Miklós Bács: „FNT instaurează în spaţiul şi timpul cotidian, pentru un scurt moment, Sărbătoarea”

de Maria Sârbu

Actorul Miklós Bács l-a perceput pe Marcus Antonius, personajul său din spectacolul „Iulius Caesar”de Shakespeare, „ca pe un filosof-bufon obligat să îşi recunoască înfrângerea”. Iar monologul lui Marcus Antonius „face parte din pietrele de încercare ale oricărui actor”. Îl aşteptăm pe Miklós Bács în FNT, unde, cu siguranţă, va impresiona publicul, alături de alţi extraordinari actori ai trupei Teatrului Maghiar de Stat Cluj.

4 octombrie 2016, Articole

Actorul Miklós Bács l-a perceput pe Marcus Antonius, personajul său din spectacolul „Iulius Caesar”de Shakespeare, „ca pe un filosof-bufon obligat să Îşi recunoască Înfrângerea”. Iar monologul lui Marcus Antonius „face parte din pietrele de Încercare ale oricărui actor”. Îl aşteptăm pe Miklós Bács În FNT, unde, cu siguranţă, va impresiona publicul, alături de alţi extraordinari actori ai trupei Teatrului Maghiar de Stat Cluj.

Maria Sârbu: Veniţi În Festivalul Naţional de Teatru cu „Iulius Caesar”, un spectacol semnat Silviu Purcărete. Piesa se montează rar În România la ora actuală. De ce oare?
Miklós Bács: Nu sunt În măsură să vă răspund la această Întrebare. Montarea unui text dramatic depinde de primul impuls creator al regizorilor. Din această cauză, cred că ar fi mai oportun să Întrebaţi regizorii.

În ce măsură „Iulius Caesar” mai poate fi considerată „cea mai politică piesă a lui Shakespeare”, dacă judecăm după această variantă scenică?
Textul dramatic va rămâne În continuare „cea mai politică piesă a lui Shakespeare”, Îmbogăţită cu experienţialitatea, travaliul, zbuciumul şi interpretarea noastră.

Aveţi rolul Marcus Antonius. Cine este el?
Nu ştiu cine este Marcus Antonius. Ştiu doar cine este Marcus Antonius al lui Miklós Bács. Un cabotin, În sensul bun al cuvântului. Un om al timpurilor sale.

Dar cum aţi perceput personajul?
Ca pe un filosof-bufon obligat să Îşi recunoască Înfrângerea.

E greu să dai naştere unui asemenea personaj shakespearian?
„Developarea” oricărui personaj scenic este dificilă. Cu atât mai mult a unui personaj axat pe o structură ludică. Monologul lui Marcus Antonius face parte din pietrele de Încercare ale oricărui actor.

Câtă libertate v-a oferit Silviu Purcărete la realizarea rolului?
Relaţia regizor-actor În cazul lui Silviu Purcărete este o relaţie bazată pe profesionalism. Cu un respect şi o Înţelegere rară a travaliului actoricesc, Silviu Purcărete reuşeşte să conducă actorul cu un tact şi o diplomaţie demne de invidiat. Şi face toate acestea cu simplitatea, naturaleţea şi dărnicia umană şi artistică, specifice marilor Artişti. Pentru el actorul nu este un simplu executant, ci un co-creator, un profesionist În sfera sa, ceea ce obligă enorm actorul.

Trupa Teatrului Maghiar de Stat din Cluj e la a patra colaborare cu Silviu Purcărete, iar dumneavoastră aţi fost distribuit În trei spectacole semnate de acest deosebit regizor, celelalte două fiind „Cumnata lui Pantagruel (coproducţie) şi „Gianni Schicchi”. Cum l-aţi caracteriza pe creatorul de teatru Silviu Purcărete?
Un vizionar. Un Artist desăvârşit, cu o sensibilitate aparte pentru adâncimile sufletului uman, cu o lume captivantă, de o frumuseţe dureroasă. Un Artist care duce cu umilinţă povara caracterului de creaţie colectivă specifică artei teatrale. Un regizor cu o carismă total aparte şi cu o reală dragoste pentru actor. Silviu Purcărete face parte dintre puţinii Artişti autentici contemporani din sfera artelor spectacolului. Şi asta nu numai la nivel naţional.

Despre FNT. Cât de important este acest eveniment pentru actorul Miklós Bács? Dar pentru profesorul Miklós Bács, pentru discipolii profesorului Miklós Bács?
În FNT nu există profesori şi discipoli. În FNT există profesionişti adunaţi cu toţii În jurul artei lor. Iar pentru orice om de teatru responsabil, oportunitatea de a participa la acest eveniment este una extrem de importantă.

Ce este FNT? Ce aduce breslei?
FNT-ul este oglinda subiectivă a unei stagiuni teatrale. Ea propune breslei teme de reflexie, oportunitatea unor reale Întâlniri, şansa unor schimburi profesionale, privirea de ansamblu asupra creaţiilor scenice ale unei stagiuni, instaurând În spaţiul şi timpul cotidian, pentru un scurt moment, Sărbătoarea.

INFO:

Iulius Caesar

de William Shakespeare

Traducerea În limba maghiară: György Jánosházy

Dramaturgia: András Visky

Asistent de dramaturgie: Réka Biró

Distribuția:

Iulius Caesar:Zsolt Bogdán

Marc Antoniu: Miklós Bács

Marc Brutus: Gábor Viola

Cassius: Szabolcs Balla

Calpurnia, soția lui Caesar: Emőke Kató

Portia, soția lui Brutus: Enikő Györgyjakab

Prezicătorul: Csilla Albert

Servitorul / Octaviu: Balázs Bodolai

Decius / Messala: Áron Dimény

Casca: Loránd Váta

Lucius: Melinda Kántor

Trebonius: Loránd Farkas

Metellus: Alpár Fogarasi

Ligarius / Cicero / Poetul: Sándor Keresztes

Publius / Cinna, poetul: Róbert Laczkó Vass

Cinna: Ervin Szűcs

Lepidus: János Platz

Regia: Silviu Purcărete

Scenografia: Dragoș Buhagiar

Muzica originală: Vasile Șirli

Video: Cristian Pascariu

Asistent de regie: István Albu

Corepetitor: Zoltán Horváth

Regia tehnică: Pál Böjthe, Zsolt Györffy

Durata: 2h 20 min (cu pauză) / (with intermission)

Teatrul Maghiar de Stat, Cluj

Iulius Caesar, probabil cea mai cruntă piesă politică a lui Shakespeare, ne copleșește nu numai prin clarviziunea fără cusur, ci și prin surprinzătoarea sa actualitate. Brutus și camarazii săi senatori republicani uneltesc, În numele binelui comun, Împotriva lui Caesar. Însă, odată cu asasinarea conducătorului cu porniri dictatoriale, nu se instaurează ordinea, ci se dezlănțuie iadul: izbucnește un război civil şi Roma este devastată de spiritul distrugerii. Oare nu ne aflăm și noi Înșine pe același drum, de la primăvara arabă la haosul mondial? (András Visky)