de fnt.ro
Festivalul Naţional de Teatru doreşte să aducă în atenţia publicului, pe lângă structura oficială a festivalui şi alte evenimente conexe care ar putea interesa un public iubitor de teatru în toate formele sale. De aceea, din 2008, festivalul are o secţiune numită [i]FNT vă recomandă[/i] ce include producţii de teatru, conferinţe, lansări de carte, lecturi, dezbateri, expoziţii conexe artelor spectacolului, organizate de diferite instituţii care vor să se bucure de vizibilitatea unui festival important. Acestă structură a fost creată pentru a încuraja organizatorii de evenimente teatrale, în speranța că ea se va transforma, în timp, în ceea ce alte festivaluri mari din lume numesc ”Off”. În 2010, în această categorie intră trei producţii din străinătate: [i]Who is Fergus Kilpatrick?[/i] un spectacol semnat The Company şi [i]Cartea viţelului[/i], scenariul de Codrina Pricopoaia, regia Dominique Fataccioli, care se vor juca la Teatrul Foarte Mic, şi [i]Trespass[/i], coregrafia Thomas Noone şi Rob Tannion, care se va juca la Centru de Cultură al Ministerului Administrației şi Internelor (str. Mihai Vodă nr. 17). În plus, pe 4 noiembrie, ora 16.00, tangaProject propune o după-amiază de lecturi speciale la Căminul de persoane vârstnice Moses Rosen: [i]Moses stories[/i], narațiuni comunitare scrise şi povestite de persoanele vârstnice din cămin. Radio România Cultural ne propune în perioada FNT să ascultăm teatru radiofonic după piese românești contemporane, ale dramaturgilor: Radu Macrinici, Andreea Vălean, Mihai Ignat, Petre Barbu, Lia Bugnar, Theo Herghelegiu, Emanuel Pârvu și Mimi Brănescu. Programul se numeşte ON AIR şi va putea fi ascultat de sâmbătă, 30 octombrie. Centrul de excelență în studiul imaginii organizează la BCU (Aulă) pe 5 noiembrie, ora 16.00, o conferinţă inedită: [i]Actorul şi măştile sale[/i], susţinută de regizorul Mihai Măniuţiu și invitaţii săi: Marcel Iureş, Irina Petrescu, Radu Amzulescu, Oana Ştefănescu, Marian Râlea. Evenimentul face parte din noua serie de conferințe coordonate de prof. Sorin Alexandrescu: CULTURA BATE CRIZA (CuBaCri), Conferinţe la BCU. Pe toată perioada festivalului, la fundația Löwendal (Pța Cantacuzino nr. 1, lângă Parcul Ioanid) poate fi văzută o expoziție de scenografie şi grafică: [i]George baron Löwendal – în contextul avangardei europene din prima jumătate a secolului XX[/i], care prezintă o parte dintre lucrările artistului din perioada de scenograf al Teatrului Naţional din Cernăuţi şi portrete în cărbune ale altor renumiţi artişti. În plus, ca un eveniment inedit, FNT sprijină [i]Lecturi Urbane[/i], o iniţativă care îşi propune să promoveze lectura în locurile publice şi actul cititului în general. Aşadar, vor exista două cutii de colectare în locaţiile FNT în care se pot dona cărţi pentru ediţiile următoare din [b]Lecturi Urbane[/b]. Precizăm că, în afara de spectacolele care se vor juca la Teatrul Foarte Mic, la celelalte evenimente intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
6 martie 2011, Articole
Teatrul Maly Drama – THEATRE DE L`EUROPE din Sankt Petersburg prezintă În FNT 2016 „Livada de vişini” de Cehov, regia Lev Dodin, cele două reprezentaţii urmând să aibă loc la 29 şi 30 octombrie, ora 19.00, pe scena Sălii Mari a Teatrului Naţional din Bucureşti. Unul dintre protagoniştii spectacolului este minunatul actor Danila Kozlovski, care ne-a răspuns la următoarele Întrebări.
Maria Sârbu: „Livada de vişini” În care Îl interpretaţi pe Lopahin este un spectacol modern, dar Cehov a scris piesa la Începutul secolului al XX-lea. Cine e Lopahin al lui Danila Kozlovski? E proprietarul lumii noi? Ce distruge Lopahin: lumea veche sau amintirile lui dureroase din copilărie?
Danila Kozlovski: Lohapin, pentru mine, este În primul rând un om profund, marcat de experienţa sclaviei, care Încearcă cu disperare să se elibereze de tarele acesteia. În Încercarea de a construi o viaţă nouă, el distruge totul În jur. Şi crede cu tărie În justeţea acţiunilor sale, În proiectul de a construi case de vacanţă – simbol al lumii noi – pe terenul ocupat de bătrâna livadă de vişini. Putem face multe analogii Între ideile lui Lopahin şi cele ale oligarhilor din zilele noastre, căci ei, din dorinţa de a construi lumea secolului al XXI-lea, dărâmă adesea vechile valori ce ar trebui conservate cu maximă grijă.
Cum v-aţi apropiat de personaj?
Lev Dodin a avut mare Încredere În mine. Nu a fost nimic dictatorial În felul cum a regizat. M-a ajutat să Înţeleg monoloagele din actele I şi III – cei doi piloni ai personajului Lopahin. Am Înţeles imediat direcţia pe care Dodin a vrut să Îl conducă pe Lopahin. Am urmat indicaţiile regizorului şi personajul meu a Început să capete carne.
Ce Înseamnă pentru dumneavoastră lucrul cu Lev Dodin?
Înseamnă foarte mult. Lev Dodin este profesorul meu; am studiat timp de cinci ani cu el. E un mare regizor şi mă suprinde mereu. Ne cunoaştem de mult timp. Am 30 de ani, am petrecut alături de Dodin cei cinci ani de studii şi cei şapte ani de când sunt parte a companiei sale. Cu toate astea, fiecare repetiţie la orice spectacol nou mă uluieşte. Ideile briliante ale lui Lev Dodin au darul de a surprinde. Eu ştiu că Învâţ, cresc ca actor şi ca om la fiecare repetiţie cu Dodin. E fascinant să repeţi cu Dodin, dar e şi amuzant. Teribil de amuzant!
Aţi jucat „Livada de vişini” În Europa, În SUA. Publicul românesc este nerăbdător să vadă acest spectacol. Cum vă influenţează publicul, atunci când jucaţi În afara Rusiei? Aţi fost În România cu alte spectacole: ce credeţi despre publicul de aici?
Diferenţe sunt şi nu prea sunt. În general, la teatru merg oameni care au ceva special, oameni care se expun unei experienţe unice. Unele reacţii sunt diferite, dar de cele mai multe ori reacţiile la sensuri şi la sentimente Îi unesc pe ruşi, pe americani şi pe europeni. Îmi amintesc reprezentaţiile cu „Viaţă şi destin” / au fost memorabile pentru mine. Chiar şi spectatorii care se ridicau şi plecau indignaţi În mijlocul spectacolului (pentru că temele sunt destul de dificile, de iritante) nu erau indiferenţi. Şi cam toate reacţiile pe care le-am simţit atunci când am mai jucat În România au fost reacţii de admiraţie, foarte rar semne de nemulţumire, de indignare, ceea ce dovedeşte că publicul de aici se implică În vizionarea unui spectacol În profunzime, cu pasiune, cu o energie care Îi ajută pe actori să ducă reprezentaţia până la capăt. Abia aştept să jucăm „Livada de vişini” la Bucureşti. (Traducere: Ozana Oancea)
Foto: Viktor Vassiliev