class="">Richard Hladik: „FNT ridică atât ştacheta calităţii spectacolelor, cât şi a prestaţiilor actoriceşti”

Richard Hladik: „FNT ridică atât ştacheta calităţii spectacolelor, cât şi a prestaţiilor actoriceşti”

Richard Hladik are doar 24 de ani şi este, probabil, cel mai tânăr actor al Teatrului German din Timişoara. Consideră că tinereţea este cel mai mare capital al său şi vrea să-l valorifice – cum altfel? – jucând şi învăţând tot ceea ce se poate învăţa despre această profesie.

23 octombrie 2016,  Articole

Richard Hladik are doar 24 de ani şi este, probabil, cel mai tânăr actor al Teatrului German din Timişoara. Consideră că tinereţea este cel mai mare capital al său şi vrea să-l valorifice / cum altfel? / jucând şi Învăţând tot ceea ce se poate Învăţa despre această profesie.

Florina Tecuceanu: Care este rolul FNT pentru teatrul din România, În viziunea ta?
Richard Hladik: Am participat la trei ediţii FNT / În 2015, cu „Moliendo Café”, În regia lui Silviu Purcărete, În 2014 cu spectacolul „Cabaret” al lui Răzvan Mazilu, În 2013 cu „Viaţa e vis” al lui Mihai Măniuţiu, acesta fiind o producţie a Teatrului Naţional din Timişoara. În viziunea mea, Festivalul Naţional de Teatru, nu numai că aduce anual Într-un oraş cele mai bune spectacole ale anului din ţară, dar şi uneşte oameni din breasla teatrală. În fiecare an În care am participat la FNT, am observat bucuria participanţilor, sclipirea din ochii lor, care se datora faptului că pot fi acolo. Cu alte cuvinte, cred că Festivalul Naţional de Teatru motivează oamenii să creeze În continuare şi ridică atât ştacheta calităţii spectacolelor, cât şi a prestaţiilor actoriceşti. Rezultatul este creşterea calităţii producţiilor teatrale.

De ce am veni să te vedem la FNT În rolurile din „Fuchsiada” și „Micul Prinț”? Convinge-ne!
Sunt două spectacole vizuale superbe imaginate şi create de două echipe minunate, dar foarte diferite una de cealaltă. Principalul motiv pentru care aş recomanda aceste spectacole este pentru a Împărtăşi cu noi bucuria noastră de a juca.

În spectacolul „Micul Prinţ” după Antoine de Saint-Exupery, În regia lui Peter Kerek, ne Întâlnim cu Micul Prinţ ajuns pe Pământ În anul 2016. Chiar dacă nu este respectată În totalitate bine cunoscuta poveste, Întâlnirile Micului Prinţ sunt aceleaşi, dar În maniera În care s-ar desfăşura În 2016, În care, de multe ori, imaginea de pe Facebook este mai importantă decât Întâlnirea cu un om. Un timp În care fericirea se confundă cu contul gras din bancă. Pe de altă parte, Îl avem pe Micul Prinţ care e un băieţel cu suflet mare, bun, curios, care Îşi doreşte să cunoască oamenii. Este un băieţel din altă lume, care nu cunoaşte violenţa sau agresiunea.

Iar „Fuchsiada” este o călătorie magică atât În lumea lui Urmuz, dar mai ales În lumea lui Helmut Stürmer. E un spectacol imaginat de Helmut Stürmer asistat de Silviu Purcărete, cu fiinţe reale şi fantastice. Este povestea lui Fuchs, un om talentat muzical care devine un virtuoz la pianului. Urmărim călătoria lui Fuchs şi Întâlnirile sale cu vestalele plăcerii, cu Venus şi cu alte personaje fantastice. Eu joc rolul uneia dintre vestalele plăcerii şi una dintre cele trei graţii.

Mi-ai povestit că ai făcut parte din trupa liceului și ai ajuns la actorie „din Întâmplare”. Auzim des asta la absolvenții de teatru. Ce a Însemnat, mai exact, „Întâmplarea”, În cazul tău?
În momentul În care am decis să merg la trupa de teatru, nu intenţionam să merg mai mult de o singură dată. Întâmplarea face că În acea zi nu era o repetiţie obişnuită, ci a fost prima mea zi de workshop cu o actriţă. După acel workshop, am hotărât să mai merg o dată şi după aia Încă o dată, şi Încă o dată, până când am urcat pentru prima oară pe o scenă. Am continuat să merg şi anul următor, care a fost şi anul În care am hotărât că vreau să devin actor.

Faptul că vorbești (și joci) În limba germană este un atu?
Este, categoric un atu. Eu am avut norocul de a creşte bilingv, de aceea nu ştiu cât e de greu să Înveţi germana. Dar ştiu că faptul că vorbesc germana m-a ajutat atât În viaţă mea privată, cât şi În cea profesională. De exemplu, fără limba germană nu aş fi acum angajat la Teatrul German de Stat din Timişoara.

Ai filmat la Hanovra, În 2013, pentru un film. În ce stadiu este? Ce rol ai jucat?
Din câte ştiu eu, filmul „Playground Love” (În regia lui Nils Loof) este În pragul lansării. Este un film pentru cinema care relatează povestea de dragoste dintre doi amanţi. Unul din vecinii acestui cuplu este un băiat pe nume Lukas, interpretat de mine. Lukas are 16 ani, e neglijat de părinţi şi se află Într-o relaţie care nu mai merge. Cere vecinilor ajutor pentru a-şi salva relaţia, motiv pentru care se şi Împrieteneşte cu ei.

Ce face un tânăr de 24 de ani Într-o zi când nu joacă, Într-un oraș cosmopolit, liniștit, care, iată, va fi capitală culturală peste câțiva ani?
În timpul meu liber Încerc să stau cât mai mult cu familia şi prietenii mei. Că ne vizităm reciproc sau că ieşim În oraş sau fugim pentru o zi din oraş, nu contează / important e că ne bucurăm cu toţii de acele câteva ore petrecute Împreună.

Care este capitalul cel mai important pe care Îl deții În acest moment?
Cred că, În acest moment, capitalul cel mai important pe care Îl deţin este tinereţea mea şi capacitatea de a absorbi informaţia care este specifică vârstei.

Ce regizori sau profesori au fost importanți pentru pentru formarea ta?
Lista cred că Începe cu Cristian Ban, care m-a distribuit la finalul anului I de facultate. Datorită lui am ajuns În teatru şi am ajuns să fiu văzut. După care ar urma Szabo K. Istvan, Răzvan Mazilu, Sergiu Matiş şi alţii. De la toţi regizorii cu care am lucrat am Învăţat ceva, chiar dacă de la unii mai mult şi de la alţii mai puţin.

O prezentare În câteva cuvinte-cheie.
Sunt o persoană energică, veselă şi cu poftă de viaţă.

Carte de vizită Richard Hladik:
Paul, din „Făptaşi” de Thomas Jonigk, regia Szabo K. Istvan.
„Simuliert” de Sergiu Matiş, coregrafia şi regia Sergiu Matiş.
Kurt, din „De fapt, e frumos” de Volker Schmidt, regia Volker Schmidt.
Micul Prinţ din „Micul Prinţ”, după Antoine de Saint-Exupery, regia Peter Kerek.
„Fuchsiada” după Urmuz - o instalaţie teatrală imaginată de Helmut Stürmer, asistat de Silviu Purcărete.

INFO:

Micul prinț

de Antoine de Saint-Exupéry

Dramaturgia: Patricia Pandek

Distribuția:

Micul prinț: Richard Hladik

Pilotul: Rareş Hontzu

Soția pilotului / Șarpele: Olga Török

Trandafirul: Silvia Török

Avionul / Trandafirii: Enikő Blénessy

Avionul / Trandafirii / Vulpea: Ioana Iacob

Avionul / Trandafirii: Oana Vidoni

Avionul / Trandafirii / Soția omului de afaceri: Anne-Marie Waldeck

Felinariștii: Isa Berger, Boris Gaza, Daniela Török

Oamenii / Regina regelui: Isolde Cobeţ

Oamenii: Tatiana Sessler-Toami

Oamenii / Închipuita: Dana Borteanu

Oamenii: Radu Brănici

Oamenii / Bețivul: Aljoscha Cobeţ

Oamenii / Omul de afaceri: Konstantin Keidel

Oamenii / Soțul Închipuitei: Radu Vulpe

Oamenii: Horia Săvescu, Harald Weisz

Regele / Vânătorul: Franz Kattesch

Copilul: Vladimir Socolovici

Regia: Peter Kerek

Decor şi costume: Iuliana VÎlsan

Muzica: Vivi Stoleriu

Multimeda: KOTKI visuals

Durata: 1h 30 min (fără pauză)

Teatrul German de Stat, Timişoara

Micul prinț este binecunoscuta poveste pentru copii mai mici și mai mari deopotrivă, despre prințul care, venind de pe o planetă Îndepărtată, le pune oamenilor Întrebări aparent simple. Dar sunt Întrebări care ne privesc pe toți și care ne conduc spre revelația unui adevăr unic: ne amintesc să privim totul cu inima, să căutăm esenţa lucrurilor ascunse În viață, să ne punem sub semnul Întrebării tabieturile și să ne asumăm răspunderea pentru ceea ce iubim. Regizorul Peter Kerek dă viață acestei povești Într-o montare plină de fantezie și imagini emoţionante, aproape fără cuvinte, acest lucru nealterând deloc caracterul profund poetic al Întâmplărilor evocate. Un spectacol pentru copii și totodată pentru oamenii mari care nu au uitat ce Înseamnă să fii copil.