class="">ACUM: Carolyn Carlson şi poezia vizuală

ACUM: Carolyn Carlson şi poezia vizuală

După ce ne-a luat cu ea în „Scurte povestiri” („Short Stories”) încărcate de poezie și de o sensibilitate stranie, ca desprinsă din altă lume, marea coregrafă Carolyn Carlson ne așteaptă din nou la Sala Studio a Teatrului Național din București, pentru un nou spectacol-incursiune. Pe 27 octombrie, de la orele 21.00, avem, iată, o nouă întâlnire de neuitat cu poezia sa vizuală: „Acum” („Now”).

26 octombrie 2016,  Articole

După ce ne-a luat cu ea În „Scurte povestiri” („Short Stories”) Încărcate de poezie și de o sensibilitate stranie, ca desprinsă din altă lume, marea coregrafă Carolyn Carlson ne așteaptă din nou la Sala Studio a Teatrului Național din București, pentru un nou spectacol-incursiune. Pe 27 octombrie, de la orele 21.00, avem, iată, o nouă Întâlnire de neuitat cu poezia sa vizuală: „Acum” („Now”).

Creat În noiembrie 2014, pentru Théâtre National de Chaillot, „Acum” („Now“) este un memorabil spectacol de teatru-dans, semnat de faimoasa coregrafă americană Carolyn Carlson, care aduce astfel În faţa publicului şapte dansatori şi „poetica spaţiului“.

Ea Însăşi poetă, recompensată cu meritul Chevalier des Arts et des Lettres În Franţa, ţară pe care a ales-o părăsind Statele Unite În 1971, Carolyn Carlson construieşte „Now“ din şapte părţi metaforice, de la casa fiecăruia, din pivniţă până În pod, şi de la sertarele sau dulapurile ce ascund secrete până la intimitatea personală şi cercul etern, văzut dinăuntru şi din afară, iar fiecare dintre aceste părţi e traversată de un poem de Milosz, Rilke, Baudelaire…

„Cum dansul este prin esenţă lipsit de cuvinte, această creaţie nu e altceva decât participarea la un flux continuu care se exprimă prin timp şi spaţiu. O metaforă meditativă de o oră şi douăzeci de minute“, spune cea care a preferat mereu să nu vorbească despre coregrafie, ci despre poezie vizuală.

INFO:

Acum

un spectacol de Carolyn Carlson

Distribuția:

Constantine Baecher

Juha Marsalo

Céline Maufroid

Riccardo Meneghini

Yutaka Nakata

Sara Orselli

Sara Simeoni

Coregrafia: Carolyn Carlson

Asistent coregrafie: Colette Malye

Muzica originală: René Aubry

Light Design: Patrice Besombes

Scenografia: Maxime Ruiz (fotografii & video), BenoÎt Simon (montaj video)

Costume: Chrystel Zingiro

Împreună cu echipa Théâtre National de Chaillot

Durata: 1h 20 min (fără pauză)

Producător executivr: Théâtre National de Chaillot

În colaborare cu: Carolyn Carlson Company

O coproducție: Ballet du Nord - Centre Chorégraphique National Roubaix Nord-Pas de Calais / L'Atelier à spectacle / La scène conventionnée de l'Agglo du Pays de Dreux

Compania Carolyn Carslon a fost susținută de Crédit du Nord

Să redai Spiritul lui Însuşi, acolo unde viziunea interioară percepe spaţiile În care trăim. După opera lui Gaston Bachelard „Poetica spaţiului”.

Aceste spaţii adăpostesc culoare ale minţii noastre, precum amintirea unor mistere adăpostite În spaţii şi locuri sacre. Refugii ale imaginarului nostru, case, unghere, mansarde, subsoluri, imensitatea intimităţii care-i oferă minţii sfera Conştiinţei Universale. Explorări În inima dimensiunilor spirituale ale fiinţei noastre. Eu sunt spaţiul În care mă aflu... (Noel Arnaud)

Acest spaţiu conţine un spaţiu poetic izolat de aventuri creative. De ce această operă? Ea se adresează acestor case şi locuri de neuitat În care locuim, martori ai aspiraţiei ardente a umanităţii la siguranţă şi ai ataşamentului pe care-l trăim faţă de forţele misterioase ce stau la baza realităţii tangibile a valorilor noastre profane şi sacre. O recunoaştere a vieţilor noastre cotidiene revelate. Imensitatea minusculă a prezenţei noastre În Univers.

Un act În 7 părţi metaforice: casa, de la subsol până la mansardă; sertare, cufere, dulapuri ce ascund secrete; cuiburi şi coconi; unghere de linişte şi vise; de la minuscul, la universal; imensitatea intimă; cercul etern, Înăuntru şi În afară.

Fiecare dintre cele 7 părţi va fi traversată de un poem ales din Miłosz, Rilke, Baudelaire...

Uragane, furtuni şi averse bântuie „poetica spaţiului”; toate aceste cutremure fac din coliba cea mai modestă un refugiu robust. Ceea ce utilizează Baudelaire pentru a ne lărgi Înţelegea casei şi a universului. Minuscul şi imensitate.

Pentru că dansul este eminamente fără cuvinte, această creaţie nu este altceva decât o participare la curgerea continuă ce se exprimă prin timp şi spaţiu. O metaforă meditativă de o oră şi douăzeci de minute. (Carolyn Carlson)

Foto: Patrick Berger