de fnt.ro
Regizorul american [b]Lee Breuer[/b] este una dintre cele mai valoroase personalităţi teatrale ce vor fi prezente în noiembrie la Bucureşti, în cadrul modulului [i]Dezbateri, Conferinţe, Întâlniri[/i] al FNT. [b]Lee Breuer[/b] a participat la scrierea unei pagini importante din istoria teatrului american. Fie că a lucrat alături de [b]Mabou Mines Theater Company[/b] din New York, teatru la fondarea căruia a participat în 1970, fie că a colaborat cu alte companii, [b]Breuer[/b] a creat spectacole experimentale, neconvenţionale, inovatoare, recunoscute de către critică şi premiate. Continuând seria întâlnirilor cu personalităţi marcante ale teatrului internațional, precum [b]Richard Foreman[/b], [b]Richard Schechner[/b], [b]Hans-Thies Lehmann[/b], [b]Aleks Sierz[/b] ș.a., care au susţinut la ediţiile trecute ale FNT importante conferinţe, selecţionerul Cristina Modreanu a invitat şi în acest an creatori şi teoreticieni recunoscuţi, care să prezinte istoria teatrului aşa cum au trăit-o. [b]Lee Breuer[/b] este regizor de teatru şi film, poet şi teoretician. Activitatea sa a început în anii ’70, când a fondat, alături de Philip Glass, Ruth Maleczech, JoAnne Akalaitis, David Warrilow şi Frederick Neuman, [b]Mabou Mines Theater[/b], companie alături de care a cunoscut cele mai mari succese. [i]Seria Animaţiilor[/i], care a cuprins spectacole jucate la Muzeul Guggenheim, Muzeul de Artă Modernă sau Muzeul Withney, [i]Haji[/i] (1983), „poemul performativ” inspirat de experienţa extrem de personală a interpretei Ruth Maleczech, [i]Lear[/i] (1988), cu distribuţie exclusiv feminină, sunt câteva dintre spectacolele care l-au adus pe [b]Breuer[/b] în centrul teatrului experimental din New York. Alte spectacole, precum: [i]The Tempest / Furtuna[/i] după Shakespeare, [i]Gospel at Colonius / Gospel la Colonus[/i] după Sofocle, [i]Doll’s House / Casa păpuşilor[/i] după Ibsen, [i]Peter and Wendy / Peter şi Wendy[/i] după [i]Peter Pan[/i] al lui J.M. Barrie sau [i]A Prelude to Death in Venice / Preludiu la Moarte la Veneţia[/i] după propriul text, i-au adus consacrarea internaţională. [b]Cavaler al Artelor[/b] în Franţa, laureat a numeroase [b]premii Obie[/b], câştigător al celor mai prestigioase burse de creaţie din lume, autor a peste 20 de volume, [b]Lee Breuer[/b] a adăugat carierei sale și activitatea de profesor. A predat la [b]Yale University School of Drama[/b] (1986-99); [b]Stanford University[/b] (1995-99); [b]UC Santa Cruz[/b] (1994); [b]Arizona State University West[/b] (1992-93) şi [b]Harvard University[/b] (Writers and Directors Seminar – 1981). După ce în 2008 şi 2009 a fost „senzaţia” festivalului de la Edinburg cu spectacolele [i]Doll’s House[/i] şi [i]Peter and Wendy[/i], în acest an a fost invitat să refacă [i]Gospel la Colonus[/i] după [i]Oedip la Colonus[/i], unul dintre cele mai mari succese ale sale. Realizat în 1983 şi reluat apoi de 12 ori în diverse teatre sau pentru diferite festivaluri, spectacolul i-a adus lui [b]Breuer[/b] nominalizări la premiile Tony, Pulitzer, Grammy, NAACP şi Emmy, dar şi numeroase premii ale criticii peste tot în lume. După Edinburgh, [b]Lee Breuer[/b] va avea două zile de întâlniri cu publicul la București, prima fiind o prezentare a carierei sale în teatru, iar cea de a doua, o introducere a proiecției filmului realizat după spectacolul său de succes [i]Doll’s House[/i], făcută împreună cu actrița [b]Maude Mitchell[/b] (interpreta rolului principal). [b]Lee Breuer[/b] face parte dintre cei 50 de regizori menţionaţi în volumul [b][i]50 key Theatre Directors[/i][/b] ce va fi lansat în cadrul ediţiei 20 a FNT. Volumul, editat de Maria Shevtsova şi Shomit Mitter şi apărut la editura Routledge în 2005, este tradus în română de Anca Ioniţă şi Cristina Modreanu şi apare în 2010 la Editura Unitext în cadrul Colecţiei FNT. În acest volum, criticul Gerald Rabkin spune: „Breuer a creat un teatru care absoarbe în mod conştient strategiile şi convenţiile mass media şi ale distracţiei populare. Acest teatru este adesea dens, eliptic, liric mai degrabă decât dramatic în mod convenţional şi, în cazul adaptărilor după clasici, controversat prin alegerile regizorale făcute. Ambiţia consecventă a lui Breuer a fost să conecteze teatrul american la vitalitatea culturii contemporane şi să ”aştepte poezia”, compusă din energia limbajului colocvial, din influenţe ale tradiţiei muzicale populare, şi din refractarea imaginilor media.”
6 martie 2011, Articole
În a treia zi a FNT 2016, În relaxantul pavilion cu pereți transparenți din grădina Librăriei Cărturești Verona, a avut loc lansarea unei lucrări care abordează În mod extrem de bine documentat și judicios comentat opera unui uriaș dramaturg: “Consecinţele bilingvismului În teatrul lui Matei Vişniec” de Emilia David.
Asemenea lui Vișniec, un trăitor și creator Între două lumi, cea românească și cea franceză, autoarea acestei cărți trăiește și și-a conturat pregătirea academică și În spațiul italian. Acest lucru a generat o poziționare culturală și lingvistică destul de apropiată a Emiliei David față de provocările lingvistice din opera lui Vișniec.
Cartea lansată este o lucrare științifică originală, care se apleacă asupra unor aspecte ce țin În cel puțin la fel de mare măsură de demersul de cercetare cât și de sensibilitate și semnificație (limbajul dramaturgic și teatral, exprimările semantice variate În funcție de limba aleasă de Vișniec pentru diferitele sale scrieri). Prezentă la lansare, Emilia David a vorbit despre modul În care Matei Vișniec se joacă cu sonoritățile cuvintelor În diferitele limbi, ceea ce provoacă deseori interesante nuanțări de interpretare.
Reprezentantul editurii Tracus Arte a vorbit despre curajul de a scrie, respectiv a publica lucrări autentic științifice În zilele noastre și despre provocările de piață, manifestându-și totodată Încrederea că lucrări temeinic documentate și elaborate, precum cea de față, vor găsi Întotdeauna modalități de a ieși la suprafață chiar și În condițiile unei piețe literare comerciale.
Mai multe imagini de la eveniment găsiți aici.