class="">Alina Nelega, dramaturg: „De ce nu există o asociație de breaslă a autorilor dramatici din România?”

Alina Nelega, dramaturg: „De ce nu există o asociație de breaslă a autorilor dramatici din România?”

Alina Nelega e unul dintre cei mai de succes autori dramatici din România. Două dintre piesele scrise de ea au ajuns, anul acesta, spectacole selectate în Festivalul Național de Teatru.

1 octombrie 2014,  Comunicate de Presă

Alina Nelega e unul dintre cei mai de succes autori dramatici din România. Două dintre piesele scrise de ea au ajuns, anul acesta, spectacole selectate În Festivalul Național de Teatru.

un interviu de Andrei Crăciun

Dramaturgul Alina Nelega trăiește la Târgu Mureș. E de multă vreme În elita teatrului românesc. Licențiată a Facultății de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, secția engleză-română, În 1984, a debutat În revista „Vatra”. A publicat și În „Echinox”, pentru a primi premiul pentru proză al revistei clujene „Tribuna”. S-a dedat și presei. A fost redactor cultural la radio Târgu Mureș, a fost redactor-șef al unui cotidian local. S-a reorientat către dramaturgie În 1992. De atunci, este printre cei mai apreciați dramaturgi români / piesele ei fiind reputate a ajunge spectacole cu succes și la public și la critică. A scris un roman și ar mai scrie și altele.

Două dintre piesele scrise de dumneavoastră au ajuns spectacole selectate În Festivalul Național de Teatru din acest an. Una / Amalia respiră adânc / se joacă la Teatrul Național Cluj-Napoca. Cealaltă / În trafic / la Teatrul Național Târgu-Mureș. Ce așteptări aveți de la această ediție a FNT? Ce se poate schimba În destinul celor două spectacole după Festival?

Cred că a ajunge În selecția celui mai reprezentativ festival de teatru din România e un punct maxim În cariera unui spectacol – mai departe, ar fi grozav ca măcar unul dintre ele să fie prezentat internațional, pentru a fi văzut și evaluat de spectatori dintr-o altă cultură decât a noastră. Ar fi Încă un gir de calitate.

Sunteți unul dintre cei mai apreciați și jucați dramaturgi români. Se vorbește mult despre greutățile financiare pe care le Întâmpină cei din teatru, dar În general accentul cade pe actori. Dramaturgii cum o duc?

Sunt foarte puțini acei dramaturgi – sau mai bine zis autori dramatici, ca să nu se confunde cu dramaturgul „de scenă” – care trăiesc din scris. Acest lucru nu este doar o realitate românească; În general, cam peste tot În lume, din Rusia până În Statele Unite, după o anume „consacrare”, ajungi să predai sau să lucrezi În teatru ca secretar literar, artistic, PR, uneori chiar ca manager – doar ca să fii cât mai aproape de scenă. Dar, de fapt, soluția practică ar fi alta: de curând o autoare dramatică din Grecia se plângea că, dacă ești dramaturg, ești mai bun mort decât viu. Cineva i-a sugerat ca, dacă vrea să rămână vie, să Înceapă să regizeze.

Oricine poate / dacă dorește / să vă citească piesa „Amalia respiră adânc”. Ea se găsește la liber pe internet, pe site-ul www.liternet.ro. Ați primit vreodată reacții de la oameni care au citit doar piesa și nu au ajuns niciodată să vadă spectacolul? Și dacă da, ce v-au spus?

De fapt, nu – dacă vă referiți la simpli cititori. Am avut reacții de la cei care au dorit să monteze, să joace sau au văzut spectacolul și s-au dus apoi la text, dorind să-l și citească. Spectacolul este cel care vinde textul – păstrând toate proporțiile, cam același lucru se Întâmplă și cu filmul care, adesea, vinde romanul.

Cine e, de fapt, Amalia?

Monica Ristea, Cristina Cassian, Raina von Waldenburg, Codrina Pricopoaia, Louise Brandsdoerfer, Anca Hanu… și probabil Încă altele pe care nu mi le amintesc și pe multe nu le-am văzut interpretând-o.

Într-un interviu publicat recent pe site-ul nostru, regizorul Radu Afrim era de această părere: cele mai așteptate spectacole de la FNT sunt cele de la teatrele din provincie. O Împărtășiți? Există tensiuni Între teatrologii din provincie și cei din București? Sunt două lumi diferite? Unde este epicentrul teatrului românesc, astăzi?

Ca regulă, În teatrele din regiuni se lucrează mai detașat, actorii au timp să studieze și să aprofundeze rolul, spectacolul se „așază” altfel, fără atât de multe presiuni ca În București. De aceea, mulți regizori importanți preferă să lucreze pe-ndelete, În afara Bucureștiului. Pe de altă parte, există foarte multe spectacole provocatoare În București – cele mai multe În zona de teatru independent, vie, atrăgătoare, riscantă. Nu prea știu ce se petrece Între teatrologi, În cele două „lumi diferite”… dar cu siguranță epicentrul teatrului este Întotdeauna acolo unde se Întâmplă un spectacol adevărat.

Ați văzut celelalte spectacole din selecția oficială? V-au plăcut? Veți veni să le vedeți?

Unele – da. Și da. Și iarăși da.

Cum se vede teatrul românesc astăzi de la Târgu Mureș? Privirea e orientată mai degrabă spre București sau spre Vest?

În comparație cu alte culturi teatrale, cu care avem legături În primul rând ca parteneri În proiecte europene, teatrul românesc pare sărac. Nu numai În bani, dar și În opțiuni, În fantezie, În raportarea la realitățile prezentului. Există un segment mai dinamic, În partea independentă, dar În lipsa finanțărilor adecvate, creativitatea se stinge. Poate că foamea stimulează delirul poeților, dar În teatru ea e un obstacol și te Îndeamnă să faci compromisuri.

Piesele dumneavoastră au cunoscut apreciere națională, dar și internațională – au fost premiate. Care dintre aceste succese vă este cel mai drag? Puteți face o ierarhie În munca dumneavoastră? Care piesă credeți că a ajuns cel mai bun spectacol?

Cam toți autorii sunt destul de frivoli ca să-și prefere cea mai recentă creație. Este și cazul meu; În acest moment textul – și spectacolul preferat pe un text de-al meu – este „În trafic”. Poate fiindcă e nou, dar cel mai probabil fiindcă Elena Purea este o actriță de mare anvergură, care trăiește prin și pentru scenă.

Ce v-a adus teatrul?

Libertatea.

Ce v-a luat teatrul?

Libertatea.

Ați putea trăi fără să fiți dramaturg?

Nu.

Ce pierde un om care nu merge la teatru?

Nimic. Dar nici nu câștigă nimic.

Mai scrieți și literatură sau v-ați oprit la dramaturgie? Ce soartă a avut romanul dumneavoastră „Ultima vrăjitoare”?

Romanul meu a fost tradus În limba maghiară și poate fi citit, În limba română, pe LiterNet. El există. E nevoie de un anume ritm interior pentru a scrie proză și de un cu totul altul, pentru a scrie teatru. Iar ritmul meu, de câtva timp, e mai potrivit pentru cel din urmă. Dar mi-aș dori luxul de a mai scrie un roman. Sau măcar niște povestiri. Din păcate, de câte ori mă apuc de asta – nu mă pot stăpâni – și iese o piesă de teatru.

Stă mai bine teatrul decât literatura În România? De ce? 

Nu, nu cred. Literatura a luat-o destul de bine la pas În ultima vreme – se traduce mult, se fac filme după romanele scriitorilor de generația lui Dan Lungu, Bogdan Suceavă, Lucian Dan Teodorovici, Florina Ilis, și alții. Există cititori, există public. Există deja gustul pentru un alt limbaj narativ. În schimb, În teatru, limbajul scenic mai nou abia acum Își configurează un public.

La ce Întrebare nepusă ați fi vrut să-mi dați un răspuns?

De ce nu există o asociație de breaslă a autorilor dramatici din România?

 

Foto: Anda Cadariu