Coregraful Angelin Preljocaj vorbeşte despre cum a apărut cel mai nou spectacol al său, „La Fresque”, pe care Îl vom putea vedea În Festivalul Naţional de Teatru la doar o lună după premiera din Franţa.

„Am descoperit o poveste chineză care m-a transportat complet acolo şi am simţit dorinţa de a o pune În scenă, de a o pune În mişcare. Mi-am imaginat doi călători obosiţi, care se găsesc pe un munte şi Întâlnesc un călugăr care Îi conduce la mănăstirea lui şi le propune să vadă o frescă magnifică, În faţa căreia rămân complet fascinaţi. Intrând În această frescă, ei trăiesc o lungă aventură extraordinară”, spune faimosul coregraf. „E o aventură despre care nu ştii dacă este una reală sau una imaginară”, mai adaugă acesta, spre Încântarea spectatorului aflat În căutarea unor puternice iluzii scenice.

Cât despre echipa din spatele acestui grandios spectacol, Angelin Preljocaj menţionează: „Constance Guisset, care se ocupă de decoruri, aduce şi aici toată inventivitatea, toată creativitatea sa, uneori prin obiecte foarte simple, ca un scaun sau o lampă. De altfel, am mai lucrat deja Împreună pentru Les Nuits şi Le Funambule. Azzedine Alaïa a creat costumele, Întrucât În timpul celei mai recente colaborări pe care am avut-o am descoperit că ne leagă ceva singular, o complicitate care ne dă poftă să pornim Într-o nouă aventură Împreună. Iar Nicolas Godin semnează muzica, el fiind şi unul dintre cei doi parteneri din grupul Air.”

Pe 21 octombrie, În prima zi a Festivalului Naţional de Teatru din acest an, Compania de Balet Preljocaj din Paris prezintă, de la orele 20.00, la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale”, spectacolul „Fresca”, după basmul chinez „The Painting on the Wall”. O a doua reprezentaţie va avea loc În aceeaşi Sală Mare a TNB, pe 22 octombrie, de la orele 19.00.

ANGELIN PRELJOCAJ. Biografie pe scurt

Coregraf şi director artistic al companiei Ballet Preljocaj, Centrul Naţional de Coregrafie, Angelin Preljocaj locuieşte şi lucrează În Aix-en-Provence din 1996.

S-a născut În 1957 În Regiunea Pariziană, şi-a Început cariera prin studii de dans classic, Înainte de a se orienta spre dansul contemporan, la Schola Cantorum, sub Îndrumarea lui Karin Waehner. A studiat cu Merce Cunningham la New York (1980), s-a alăturat companiei Quentin Rouillier din Caen şi a lucrat la Centrul naţional de dans contemporan din Angers, pe atunci condus de Viola Farber.

În 1982, a fost angajat de către Dominique Bagouet ca dansator pentru compania sa din Montpellier. Angelin Preljocaj şi-a Început cariera de coregraf cu „Aventures Coloniales” cu Michel Kelemenis, un duet de succes prezentat la Festivalul din Montpellier din iulie 1984 şi jucat apoi În septembrie acelaşi an, la inaugurarea Théâtre Contemporain de la Danse. În decembrie 1984, Angelin Preljocaj a hotărât să-şi prezinte propria coregrafie, Marché noir la Concours de Bagnolet, pentru care a primit premiul Minsterului Culturii.

Şi-a fondat propria companie la Champigny-sur-Marne şi a creat Larmes blanches În 1985, A noshéros În 1986 şi Le petit napperon bouge În 1987.

În acelaşi an, Angelin Preljocaj a fost premiat cu Villa Medicis hors les Murs şi a plecat În Japonia, să studieze Noh. Odată revenit În Franţa, a creat Hallali Romée pentru Festival d’Avignon, bienala naţională a dansului din Val-de-Marne şi Théâtre de la Ville din Paris, urmată de Liqueurs de chair din cadrul rezidenţei la CNDC (Centrul naţional al dansului coregrafic) din Angers, piesă co-produsă de către Théâtre de la Ville (1988).

La Bienala naţională a dansului din Val-de-Marne, a prezentat o interpretare a lucrării Noces de Stravinsky şi duetul Un trait d’union (1989). În 1990, a creat Amer America pentru Bienala dansului din Lyon, apoi o versiune futuristă a lucrării Roméo et Juliette de Prokofiev, cu participarea lui Enki Bilal, pentru Baletul Operei din Lyon (1990). Rezidenţa sa la Théâtre National de la Danse et de l’image (TNDI) din Châteauvallon a dus la crearea, În 1992, a spectacolului La Peau du Monde. În acelaşi an, a primit Marele Premiu al Dansului din partea Ministerului Culturii. A fost invitat, Împreună cu compania sa, la Palais Garnier, pentru a aduce tribut companiei Ballets Russes (1993), prin reinterpretarea creaţiilor Parade, Spectre de la rose şi Noces.

Anul următor, Brigitte Lefèvre l-a invitat să creeze Le Parc pentru Baletul Operei din Paris, cu selecţii din Mozart. În 1995, a creat Petit essai sur le temps qui passe, urmat de L’Anoure (după libretul original al lui Pascal Quignard) şi Firebird pentru Baletul din München. A primit premiul „Benoit de la Danse” pentru Le Parc la Teatrul Bolşoi din Moscova.

În 1996, şi-a stabilit compania la in Aix-en-Provence, unde a pus din nou În scenă Roméo et Juliette. În acelaşi an, piesele sale au făcut parte din repertoriul mai multor ansambluri de balet: Baletul din Monte-Carlo (Le Spectre de la rose), Baletul din Toscana, Italia (Liqueurs de chair), Baletul Operei din Paris (Annonciation).

1997 a adus un dublu succes la New York: compania a prezentat Annonciation, Le Spectre de la rose şi Noces la Joyce Theatre, iar Angelin Preljocaj a fost invitat de către Peter Martins, directorul New York City Ballet, să creeze un spectacol de balet pentru dansatorii săi, pentru Diamond Project: La Stravaganza. A primit Premiul Bessie pentru Annonciation şi Premiul Victoires de la Musique pentru Roméo et Juliette. 

În acelaşi an, pe când lucra la Paysage après la bataille pentru propria companie, la Festival d’Avignon, Baletul din Nancy a interpretat Larmes blanches, iar Baletul din Helsinki a interpretat Le Spectre de la rose.

În 1998, deja numit Officier des Arts et des Lettres, Angelin a primit ordinul Chevalier de la Légiond’Honneur. Tot atunci a repus În scenă Le Parc pentru trupa Deutsche Oper Berlin şi a creat Casanova pentru Opera din Paris. A prezentat Centaures, o adaptare a unui duet din La Peau du Monde, la Maison des Arts de Créteil, pentru Bienala naţională a dansului din Val-de-Marne. Le Spectre de la rose a fost pus În scenă şi de către Baletul Municipal din Rio de Janeiro.

În 1999, a creat Personne n’épouse les méduses pentru Festival d’Avignon şi a primit Grand prix International de Vidéodanse pentru Le Parc. Baletul Gulbenkian din Lisabona şi Baletul Naţional Finlandez au interpretat lucrarea Noces.

În 2000, În plină glorie a imaginii virtuale şi sintetizate şi a imploziei dansului, Prejlocaj a creat Portraits in corpore, o instalaţie coregrafică ce stabileşte un dialog Între corpurile dansatorilor şi imaginea acestora. A păstrat aceeaşi abordare În 2001, pentru creaţiile MC/14-22 „Ceci est mon corps” şi Helikopter.

În mai 2001, a creat The Rite of Spring, co-producţie franco-germană ce a reunit dansatorii din Ballet Preljocaj şi dansatorii Berlin Staatsoper, cu Daniel Barenboïm, ce a dirijat faimoasa compoziţie a lui Igor Stravinsky.

În 2002, Annonciation a fost interpretată la Scala din Milano, iar Noces, În Austria, de către Compania de Dans ABC din St. Pölten.

În 2003, a regizat filmul Annonciation, inspirat de piesa creată În 1995, şi a creat Near Life Experience cu muzica trupei electronice franceze Air.

În 2004, a creat Empty moves (Part I) pentru Bienala naţională a dansului din Val-de-Marne şi apoi, În acelaşi an, „N”, În colaborare cu Kurt Hentschläger şi Ulf Langheinrich din grupul Granular Synthesis, prezentat la Festivalul Perspectives din Saarebrücken, la Theatre de l’Olivier din Istres şi la Festivalul de Dans din Montpellier.

În acelaşi an, Ballet de Lorraine a interpretat La Stravaganza, Nederlands Dans Theater a interpretat Noces, Sao Paulo Balé de Cidade a interpretat Liqueurs de chair, iar Ballet d’Ankara a interpretat Le Spectre de la rose.

În noiembrie 2004, a pus din nou În scenă MC 14/22 şi a creat Le Songe de Médée pentru Baletul Operei din Paris.

În 2005, a creat Les 4 saisons… În colaborare cu Fabrice Hyber.

Baletul La Scala din Milano a interpretat La Stravaganza.

În 2006, Noces, una dintre lucrările sale cele mai remarcabile, creată În 1989, a fost jucată ca a doua parte a unui program, alături de Empty moves (Partea I), un cvartet pentru o creaţie sonoră a lui John Cage. În acelaşi an, a semnat coregrafia pentru opera Grendel de Elliot Goldenthal, pusă În scenă de Julie Taymor, pentru Los Angeles Opera. În mai 2006, a primit ordinul Officier dans l’ordre du Mérite.

În octombrie 2006, compania lui Prejlocaj s-a instalat Într-o casă nouă, creaţia arhitectului Rudy Ricciotti, În Aix-en-Provence. Pavillon Noir este primul centru de producţie construit pentru dansatori, unde artiştii pot parcurge Întregul proces creativ, de la ateliere şi repetiţii, până la punere şi scenă şi interpretare.

În 2007, a creat Eldorado (Sonntags Abschied) pe o compoziţie a lui Karlheinz Stockhausen. A continuat lucrul la adaptarea compoziţiei lui John Cage şi a creat Empty moves (parts I &II) pentru Festivalul Montpellier Danse. În acelaşi an, Baletul La Scala din Milano a interpretat Le Parc, iar Baletul Operei din Paris a interpretat Le Songe de Médée. The Rite of Spring este jucat de către Baletul din Malmö.

În 2008, Angelin Preljocaj a creat Snow White, un balet romantic contemporan pentru 26 de dansatori, pe o simfonie de Gustav Malher. Jean Paul Gaultier a creat costumele, iar Thierry Leproust s-a ocupat de decoruri. Snow White a avut premiera În septembrie 2008, la Bienala dansului din Lyon.

Angelin Preljocaj a făcut parte din proiectul artistului David Michalek, Slow Dancing. La Stravaganza a fost interpretat de către Baletul din Basel, iar Annonciation, de către Cedar Lake – New-York.

În 2009, a creat Le funambule după un text de Jean Genet. A fost premiat cu „Globe de Cristal”  pentru Snow White lansat ulterior pe DVD de către MK2 În ianuarie 2010. Baletul Operei din Paris a reinterpretat Le Parc şi MC 14/22 (Ceci est mon corps), Baletul New York City, La Stravaganza, iar Staatsballet din Berlin, Snow White.

În martie 2010, Brigitte Lefèvre l-a invitat să creeze Siddharta cu Baletul Operei din Paris.

Opera din Bordeaux a interpretat Annonciation, iar Baletul Regal Suedez din Stockholm a interpretat Noces. 

În septembrie 2010, a creat And then, one thousand years of peace cu dansatorii Teatrului Bolşoi şi cu Ballet Preljocaj, un proiect de cooperare important Între Franţa şi Rusia. Premiera a avut loc la Moscova.

În 2011, a lucrat pentru Air France reclama L’Envol, pornind de la un duet din Le Parc, cu dansatorul francez Benjamin Millepied de la New York City Ballet şi cu Virginie Caussin, dansatoare din Ballet Preljocaj.

În ianuarie 2012, la cererea Suresnes Citésdanse, a creat RoyaumeUni, pentru patru dansatori de hip hop, cu ocazia celei de-a 20-a ediţii a festivalului. 

În acelaşi an, a creat Ce que j’appelle oubli (What I call oblivion), o piesă pentru şase dansatori şi un actor, pentru Bienala dansului de la Lyon, pe un text de Laurent Mauvignier.

A primit premiul „Herald Angel” pentru Helikopter, Eldorado (Sonntags Abschied) şi And then, one thousand years of peace programate În cadrul Festivalului Internaţional de la Edinburgh. 
Le Spectre de la Rose a intrat În repertoriul trupei madrilene Compania Nacional de Danza, Romeo and Juliet În cel al Baletului din Basel, iar La Stravaganza În cel al trupei Ballet du Capitole din Toulouse, Franţa.

În aprilie 2013, a creat The Nights, adaptare liberă după O mie şi una de nopţi, la Grand Théâtre de Provence, În cadrul programului Marsilia, Capitală Europeană a Culturii, 2013. A lucrat costumele cu Azzedine Alaïa, muzica a fost semnată de Natacha Atlas şi Samy Bishai, iar Constance Guisset a semnat decorurile.

În septembrie 2013, la 16 ani de la crearea piesei La Stravaganza, Angelin Preljocaj este din nou invitat de către Peter Martins, directorul artistic al trupei New York City Ballet. Va crea Spectral Evidence pentru compania americană de balet.

În 2014, continuă să exploreze creaţia sonoră a lui John Cage Empty words, Începută cu zece ani În urmă. În iunie 2014, Empty moves (parts I, II & III) este prezentat În deschiderea Festivalului de Dans de la Montpellier.

A fost distins cu Premiul Samuel H. Scripps/ American Dance Festival Award pentru Întreaga creaţie.

BALLET PRELJOCAJ – scurt istoric

1985: naşterea companiei

Creată În decembrie 1984, compania Preljocaj a devenit Centrul Naţional de Coregrafie din Champigny-sur-Marne and Val-de-Marne În 1989.

În 1996, baletul a fost invitat la Cité du Livre din Aix-en-Provence şi a devenit Ballet Preljocaj – Centrul Naţional de Coregrafie din Provence-Alpes-Côte d’Azur Region, departamentul Bouches-du-Rhône, comunitatea Pays d’Aix şi oraşul Aix-en-Provence.

Recunoaşterea internaţională

De la fondarea companiei, acum compusă din 26 de dansatori, Angelin Preljocaj a creat 45 de piese coregrafice, de la solo-uri la piese pentru mai mulţi interpreţi. Ballet Prejlocaj joacă În medie 100 de piese pe an, În Franţa şi În străinătate.

Angelin Preljocaj a colaborat cu numeroşi artişti, printre care Enki Bilal (Roméo et Juliette, 1990), Air (Near Life Experience, 2003) Granular Synthesis („N”, 2004), Fabrice Hyber (Les 4 saisons…, 2005), Jean Paul Gaultier (Snow White, 2008), Constance Guisset (Le funambule, 2009).

Creaţiile sale au intrat În repertoriul a numeroase companii, de la care primeşte şi cereri de piese noi, cum sunt cele create pentru La Scala din Milano, New York City Ballet, Staatsoper din Berlin şi Baletul Operei din Paris.

Extinderea ariei

Dincolo de spectacolele din repertoriul său, trupa Ballet Preljocaj şi-a lărgit aria În Aix-en-Provence şi-n comunităţile din zonă, pentru a Împărtăşi pasiunea pentru dans cu un public cât mai larg: lecţii de interpretare a dansului prin video, repetiţii cu uşile deschise, lecţii de dans contemporan şi ateliere, intervenţii În spaţiul public urban, toate acestea fiind metode de a privi şi de a Înţelege dansul din perspective cât mai diferite.

2006: deschiderea unui centru al dansului În Aix-en-Provence

Ballet Preljocaj are acum un sediu nou, creaţie a arhitectului Rudy Ricciotti În Aix-en-Provence. Pavillon Noir este primul centru de producţie special conceput pentru dans, unde artiştii pot parcurge Întregul proces creativ, de la ateliere şi repetiţii, până la punere şi scenă şi interpretare. Pavillion Noir şi-a deschis porţile pe 20 octombrie 2006. Angelin Preljocaj este directorul artistic. Se joacă tot timpul anului atât creaţiile lui Angelin Preljocaj, cât şi ale altor companii invitate.

Foto: Imagini din spectacolul „Fresca”, realizate de Jean Claude Carbonne.