La vernisajul expoziţiei-instalaţie a lui Dragoş Buhagiar, „Transmutaţii”, organizată laMuzeul Naţional de Artă al României, a venit lume multă pentru a vedea cum creatorul le-a dat viaţă unor obiecte, unor bucăţi de decor din spectacole, punându-le Împreună. Acestea descriu, după cum ne spunea autorul, parcursul său de artist, Încercările sale din ultimii zece ani: „Sunt ani diferiţi, perioade diferite, cumva zone estetice diferite, Încercări diferite. Ele se pot coagula Într-un traseu al gândurilor, al vieţii”. Expoziţia e deschisă până la 30 octombrie.

„Este un eveniment al Festivalului Naţional de Teatru şi cred că e un eveniment În lumea scenografiei, a instalaţiei. Este un vis al nostru, de câţiva ani, să prindem În circuitul Festivalului şi Muzeul Naţional de Artă al României / Palatul regal… Facem parte din aceeaşi generaţie: am traversat şi bunele şi relele formării noastre. Ne-am afirmat cumva Împreună… I-am admirat forţa de a-şi expune lumea sa interioară, i-am admirat dăruirea şi felul În care se ataşează şi se Însoţeşte cu câte un regizor, i-am admirat deschiderea de a o lua mereu de la Început. Cred că ceea ce se Întâmplă azi aici ţine de miracol. Este o lume fabuloasă. Este o lume care Îl reprezintă acut şi profund pe artistul Dragoş Buhagiar. Este o lume recompusă şi redefinită din obiecte din spectacolele lui, multe de suflet, din toată ţara.A suflat din nou peste aceste obiecte şi le-a realcătuit Într-o altfel de lume În care ele convieţuiesc şi se simt armonios. Lumea aceasta puternic vizual a lui Dragoş Buhagiar este Însoţită şi de o lume a sunetelor, dăruită special pentru expoziţia noastră / „Transmutaţii” / tot de un prieten al teatrului, Vlaicu Golcea. Cred că nu se putea un loc mai nobil pentru o expoziţie rafinată, provocatoare, o lume deschisă spre imaginar şi spre imaginaţie”, a spus Marina Constantinescu la vernisaj.

Directorul Muzeului Naţional de Artă al României, Călin Stegerean, menţiona că acest proiect, gândit cu FNT, este unul necesar pentru spaţiul public: „E un proiect care vorbeşte exact despre interferenţa artelor, pentru că În teatru găsim această interferenţă a artelor / teatrul este arta cu o vibraţie maximă. Cred că Dragoş Buhagiar era cel mai Îndreptăţit să deschidă calea legăturilor muzeului cu teatrul. Piesele lui se remarcă printr-o fantastică inventivitate şi printr-o perpetuă căutare a unei metafore, care Întotdeauna surprinde. Lucrurile din expoziţie pot fi atinse, Împotriva interdicţiei pe care o găsim În muzee / «Nu atingeţi lucrurile»”.

Preşedintele UNITER, Ion Caramitru, a ţinut să menţioneze că expoziţia-instalaţie „este un salt de o anumită calitate, care Îl duce pe Dragoş Buhagiar În panteon” şi că aceasta „este extraordinară şi are un loc bun aici, la Muzeu”.

A fost la vernisaj şi regizorul Silviu Purcărete, care a afirmat: „E foarte complicat să vorbeşti despre un colaborator apropiat şi În primul rând despre un prieten. Am avut bucuria să lucrez cu el, mai ales În ultima vreme, foarte mult, aşa Încât am fost şi martorul marilor lui Îndoieli şi tulburări În procesul pregătirii acestei expoziţii. S-a Îndoit foarte mult pentru că, spunea la un moment dat, că aceste obiecte pe care le-a creat, văzându-le adunate, Îngrămădite, nu i-au spus nimic. I s-au părut moarte, i-au părut lipsite de semnificaţii, pentru că, Într-adevăr, obiectul scenografului are particularitatea lui, ştie să trăiască numai pe scenă În timpul spectacolului. Se temea pentru această expoziţie. A lucrat numai cum el ştie să lucreze, de dimineaţă până noaptea… Expoziţia e chiar specială”.

Click pe imagine pentru a vedea o galerie foto de la eveniment

Iar criticul şi eseistul George Banu a spus: „Faptul că această expo nu e prezentată la Teatrul Naţional, ci la Muzeu, Îi dă un statut diferit… Acest loc l-a condus pe Dragoş Buhagiar să gândească expoziţia ca pe o expoziţie de artist… Aici vedem peceţi ale memoriei din diverse spectacole, construită după o logică, care, cred eu, poate fi definită ca suprarealistă. Expoziţia mi se pare foarte reprezentativă, În măsura În care este expoziţia unui scenograf, dar şi expoziţia unui artist. E opera unui om de teatru care constant se Îndreaptă către altceva”.

Şi autorul a vorbit la vernisaj: „Mărturisesc că sunt uimit. Mă Întreb cine ar mai fi făcut un asemenea gest, precum Lia Manţoc, căreia i s-a propus să organizeze o expoziţie personală şi care a propus să fac eu o expoziţie personală. Mulţumesc, Lia! Mulţumesc, Marina, pentru şansa asta! Nu mă raportez la aceste obiecte din expoziţie ca la nişte vârfuri ale creaţiei mele, ca la nişte descoperiri teatrale importante. Sunt nişte bucăţi din viaţa mea. Mi-am recunoscut o perioadă când mi-era frică, o altă perioadă În care fugeam, o altă perioadă În care eram dezarmat. Nu ştiu, dacă au legătură cu teatrul neapărat”.

Foto: Mihaela Marin, Florin Biolan