class="">Biro Jozsef: „Problema esențială a studenților mei este viitorul”

Biro Jozsef este actor liber independent. Este vorbitor de limba maghiară și joacă mult la Cluj și la Târgu Mureș. Dacă aveți drum prin Cluj-Napoca, Îl puteți vedea În „Unchiul Vania”, spectacol În regia lui Andrei Șerban, care se joacă de opt ani cu casă Închisă. La București, la FNT, aveți ocazia să Îl urmăriți În spectacolul „Sfârșit de partidă” (regia Tompa Gabor, Teatrul Național Târgu Mureș), sâmbătă și duminică, la TNB, Sala Pictură, de la ora 21.00.

Florina Tecuceanu: Care este rolul FNT, În opinia dvs?
Biro Jozsef: Este bine că la un astfel de festival avem ocazia să ne vedem, printre repetiții, cu colegii de la alte teatre din țară și să urmărim și alte producții. Eu voi merge la un singur spectacol, cel al lui Dragoș Galgoțiu, „Kafka. 5 vise”, de la Teatrul Odeon, vineri seara.

Cum descrieți personajul Hamm, pe care Îl interpretați În spectacolul „Sfârșit de partidă”?
Personajul nu se poate descrie… Împreună cu regizorul Tompa Gabor am Încercat să ajungem la esența personajului. Sunt doi bufoni În această piesă, Hamm și Clov. Hamm este un bufon foarte crud, foarte aspru. Pentru mine, Hamm este un rege „despicat”, care stă În cărucior, dar căruciorul este „tronul” lui. Și este un filosof maghiar care scrie despre bufonul care, după ce Dumnezeu a creat lumea, a fost pus de acesta În locul Lui. Dar bufonul știe că el nu e Dumnezeu.

Ce efort a presupus construirea acestui rol, din partea dumneavoastră?
În primul rând, ritmul piesei, despre care vorbește foarte mult și Beckett. Eu sunt fan al lui Tarkovski și am citit destul de mult despre el, am citit și scrisorile lui. Tarkovski scrie despre ce Înseamnă ritmul În artă. A juca piesa acesta este foarte greu, e ca un meci de tenis. Nu ai nicio secundă liberă. În primul rând, stau pe scenă o oră și 45 de minute și nu am aproape nicio secundă de pauză. Trebuie să fiu prompt, foarte concentrat pe rol și pe text. Ca să nu vorbim că piesa are 45 de pagini, iar eu am din ele 40.

Acest exercițiu de memorie explică de ce actorii, ajunși la vârste Înaintate, au o coerentă și o logică a vorbirii de invidiat. Locvacitatea lui Florin Piersic, care face „paranteze În paranteze” și nu uită niciodată ideea de la care a plecat, este un exemplu…

Asta este „boala” meseriei, până la urmă. După atâția ani, sunt obișnuit cu texte lungi. Unele sunt mai grele, altele mai ușoare… Am jucat Thomas Bernhard În „Călătoria” și am avut un monolog de 40 de minute.

De ce ați preferat să fiți liber profesionist și nu angajat la un teatru?
Nu sunt chiar Încântat de poziția aceasta, mi-ar plăcea să fac parte dintr-o echipă. Dar având mai multe invitații la alte teatre, nu am avut decât să fiu independent și să decid eu ce accept și ce nu, ce joc și ce nu, cu cine joc și cu cine nu.

Care au fost regizorii alături de care ați avut cele mai bune colaborări?
Mi-am Început cariera alături de domnul Tompa Gabor, Încă din timpul studenției. Dânsul și-a pus amprenta asupra mea… Și am Învățat foarte multe lucruri de la dânsul. Fiind director, a invitat niște regizori mari, precum Vlad Mugur, Andrei Șerban, Silviu Purcărete, Mihai Măniuțiu, Dragoș Galgoțiu, Keresztes Attila, Radu Afrim. Am lucrat cu regizori mari… Viața noastră de actor se bazează foarte mult pe Întâlniri.

Fiind vorbitor de limbă maghiară, ați avut colaboari și cu teatre din Ungaria?
Am avut o stagiune la Debrețin, În 1998, și două stagiuni la Budapesta, În 2000.

Sunteți profesor la Facultatea de Teatru din Cluj, În anii trecuți fiind profesor la Târgu Mureș. Când v-ați descoperit vocația de formator?
La Târgu Mureș am colaborat, nu am fost angajat al facultății. S-a Înființat Facultatea de Teatru la Cluj În 1992, iar Tompa mi-a sugerat că ar trebui să le predau studenților. Practic, am fost invitat să predau. Atunci am descoperit că pot să practic și profesia această.

Cum sunt studenții dumneavoastră? Sunt pasionați de munca lor sau, așa cum a devenit deja un clișeu aplicat tinerei generații, sunt dezinteresați, debusolați, cu ochii mereu În smartphone?
Este o altă generație. Viața noastră s-a schimbat enorm. Având telefoane inteligente, poți să ai În buzunar toate informațiile. Problema esențială a studenților mei este viitorul. Sunt foarte preocupați de viitorul lor. Nouă ne-a fost ușor, pentru că statul „a gândit” În locul nostru și ne-a dat contract de muncă și „un fel de viitor”. Pentru studenții mei este altceva, pentru că ei au o viață mai grea decât a noastră. Pe ei Îi interesează viitorul Începând din primul an de studiu. Și e foarte bine că Îi interesează! Viața lor va fi mai grea decât a noastră, dar sunt deștepți și cred că Își vor găsi drumul În lume.

Cum ați ajuns să dați la Teatru?
Elev fiind, jucam la școală În diferite piese de teatru, apoi am fost Într-o formație de artiști amatori la Oradea. Acestea au fost Începuturile mele ca actor. Alte posibilități, să devin altceva, nu aveam. Părinții mei erau oameni simpli. Am devenit actor!

INFO:

Sfârșit de partidă

de Samuel Beckett

Traducerea În limba maghiară: Kolozsvári Grandpierre Emil

Distribuția:

Hamm: Bíró József

Clov: Bartha László Zsolt

Nell: Biluska Annamária

Nagg: Makra Lajos

Regia: Tompa Gábor

Decor și costume: Judit Dobre Kóthay

Dramaturg de scenă: Visky András

Asistent de regie: Nagy Botond

Durata: 1h 40 min (fără pauză)

Teatrul Naţional, Târgu-Mureş / Compania „Tompa Miklós”

„Cameră fără mobilier. Lumină gri. (...) La stânga, În faţă, două tomberoane de gunoi unul lângă celălalt, peste ele cearşaf Învechit. În mijloc, Într-un scaun cu braţe şi rotile se află Hamm, şi el este acoperit cu cearşaf Învechit. Pe lângă scaun stă nemişcat Clov şi se uită la Hamm. Faţa lui este foarte Înroşită. (...)

Se duce la Hamm, scoate cearşaful de pe el, Îl Împăturește cu grijă şi Îl aruncă peste braţ. Poartă halat de casă, fes mic de pâslă, are faţa acoperită cu o batistă mare pătată de sânge, fluier În jurul gâtului, genunchi iacoperiţi cu pătură, În picioare şosete groase. Hamm, evident, doarme. Clov se uită la el. Scoate un râset scurt. Merge la uşă, se opreşte, se Întoarce, priveşte la scenă, se Întoarce spre auditoriu.

CLOV (ochii fixaţi, voce incoloră): S-a terminat, s-a terminat, se apropie sfârşitul, eventual se sfârşeşte. (Pauză)”

Începe...

Piesa lui Samuel Beckett apărută În 1956 prezintă momentul premergător celui absolut ultim, În mod chinuitor de Întins şi lung.

Cu piesa Sfârşit de partidă prezentată În regia lui GáborTompa, se montează pentru prima dată un text de Beckett pe scenaTeatrului Naţional Târgu-Mureş.

Foto: Zoltan Rab