class="">De 18 ani, zi de zi – ACT

Primul teatru independent cu sală proprie din România / Teatrul Act a Împlinit 18 ani. Iar FNT i-a dedicat la ediția din acest an o expoziție, organizată chiar În foaierul de aici, din Calea Victoriei 126. Desigur, a fost gândită În stil avangardist: e o expoziţie de afişe ale celor mai memorabile montări prezentate de la Înființare. Astfel se poate vedea traseul teatrului, parcurs din 1998 şi până astăzi. Au fost create aici spectacole minunate, publicul Învățând foarte repede drumul spre ACT.

Vernisajul expoziţiei, care a avut loc la 26 octombrie, a reprezentat mai degrabă o Întâlnire a unora dintre cei ce au fost de la Început aici ori s-au alăturat pe parcurs.

La eveniment, a făcut o prezentare Marina Constantinescu, directorul FNT. Vădit emoţionată, ea a spus: „Pentru cei mai mulți dintre noi, care am coborât În viscerele orașului București, această zi este mare, ca fiecare zi de 18 ani. Acum 18 ani eram mai tineri și mai neliniștiți și credeam În miracole. Unii mai cred și astăzi. Faptul că Teatrul Act există și are o așa poveste frumoasă, consistentă și complet altfel arată că noi toți, care am trecut pe aici Într-un fel sau altul, credem În miracole. Un miracol este faptul că se află aici oamenii care au clădit la propriu această poveste. Cu o nebunie fără margini! De fapt, emoția acestei zile este că suntem astăzi aici, poate mai generoși, poate mai buni, sigur altfel. Pentru că a face o astfel de poveste Înseamnă că ne-am ales bine de la Început / altfel. Pentru cei care am gândit această zi Împreună cu echipa Teatrului Act a Însemnat o Întoarcere În timp / nostalgică și tulburătoare. Acum opt ani am Încercat să refacem ceva din povestea primilor zece ani și ne-a fost foarte greu. Am văzut că nu suntem atenți la memorie. Aveam foarte puține fotografii, foarte puține afișe. Încercam să refacem Începutul din poveștile fiecăruia. Astăzi, la 18 ani, tot aplaudând spectacolele de la Teatrul Act, s-a strâns o istorie În imagini. Fiecare afiș de aici Înseamnă ceva pentru Teatrul Act și pentru teatrul românesc: Înseamnă energii, Înseamnă prețuirea celuilalt și Înseamnă de fapt că Teatrul Act a fost, poate nu sună foarte frumos, dar așa este, o trambulină pentru generații de actori. În toți anii aceștia poate nu Întotdeauna am fost conștientă de efortul, de tenacitatea, de dăruirea, de generozitatea lui Marcel Iureș. Nu Întotdeauna, trecând oamenii pe aici, și-au dat seama ce Înseamnă să Îl ai pe el În spate, ce Înseamnă să Îți alunge orice fel de grijă și chiar de Îndoială ca să-ți rămână doar neliniștea de artist. Aici au poposit actori foarte importanți, tineri și nu numai, regizori foarte importanți și totul s-a menținut cumva, aș Îndrăzni să spun, pe nebunia lui frumoasă. Nebunia lui a adunat, la Început, În jurul lui, oameni excepţionali... Cei care suntem de faţă şi ne amintim ce era aici şi vedem ce este astăzi / şi Încărcătura emoţională, şi Încărcătura de istorie a teatrului / ar trebui să ne ciupim şi să ne dăm seama dacă a fost vis sau realitate. Expoziţia pe care o vernisăm astăzi ne arată că este realitate tot ce s-a Întâmplat la Teatrul Act, tot ce a Însemnat Teatrul Act În peisajul teatrului românesc / un act de curaj, de demnitate, de responsabilitate şi un gest de a Învăţa să fim, poate, aşa cum În interiorul nostru unii suntem. Această expoziţie am făcut-o toţi / echipa Festivalului şi echipa Teatrului Act / cu foarte multă smerenie. Pentru că a aduna fragmente din poveste ca să refaci o parte din Întreg nu e uşor / te consumă, te emoţionează.

Aici la Teatrul Act au fost seri dedicate lui Grotowski, aici există, undeva, bine aşezat, un mare pian Steinway. Nu există În România prea multe, din păcate, piane Steinway. Dar aici Delia Pavlovici a organizat, ani la rând, un fel de laborator pentru tineri muzicieni… Aici au fost spectacole-lectură (…), aici am trăit 18 ani ca Într-o familie şi nu doar o familie de teatru. Umanitatea profundă a teatrului este aici, În fiecare imagine. Nu este o poveste exhaustivă, dar e o poveste În imagini despre ce Înseamnă să crezi până la capăt În profesiunea ta, În pasiune”.

Click pe imagine pentru a vedea o galerie foto de la eveniment

Totodată, Marina Constantinescu a mărturisit că aici Întotdeauna a primit ceva: „Nu ştiu dacă am dat, la rândul meu ceva, dar aici am primit o lecţie despre meseria mea, despre Încredere şi chiar solidaritate... La 18 ani suntem puţini, dar buni, suntem cei care trebuia să fim aici, să spunem «La mulţi ani frumoşi mai departe!» şi să ne Întoarcem mereu aici În maţele acestui oraş destabilizator, ca să ne luăm ceva din energia acestui loc. Sunt foarte emoţionată şi n-aş fi crezut să ajungem la 18 ani”.

I-a urat „La mulți ani!” Teatrului Act și Anca Haşegan de la Raiffeisen Bank / un bun prieten al acestui teatru, care a spus că a venit aici să-și arate admiraţia pentru tot ce se face În sprijinul Teatrul Act. În opinia sa, acesta e un teatru care funcţionează În condiţii foarte grele, dar care face lucruri minunate. „Trebuie să facem În aşa fel ca lucrurile să se Întâmple cu demnitate, moralitate, iubire”, a spus Anca Hașegan.

Marcel Iureş / sufletul acestui teatru / a făcut referire la un cuvânt frumos: Împreună. Și anume că, legat de prezent, acest cuvânt se Întrupează. „Suntem mari, pe bune, suntem foarte mari, oamenii care bagă cărbuni, mişcă toată maşinăria asta, mare sau mică, cum e, Adrian, Radu, Monica, Ioana, Carmen şi cu mine / când trag, când Împing. Şi merge! E o minune!”, a spus mai În glumă, mai În serios Marcel Iureș, adăugând că le  datorează mult celor care i-au ajutat: mulți prieteni, mass-media, regizorii, actorii, care au trecut pe aici 

La finalul vernisajului, directoarea Festivalului a remarcat faptul că Teatrul Act „este o inimă În mijlocul oraşului Bucureşti, care bate pentru fiecare dintre noi, În fiecare seară, când se aplaudă şi când lucrurile sunt magice”.

Foto: Andrei GÎndac