Actriţa joacă la Teatrul „Aureliu Manea“ din Turda În spectacolul „La ordin, Führer!“, selecţionat În Festival. A avut un blocaj, căci trebuia să intepreteze o fanatică nazistă. Poate că nu ştiaţi, dar bunicul Maiei Morgenstern a fost ucis la Auschwitz, şi atunci…

Totodată, conduce Teatrul Evreiesc de Stat care dă un alt spectacol selecţionat – „Băiatul din Brooklyn” -, În care joacă Tudor Istodor, fiul actriţei.

Şi nu e doar atât, actriţă şi mamă de actor care joacă În Festivalul Naţional de Teatru (FNT): Maia Morgenstern ţine foarte mult şi la calitatea dumisale de spectator de teatru şi intenţionează să meargă, pe cât posibil, la toate (da, da) spectacolele din FNT.

În duminica În care ne-am Întâlnit, Maia Morgenstern tocmai sosise de la Lausanne, unde jucase În „Empire“, un proiect special, cu care a cucerit toamna asta publicul european. A aflat În spaţiul acesta francofon că actriţelor trebuie să li te adresezi cu domnişoară până la o sută de ani, aşa că a dorit să Îi spun domnişoară.

Aşadar, doamnelor şi domnilor, atenţie!, urmează un interviu foarte sincer, deşi ludic, cu domnişoara Maia Morgenstern!

Andrei Crăciun: Domnişoara Maia, jucaţi Într-un spectacol de teatru la Turda, care a fost selectat În Festivalul Naţional de Teatru. Ce ne puteţi spune despre această Întâmplare?
Maia Morgenstern: Acest spectacol s-a născut astă-primăvară la iniţiativa şi invitaţia doamnei director Narcisa Pintea, şi la ideea domnului regizor Mihai Măniuţiu. De ceva vreme Îmi vorbea despre intenţia de a face acest spectacol, iar eu am fost foarte fericită, foarte entuziastă. Mi-a spus că o să lucrăm cu domnişoara Andrea Gavriliu şi cu colegii de la Cluj, eram atât de Încântată… Şi a venit şi domnul Măniuţiu şi ne-am Întâlnit şi eram atâta de mândră… În sfârşit, se Întâmpla! Aveam un dor mai vechi de-a lucra cu dumnealui. Şi aveam aşa o satisfacţie… Apoi mi-a dat textul, şi am Încremenit.

De ce aţi Încremenit?
Mi s-a făcut o frică de text… Mi-am dat seama că nu Înţeleg nimic, că Înţeleg ioc! Nu puteam atinge textul… Îmi era spaimă! Şi m-a Întrebat domnul Măniuţiu cum e – ei, cum era să-i răspund că mi-e frică? I-am promis domnului regizor că Îl Învăţ, aşa cum se cuvine, ca un actor profesionist. Mi-am luat angajamentul că o să vin cu textul Învăţat, că mă va găsi regizorul pregătită. Domnişoara Andrea Gavriliu voia şi dumneaei să lucreze cu noi, şi mişcare scenică nu Înseamnă chiar aşa: stânga unu / dreapta doi, o mână tristă care trece prin plete, nu…! E muncă. Nu intra textul În minte, nu intra În suflet. Îmi era groază. În toată fiinţa mea exista groază. Nu ştiu dacă e bine că vă povestesc asta…

Spuneţi Înainte, că e bine.
Asta vom vedea noi mai Încolo.

Aveţi Încredere: e bine.
Bine, domnule Crăciun, am Încredere În dumneavoastră, ştiu că nu mă veţi Înşela. Toată fiinţa mea respingea Întâlnirea cu acest text… Că avem prejudecăţi şi clişee… aşa e! Nu puteam neam! Şi stăteam cu ochii În text / degeaba! L-am şi Înregistrat pe telefon, am zis că dacă nu intră prin ochi, poate intră pe urechi. Ni-mic!

Să le spunem cititorilor noştri că personajul pe care Îl jucaţi dumneavoastră este o fanatică nazistă… Aşa este sau?
E şi nu e corect. Nu vreau să se supere cineva că spun asta… Aş vrea să incităm prin interviul nostru. Textul e scris de o austriacă, Brigitte Schwaiger, şi vorbeşte despre un personaj (interpretat de noi toţi), care e chintesenţa unei mentalităţi, a unei psihologii. Suntem un personaj / o mamă cu atâţia copiii… Personajul reprezintă psihologia unei generaţii Întregi care puieşte ură, lipsă de repere, lipsă de dragoste, frustrări, lipsă de ceva pe care să-l iubeşti cu pasiune. Şi e toată nevoia asta de a te dărui Înţeleasă greşit, nevoia de a face un sacrificiu… Toate frumoasele vorbe şi idealuri umane – are cineva nevoie de ele? Atunci, poftim, le pun la picioarele unei entităţi care Îmi oferă un drum, un ţel, o nădejde, o expresie a faptului că valorez ceva, că sunt şi altceva decât o chestie măruntă, cenuşie, modestă, nefolositoare! Chiar dacă e atât de cumplit şi de greşit… Aşa cred că a fost cu nazismul…

MAIA ERA EPUIZATĂ FIZIC: ABIA MAI TRAVERSA STRADA

De ce blocajul la dumneavoastră?
Pentru că era vorba despre nazism, fireşte. Cum pot eu să Îi declar iubire Fűhrerului?

Nu e vorba despre dumneavoastră, ci despre un personaj, domnişoara Maia. Iar dumneavoastră sunteţi actriţă, ba chiar una excepţională. 
Aşa este – ştiu lucrul ăsta, dar până nu mi-a explicat domnul Măniuţiu literă cu literă şi sunet cu sunet, idee cu idee, propoziţie cu propoziţe… nu intra, pur şi simplu nu intra! Trebuia să Înţeleg unde i se fracturează mintea, sufletul. Altfel, n-a mers. Când am Început să lucrăm şi m-a condus de mână domnul Măniuţiu, ca să-mi Înving blocajul, lucrurile au funcţionat.

V-a consumat emoţional teribil?
Nu / a fost doar blocajul.

Pe scenă cum v-aţi simţit?
În primul rând Îmi era foarte drag că domnişoara Andrea Gavriliu ne solicita / lucra cu noi de la nouă dimineaţă până la nouă seară. Aveam probleme cu traversatul străzii! Mă ţineam de ziduri…

Cum, domnişoara Maia, tocmai dumneavoastră, care sunteţi o fire sportivă? Parcă făceaţi şi jogging…
Jogging nu mai fac, că nu mai pot. Gimnastică, da, şi cred că mă ajută. Îl jucăm la intervaluri mari acest spectacol. Atunci În trei săptămâni, cât am avut la dispoziţie, am creat şi suflul, şi ritmul spectacolului. Distanţa mare nu ne face bine. L-am jucat de câteva ori, dar nu ştiu de câte ori, că nu am contabilizat… Eu sunt foarte fericită! Sunt foarte fericită că un spectacol de la Teatrul din Turda a fost selecţionat şi cred că merita să fie selecţionat!  Sunt profund recunoscătoare.

Publicul din Bucureşti nu a avut, până acum, ocazia să-l vadă aici, În capitală…
Nu, dar au existat oameni care au venit special până la Turda, ceea ce iarăşi cred că e o aventură foarte frumoasă. Nu l-am jucat până acum În Bucureşti.

De câte ori aţi jucat, domnişoară, până acum În Festival?
De câte ori am fost chemată, pentru mine a fost o ocazie să fiu fericită, să fiu mândră, să mă laud…

Cui vă lăudaţi?
Mă laud printre prietenii mei, şi…

Copiilor?
Da, mai ales la copilul Tudor (n.r. / Tudor Aaron Istodor, fiul Maiei Morgenstern, cel mai mare dintre cei trei copii ai actriţei), acum e competiţie. E şi el În Festival În acest an…

Vorbim şi despre asta.
Cu mine?

Păi, nu joacă aici, la dumneavoastră, la Teatrul Evreiesc de Stat (n.r. / Maia Morgenstern este directoarea Teatrului Evreiesc de Stat) În „Băiatul din Brooklyn”?
Ba da, şi sunt Îngrozitor de fericită…

Dumneavoastră ca actriţă, ca „teatru”, ca mamă…
Da! Sunt Îngrozitor de fericită În toate aceste ipostaze! Mereu a fost foarte intens În Festival. Când am fost chemată, am venit cu mare plăcere… Anul trecut am interpretat un spectacol-concert, la Banca Naţională. A fost un moment tulburător pentru mine. M-am supus unor rigori, din dragoste de muzică, să te subsumezi rigorilor / eh, cum e cuvântul ăsta?

E un cuvânt bun. De unde Îl ştiţi?
Nu am avut eu părinţi matematicieni? Nu am avut eu copii la cele mai tari colegii de informatică din oraşul acesta?

Chiar aşa?
Nu. Tudor a făcut Colegiul Tudor Vianu, care e de informatică, iar Cabiria e la Mihai Viteazul, fata mea cea mică e În clasa a opta, anul acesta dă examen să meargă la liceu…

MAIA ŞI EXODUL TEATRULUI EVREIESC DE STAT, CARE A FOST ÎN REPARAŢII CAPITALE

Dacă tot sunteţi mamă de băiat actor, selecţionat şi el În Festivalul Naţional de Teatru, cu un spectacol de aici, de la dumneavoastră din teatru… Cum e? Nu mai pot să Întreb pe nimeni treaba asta / sunteţi Într-o situaţie unică.
Eu cred că e bine. „Băiatul din Brooklyn” nu a fost niciodată jucat În incinta Teatrului Evreiesc de Stat, pentru că noi am tot fost plimbaţi de colo-colo, ştiţi ce probleme au fost cu clădirea şi…

S-a jucat la Sala Nouă a Teatrului de Comedie, ştim. 
Da. În spectacolul ăsta vorbim despre relaţiile dintre părinţi şi copii, despre veşnicile nemulţumiri ale părinţilor, şi de dorinţa copiilor de a-şi mulţumi părinţii, dar trebuie să te şi rupi de toate acestea, şi despre ce Înseamnă să fii scriitor, să te rupi sau să nu te rupi de tradiţie, a te rupe de tradiţie poate să Însemne şi să te rupi de cercul de prieteni din copilărie, nu Înseamnă că le conteşti sau că le abandonezi, ci doar că te Îndepărtezi… E un spectacol, vedeţi bine, foarte complex!

E un alt gen de mândrie aceasta pe care o exersaţi În raport cu succesul lui Tudor? 
E o satisfacţie enormă, profundă, funciară, dacă vreţi. Sunt fericită, până În străfunduri. Îl văd, Îl ştiu, Îl simt cum Îşi desface aripile. Nu suntem de acord asupra tuturor lucrurilor, se Întâmplă să ne placă sau să ne displacă lucruri, oameni, idei, locuri de vacanţă, spectacole, dar nici nu contează…

Astăzi aţi ajuns În ţară, domnişoară? Dar de unde veniţi?
Am fost la Lausanne. Noi am interpretat la teatru, la Lausanne un frumos spectacol (n.r. / toată toamna, Maia Morgenstern a jucat prin Occident: http://www.agerpres.ro/cultura/2016/09/01/maia-morgenstern-la-zurich-si-berlin-cu-spectacolul-empire-in-regia-lui-milo-rau-16-16-00).

Şi v-au primit bine eleveţienii? Remuneraţia, după buget?
Binişor. A fost nevoie să se mai aducă un rând de scaune În teatru. Concluzia o trageţi dumneavoastră. Eu doar vă relatez faptele. 

În toamna asta ce ne pregătiţi la Teatrul Evreiesc de Stat? În ce veţi juca?
Aţi fost martor, că aţi venit mai devreme şi ne-aţi prins cum repetam. Aţi fost martor! Pregătim un spectacol intitulat „Varşovia: ghid turistic”, inclus În politicile culturale din proiectul de management pe care eu, ca manageră, l-am Întocmit, conform legislaţiei În vigoare.

Sunteţi şi directoare, domnişoară, ce să faceţi acum…
Sunt manageră.

Teatrul Evreiesc de Stat e apt de-acum? Se poate juca din nou În clădire?
Trebuie să facem recepţia lucrărilor. Eu cred că vom juca aici.

E mai bine decât În Exod.
Trebuie să se termine. Vorbeam despre programul de proiecte consacrat dramaturgilor israelieni contemporani. O să avem premiera În curând.

MAIA COCHETEAZĂ CU LIBERTATEA, DAR PâNĂ ATUNCI MAI ÎNVAŢĂ LA LEGEA ACHIZIŢIILOR PUBLICE

Am văzut, ştiţi şi textul…
Mai Învăţ, mai Învăţ. Sunt mama domnului Istodor tatăl (n.r. / Claudiu Istodor, primul soţ al Maiei Morgenstern). Îl voi certa, ca personaj, dar el se va elibera din tirania unei mame… Dar nu vreau să vă zic totul, vă fac aşa, un teasing.

Asta cu teasing-ul o ştiţi de la Cabiria?
Eu nu mai Înţeleg bine limba ce-o vorbesc copiii ăştia!

Asl pls? (n.r. / vârsta, sexul, locul, te rog)
OMG! (n.r. / O, Doamne!)

OMFG! 
Învăţ, să ştiţi, am două fete adolescente, şi nu Îmi permit să fiu mult mai bătrână decât ele. Dar să ştiţi că la 31 decembrie, gata, scap de directoratul la Teatru! 

Şi nu mai doriţi un nou mandat? Gata?!
Aleg libertatea! De fapt, de ce să vă spun, nu ştiu, zic aşa, mă alint. Vom vedea. Deocamdată Învăţ Legea Achiziţiilor Publice, ordonanţa ce modifică modificarea… Le Învăţ pe toate. Şi Îmi Învăţ şi textele! În afară de asta, mai văd eu unde joc… O să mai avem un spectacol itinerant / se numeşte „Tur-retur” şi face vorbire despre pogromurile ce au avut loc În Bucureşti În anul 1941. E un proiect dezvoltat alături de domnul Alexandru Berceanu şi ARCUB. E teatru itinerant, spectatorii vor fi duşi, cu autocarele, În diferite locuri, unde vor afla ce s-a Întâmplat…

MAIA NE SPUNE UN SECRET: ÎI PLACE LA TEATRU

Veţi merge la spectacolele din FNT, domnişoară?
Da. Voi merge la toate spectacolele din FNT! Intenţionez să fac un maraton. Aşa am făcut Întotdeauna, de fapt!

Sunteţi un spectator aparte.
Să vă spun un secret: mie Îmi place la teatru. Ştiţi ce aş vrea eu? Să ţinem toţi la statutul nostru de spectator de teatru… E un privilegiu. Această calitate, acest statut / ar trebui să Îl respectăm fiecare În noi. Prefer să Îmi cumpăr bilete, În general.

Şi casierele teatrelor, ce zic? Cum, dumneavoastră, Maia Morgenstern?…
Trimit pe altcineva să mi le cumpere… Există şi cazuri În care primesc invitaţii şi le onorez. Ţin foarte mult la statutul meu de spectator de teatru!

Aţi văzut deja unele dintre spectacolele selecţionate?
Da, am mai văzut, dar acum vreau să le văd pe toate! Toate! Sărbătoarea asta a Festivalului trebuie trăită. Festivalul Naţional de Teatru e o sărbătoare şi vreau să Îl trăiesc aşa: ca pe o sărbătoare! După părerea mea, teatrul românesc nu stă deloc rău! Se joacă, se montează, sălile sunt pline… Nu cred că stăm degeaba. Ne mişcăm, avem spectacole, suntem vii! Bine, eu acum sunt şi puţin răcită… Dar Îmi şi place să fiu răcită!

Vă place?!
Da, pot să mă alint, să spun că nu văd bine, că nu aud bine…

Aveţi grijă, că nu e de glumă cu virozele astea.
Ba eu cred că ar trebui să glumim cu ele. Când glumeşti cu răceala, ea trece mai uşor. De fapt, când glumeşti cu orice În viaţă, atunci e mai uşor, da, da…

Sunt foarte mândră că am fost selecţionaţi! Selecţia a fost foarte bună anul acesta, aşa mi se pare. Nu vreau fac niciun compliment inutil şi să pupăm toţi Piaţa Endependenţii. Dar mi se pare o selecţie extrem de interesantă şi din ce am văzut, cât am putut până acum… Mi se pare că e bine. Stăm bine! A fost un an bun pentru teatrul românesc! Şi cred că a fost şi greu să faci selecţia…

Maia Morgenstern, actriţă

INFO:

La ordin, Führer!

de Brigitte Schwaiger

Traducerea: Dan Stoica

Distribuția:

Führerin: Maia Morgenstern

Copiii: Alexandra Dușa, Raluca Radu, Valentin Oncu, Ștefania Misăilă, Nadina CÎmpianu, Bogdan Ujenic, Cătălin Mocan, SÎnziana Pintean, Mihaela Ceaicovschi, Monica Pop, Alexandra Cheroiu, Claudia Moroșanu, Cristina Bogza,Vlad Marian, Corinias Caraba, Iuliana Danciu, Andreea Jurj, Andrei GÎjulete, Bogdan Sălceanu, George Olar, Theodor Gabăr, Andrei Han, Alex Macavei, Raluca Munteanu

Regia: Mihai Măniuţiu

Decor: Adrian Damian

Costume: Claudia Castrase

Coregrafia: Andrea Gavriliu

Muzica originală și remixuri: Șerban Ursachi

Light Design: Lucian Moga

Durata: 1h (fără pauză)

Teatrul „Aureliu Manea”, Turda

Piesa descrie mecanismele psihologice care fac posibile ideologiile criminale ale istoriei. Hipnotizată de Führer și ideologia nazistă, o austriacă se Înrolează voluntar ca supraveghetor Într-un lagar nazist de exterminare. Fanatismul personajului este indestructibil, În ciuda atrocităților la care este martoră. Victimă sigură a propagandei născocite de Goebbels, ea personifică poporul german care s-a lăsat sedus de un monstru. Crede că invazia este eliberare, că lagărele Îi Învață să muncească pe evrei sau că celelalte puteri conspiră pentru dezbinarea poporului german.

Orfană adoptată de o familie austriacă, ea citește Mein Kampf seară de seară, ca pe o carte de rugăciuni, și așteaptă cu neliniște dovada originii sale ariene, cheia unei relații de iubire cu un ofițer SS.

În cele din urmă, documentul Îi parvine și află cu stupoare că este o „corcitură jidănească de gradul doi”. Este capabil acest personaj ca În urma teribilului șoc identitar să se scuture de lanțurile fanatismului? Pot declanșa ororile războiului, la care este martoră zi de zi, o trezire a conștiinței? Răspunsurile la aceste Întrebări vor provoca publicul la un exercițiu de imaginație și În ceea ce privește resorturile psihologice care au făcut posibile alte nebunii ale istoriei recente și contemporane / comunismul și terorismul.

Foto: Andrei Crăciun, Nicu Cherciu (pentru imaginile din spectacolul La ordin, Führer!)