheia într-o manieră fastuoasă cea de-a XVI-a ediţie a festivalului. Unul dintre cele mai proeminente nume ale teatrului mondial actual şi o trupă cunoscută pe toate meridianele vor oferi publicului bucureştean un spectacol jucat deja pe unele dintre cele mai apreciate scene ale lumii: Teatro dei Ruderi, Piccolo Teatro di Milano, Teatro di Roma. Lev Dodin revine în România după ce, în urmă cu 10 ani, publicul iubitor de teatru i-a aplaudat în delir două spectacole memorabile, Gaudeamus şi Stele în lumina dimineţii, la Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa, organizat de Teatrul Bulandra din Bucureşti. Pentru spectatorii bucureşteni, Lev Dodin este cunoscut şi ca profesor al regizorului Yuriy Kordonskiy, al cărui maestru a fost. Relaţia celor doi a fost şi una de actor-regizor, Kordonskiy făcând parte din distribuţia unor spectacole precum Gaudeamus şi Cevengur. Dodin s-a născut în Siberia în 1944. Încă din tinereţe colaborează cu Teatrul de Artă din Moscova şi Teatrul Balşoi din Sankt Petersburg. A regizat spectacole emblematice pentru teatrul rus – Demonii, Gaudeamus, Stele în lumina dimineţii, Fraţi şi surori, Unchiul Vanea – care l-au propulsat şi la nivel internaţional. Din 1983, Lev Dodin este director la Malîi Teatr. În acelaşi timp, predă cursuri de actorie şi regie la Institutul de Teatru din Sankt Petersburg. Regizorul îşi găseşte cu precădere subiectele în literatura rusă. Ostrovski, Rasputin, Dostoievski, Cehov, Turgheniev sunt autori ale căror opere i-au însoţit cariera. Preocuparea pentru lumea sovietică şi comunism este evidentă şi în spectacolul Cevengur, adaptare a romanului lui Andrei Platonov, povestea unui orăşel de provincie, care ar putea exista oricând şi oriunde. Unicul ţel al locuitorilor săi este să îl transforme într-un mic stat comunist. Regizorul este preocupat tocmai de această naştere a proiectului utopic, de la apariţia ideii, până la distrugerea sa inevitabilă. „Simt că tema romanului lui Platonov atinge probleme universale de care ne ciocnim astăzi. Cele mai cumplite lucruri sunt săvârşite nu atât din ură, ci din prea multă dragoste, din dorinţa de a face bine… Omenirea, dorind să aducă paradisul pe pământ, sfârşeşte prin a crea un infern pentru cei din jur şi pentru sine.” (Lev Dodin) La Bucureşti Cevengur va avea două reprezentaţii la Sala Mare a Teatrului Naţional: marţi, 14 noiembrie, ora 21:00 şi miercuri, 15 noiembrie, ora 19:00.
12 iulie 2007, Comunicat de Presă
În rolul Selma din „Dansând În noapte”, Mădălina Ciotea este electrizantă. Aşa am văzut-o eu la Festivalul de Dramaturgie Contemporană de la Braşov, când spectacolul a fost răsplătit cu Marele Premiu, iar ea / protagonista / cu Premiul special al juriului. E un minunat prilej să o vedeţi În FNT.
Un interviu de Maria Sârbu
Maria Sârbu: Interpretaţi În spectacolul Teatrului „Sică Alexandrescu” din Braşov rolul principal / Selma, un rol complex, aş spune săţios. Şi… deloc uşor de realizat! Cum v-aţi apropiat totuşi de personaj?
Mădălina Ciotea: Trebuie să recunosc că personajul Selmei a fost cea mai mare provocare de până acum. Mi-a plăcut să mă pun În locul acestei femei care emigrează din Cehoslovacia În America pentru a Îi oferi băiatului ei o şansă la o viaţă mai bună. O femeie singură, fără vreun ajutor, care Încearcă să lupte pentru cei dragi, lăsându-se pe ea la o parte. Şi toate astea În situaţia În care vederea Îi cedează până la orbire. Am experimentat cum ar fi să crezi În oameni, să iei ce e mai bun În ei şi să nu porţi niciodată ranchiună Împotriva nimănui. Nu numai eu m-am apropiat de Selma, dar şi ea de mine, schimbându-mă Într-o oarecare măsură.
Ce este Selma pentru dumneavoastră?
Pentru mine Selma este un erou şi un model de bunătate şi candoare. Într-o lume care nu mai aprecizează sensibilitatea şi puritatea sufletului, Selma ne reaminteşte cum este să visezi şi să crezi. Are o naivitate amestecată cu o nevinovăţie ce o transformă Într-un cobai pentru o societate În care o femeie singură nu prezintă niciun interes.
V-a ajutat teribilismul, care vă caracterizează, să daţi, prin Selma, fluenţă acestei montări semnate de Vlad Massaci? Sau ce alte caracteristici au contribuit la crearea În scenă a personajului, care e un ax aici?
M-am aruncat În gol cu ochii deschişi, cred că asta am făcut. Nu am pornit cu idei preconcepute şi am ascultat cu atenţie indicaţiile regizorale. M-am lăsat modelată deopotrivă de personaj şi de regizor. Cred că este foarte important să ai Încerdere În regizor şi chiar dacă ai impresia că nu Înţelegi de ce ţi se spune să faci un lucru, cel mai bine este să-l faci şi după o să Îţi dai seama care este scopul lui. Pe de altă parte, intuiţia este o unealtă pe care o folosesc de fiecare dată atunci când Încerc să descopăr adâncimea personajului. Apoi construiesc din aproape În aproape şi cu fiecare spectacol descopăr lucruri noi şi mai găsesc o rotiţă din viaţa Selmei, mai adaug o infomaţie la caracterul ei şi brusc jocul se schimbă. Uneori devin mai ludică, iar alteori mă cuprinde o tristeţe pe care Încerc să o Împletesc cu cea mai mare plăcere, aceea de a dansa În musicaluri. Îmi place să simt vibraţia publicului. El mă ajută foarte mult pe parcursul spectacolului şi de multe ori Îl iau ca partener şi Îl fac părtaş la jocul meu.
Ce aţi putea să le spuneţi spectatorilor pentru a-i face curioşi şi să vină să vadă „Dansând În noapte” În Festivalul Naţional de Teatru?
Cu tot ce se Întâmplă În jurul nostru azi, cu răutatea care parcă ia locul Înţelegerii, cu nevoia de a avea mai mult, cu războaie care nimicesc vieţi pentru a satisface orgolii, azi, mai mult ca oricând, avem nevoie de eroi. Selma face parte din categoria eroilor. Ea nu luptă cu gadgeturi sau super-maşini, ci cu ceva cu care ne-am născut toţi, dar parcă, cumva, a adormit În noi de-a lungul vieţii: bunătate, Încredere, candoare şi mai presus de toate iubire. O poveste care te ţine cu sufletul la gură şi care te face să speri că ceva se poate schimba chiar şi după ce spectacolul a luat sfârşit. Se poate ca şi În mizerie să fie frumuseţe? Ce ati sacrifica pentru cineva foarte drag? Veniţi să vedeţi o femeie pe care Întunericul nu o poate opri din a dansa cu viaţa.
De obicei, actorii aşteaptă, unii cu emoţie, selecţia FNT. Dumneavoastră cum aţi reacţionat când aţi aflat că acest spectacol va fi În Festivalul Naţional? Cât de mult v-aţi dorit acest lucru?
Mi-am dorit enorm. FNT este cel mai important festival de teatru din România. Si faptul că spectacolul „Dansând În noapte” se află printre spectacolele selectate este o onoare şi o bucurie. Am fost atât de emoţionată, când am aflat că suntem În FNT, Încât am Început să plâng.
Ce Înseamnă pentru un actor tânăr o asemenea performanţă, căci este o performanţă participarea la FNT?
O confirmare a faptului că este important să dai absolut tot ceea ce poţi şi să nu faci niciodată compromisuri pentru a te menaja când construieşti un rol. Bucuria de a vedea că munca ta este apreciată şi răsplătită! O nerăbdare continuă să joci În faţa unui public numeros şi divers, să simţi cum o mulţime de ochi te privesc şi cum aştepţi cu cea mai mare emoţie să intri pe scenă ca şi cum acesta este spectacolul vieţii tale. Adrenalina că eşti pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti şi că În acea seară, pentru două ore, tu eşti cea care va spune povestea, tu EŞTI!
Aţi mai lucrat cu Vlad Massaci până la acest spectacol, la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, şi v-a invitat să jucaţi În „Dansând În noapte”. Cum credeţi, ce calităţi v-au recomandat pentru aşa ceva?
Este o bucurie să lucrez cu domnul Vlad Massaci. Mă inspiră şi mă ajută să fiu creativă. Mă lasă să Încerc toate posibilităţile legate de personaj / scene, care Îmi inundă creierul, dar În acelaşi timp mă ghidează spre un drum sigur, scuturând de-a lungul călătoriei tot ceea ce este În plus. Şi toate astea ca o mână invizibilă. Nu simţi niciodată când ideile lui s-au infiltrat În consturcţia personajului. Pentru mine el este spectatorul cel mai exigent şi În prezenţa lui vreau să dau tot ce am mai bun În mine. Deci nu ştiu ce calităţi m-au recomandat, dar v-am răspuns de ce mi-am dorit şi Îmi doresc să lucrez cu regizorul Vlad Massaci şi mai departe.
Dar cum aţi lucrat cu trupa din Braşov?
Teatrul „Sică Alexandrescu” din Braşov are o trupă minunată, Începând de la actori, până la tehnicieni, maşinişti, doamnele de la costume, croitorie, contabilitate şi conducerea teatrului. A fost o plăcere să mă Întâlnesc cu aceşti oameni care mi-au devenit foarte dragi şi Împreună cu care am creat acest spectacol. Sper să nu fie ultima mea colaborare cu ei şi să ne reÎntâlnim pe scenă.
Cum e să fii actriţă?
E greu să fii actriţă. Mereu trebuie să te lupţi cu tine, cu un sistem, cu alegeri pe care nu le Înţelegi din partea celorlalţi. E greu să răzbeşti chiar dacă ai talent! Proiectele sunt puţine, uneori afli de ele, de altele afli că deja au distribuţiile făcute, deşi nu s-a auzit de vreun casting. E trist să vezi cum am devenit secretoşi Între noi, pentru că ducem o bătălie continuă cu cei cărora le stă În putere să facă alegeri sau castinguri şi vrem să jucăm. Nu mai contează ce poţi să faci, cât de muncitor eşti sau cât de talentat, sau ce abilităţi ai, pentru că Întodeauna va exista cineva care nu te place pur şi simplu şi nu are chef să te propună sau să te cheme la un casting. De angajări nici nu se mai poate vorbi. Suntem din ce În ce mai mulţi, dar asta nu Înseamnă că suntem cu toţii făcuţi pentru această meserie. Sunt mulţi actori buni de care nu a auzit nimeni şi sunt foarte mulţi de care vorebşte o lume Întreagă, dar nu de bine.
Ce va face Mădălina Ciotea În stagiunea care Începe, dincolo de faptul că va participa În FNT? Spectacole, noi proiecte?
Am speranţa că Festivalul Naţional de Teatru o să mă facă mai vizibilă şi pentru alţi oameni care nu au avut cum să ajungă la Braşov, la Râmnicu Vâlcea, la Cluj sau În Bucureşti – la Godot, să mă vadă jucând. Dar Îmi doresc să spun Într-un viitor interviu câte proiecte frumoase am realizat după această experienţă. Sincer, Îmi doresc să inşir aici cel puţin cinci proiecte pe care să le am În viitor, dar am numai dorinţe momentan şi un proiect excitant „un spectacol de improvizaţie”. Îmi place Hamlet foarte mult, dar tare aş vrea să nu rămân numai la „Vorbe, vorbe, vorbe…”
Ne vedem În FNT!
INFO
Dansând În noapte
de Patrick Ellsworth, după filmul „Dancer in the Dark” de Lars von Trier
Traducerea: Vlad Massaci
Cast:
Selma: Mădălina Ciotea
Kathy: Bianca Zurovski
Bill: Marius Cordoş
Linda: Maria Gârbovan
Norman, Procurorul: Gabriel Costea
Jeff: Relu Siriţeanu
Brenda, Gardianul, Dr. Williams: Mirela Borş
Samuel, Locţiitorul comandantului: Claudiu Mihail
Avocatul, Soţul din Cehia, Detectivul: Vlad Pavel
Gene: Vlad Ţigănuş
Regia: Vlad Massaci
Scenografia, light-design, concept şi realizarea video: Andu Dumitrescu
Coregrafia: Andrea Gavriliu
Durata: 2h 05 min (fără pauză)
Teatrul „Sică Alexandrescu”, Braşov
Dancer in the Dark, celebrul film realizat de regizorul danez Lars von Trier, a avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes În 2000, cucerind râvnitul Premiu Palme d’Or. Ulterior, au urmat nominalizări şi diverse premii la Globurile de Aur şi la Oscar, precum şi la alte festivaluri importante de gen.
Nevoia lui Lars von Trier de a sparge barierele stilistice este exprimată explicit. Artistul mărturiseşte: „Muzicalurile nu merg niciodată foarte departe Înspre emoţie, deşi muzica este cel mai bun vehicul emoţional din câte există. Opera Înseamnă: „Cânt, mor şi cânt că mor”, chestia asta devine aproape o abstracţiune. Este ceea ce mă interesează, să merg mai departe În direcţia acestei abstracţiuni, pentru că eu cred că cineaştii sunt lipsiţi În general de Îndrăzneală şi că dezvoltarea cinematografului trece obligatoriu printr-un surplus de artificiu.”
Păstrând aceeaşi linie narativă, dramaturgul american Patrick Ellsworth transformă scenariul lui Lars von Trier Într-o piesă de teatru ce păstrează, intrinsec, prin poveste, dimensiunea emoţionantă. Piesa a avut premiera mondială În 2012 În Germania, la Die Staatstheater din Stuttgart.
Patrick Ellsworth este absolvent al Secţiei de Scriere Dramatică de la celebrul colegiu newyorkez Juilliard School. Activitatea sa a pendulat Între piese de teatru şi scenarii de film, unele dintre ele premiate. Cea mai notorie din scrierile sale dramatice de până acum rămâne adaptarea pe care a făcut-o după scenariul filmului lui Lars von Trier Dansând În noapte.
Foto: Lucian Muntean